Epitaf unui fost Don Juan
Aplecate pe morminte
Sălciile plâng duioase...
Și aici, ca și-nainte
Are-n jur numai pletoase!
epitaf epigramatic de Mircea Popescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sălciile care plâng
Sălciile care plâng
Peste lac, șopotitor,
Ciucuri de broboane strâng
Lângă piepturile lor.
Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.
Și-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.
Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrățișare
Pletele li s-au unit.
O, tristețea voastră, sălcii,
Când vă văd neadormite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sălciile care plâng
Sălciile care plâng
Peste lac, șopotitor,
Ciucuri de lumină strâng
Lângă piepturile lor.
Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.
Și-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.
Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrățișare
Pletele li s-au unit.
O, tristețea voastră, sălcii,
Când vă văd neîmplinite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii de pe maluri
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite,
Unda lacului bătută de-o aripă de egretă
Duce clipocind pe ape dorul toamnei ruginite.
Adunați la sfat cocorii în formație completă
Fac apelul de plecare spre meleaguri pribegite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite.
Vântu-aduce-n portavoce veștile din deal pornite,
În afund de stufărișuri, în locație secretă
Lebăda își țese cuibul, grațioasă și cochetă,
Lacul tremură scoțând lănci de trestii ascuțite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi, în actorie, este o vorbă: "dar dacă" și condiția dată. Dacă tu, Ionescu, ești distribuit și joci rolul Popescu, ajungi să te întrebi: "dar dacă aș fi Popescu?", "și în ce condiție acționează Popescu?".
citat celebru din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Timpul curge înapoi
Spre ce-am fost odată noi.
Și-o să curgă și-nainte
Când ne-om fi, stinse cuvinte
Fără cruci, fără morminte.
poezie de Traian Vasilcău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteore
Aici icoanele nu plâng
aici și-n flori e închinare,
aici suspinul nu mai doare,
Aici lumina nu e albă
aici lumina-i curcubeu,
aici Iubirea este zeu,
Aici fereastra e deschisă
și drumul suie către cer,
aici miresmele nu pier.
Aici sunt munți cu palme-ntinse
ce pun alean pe dorul meu,
aici e cald și bine-n mine
în brațe sunt la Dumnezeu.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precizare
- A cui e-această-nmormântare?
- A unui critic foarte mare:
Îl plâng colegii și mai marii,
Dar cel mai mult îl plâng groparii.
epigramă de Caten Popescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De gustibus
primăvara vieții suficient de verde
inspecta anotimpuri
plonjând în toamnă
prin vara fierbinte
conturase mere ionatane pereche
zefir susura în ureche
mușca struguri zemoși
amirosind a fragă
îmbrățișa sălcii pletoase
de gânduri duioase
feciorelnice dănțuiri pregăteau vinul vieții
cu nonșalanța răsăritului
în gingășia ultravioletă
a mustului îndulcind pământul
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armata de sălcii
Sălciile și-au făcut armata lor. Plâng!
În puful de plopi
alb este focul.
Plutesc ruinele de piepturi.
Scuip în sân se strâng și strâng
până îmi sugrum norocul.
Trec sălciile iarba. Se prelinge aerul.
Se prelinge granița. Luna în cerc
se învârte... cerul amețește!
Amețește!
La gura fântânii cana
vorbește cu sete
cu mama-găleată în lanțuri
pe o lespede de apă.
Pornește armata de sălcii. Pornește!
Cireada cu morți spre nemișcare gonește.
Sub sălcii la umbră îmbrăcată-n cioban
moartea cu viață duhnește.
Pământul e umed de lacrimi și crapă...
zâmbește!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spui că viața-i rea, și te cred. Mă îndrepți la viața viitoare: vii de-acolo? Îmi lauzi moartea: te cobori înaintea mea? Deci, sus steagul vieții! Și pe mormânt încă să mi-l împlântați pe acela, și nu sălciile care plâng.
aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoprezentare
Epigramiști aici în țară
Cu spirit fin și rimă rară
Sunt numai doi cu-adevărat:
Adică eu și... Cincinat.
epigramă de Constantin Popescu-Făget din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
împachetez dragostea
în fumul amăgirilor
o leg cu o fundă de deznădejde
aleg o țigară cu foi de viță veche
o aprind la amândouă capetele
și o fumăm în doi
pe plaja nisipurilor mișcătoare
ne pierdem agale sub sălciile
care plâng pe barca noastră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal lui Mircea Ionescu-Quintus
Deși ai fost mare-n Senat,
Să-ți amintesc, totuși, insist:
Nu rămâneai un consacrat,
De nu erai epigramist.
madrigal de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria
într-un sat micuț de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria și n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
și in lunca înverzită cu miros de sânzieni
sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
și in noaptea cea lăsată treceau moții cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere
mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viață odată
mă așteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba crește pe poteci....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mister
Clavirile plâng în oraș
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Și plopii plâng tot în oraș,
Și-n totul e-o grea agonie.
Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit
Și poate că plâng la clavire
Fecioare cu păr despletit...
Trec singur... și tare mi-e teamă...
Și, unde mă aflu, nu știu
Vai, plopii detună orașul...
Clavirile plâng în pustiu...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scorpion
Epigramistul cel mai fin,
Din câți a dat Satiriconul
Nu are-n pana lui venin
Cât are-n coadă Scorpionul.
epigramă de Eugen Albu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui ins cu idei
Are-n capu-i o idee,
O idee genială,
Dar stând singură acolo,
I-a murit de plictiseală.
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
Doarme aici și nu e trist,
Mircea, fost epigramist,
Alăturat, o veșnicie,
De adorata lui soție.
epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima neamului
aveam aici, odată, o țară minunată
străini acum în propria casă
casa nu mai este casă și masa nu e masă
plâng la noi copiii în vatră
ne fug oameni de prin sate
plânge codru, latră câinii
nu e nimeni, doar jupânii
plâng orașele pustii
aici lacrima iar plânge
suferință e în toate
plâng și sufletele moarte din morminte despuiate
am ajuns neam uitat în pribegie
cine știe, de mai știe
vino Doamne să ne vezi
suntem morți, mai suntem trezi
plânge azi pământul tău
că'i e dor de neamul său
țipă în zadar Carpații
marea e azi lacrimă nestinsă
curg și gânduri și păcate
se revarsă peste toate
secole la rând am rezistat
în tăcere adâncă și durere multă
crede omule în tine
nu în vise inutile și sterile
dă-mi Doamne puterea
să pășesc la sânul tău
viața asta eu o dau la Dumnezeu
țara mea, unde este, mai este
asta întreb în drumul meu
drum croit în miii de ani
de oameni dârji, puternici cu credința sfântă în suflet
oameni mari ce au clădit odată
țara asta minunată
limba noastră'i o cetate
cerul mai albastru pare
vatra noastră este goală
pleacă copiii de la școală
unde'i mama, unde'i tata
unde ești tu, Românie
este plâns acum în țară
toți ne fac azi de ocară
plâng și oasele'n morminte
latră lupii în codrii iară
au ieșit iar la vânare
plânge Oltul, țipă Mureșul a jale
Dunărea se pierde în mare
de la Prut, Siret sau Tisa
este plânsul neamului dumnezeiesc
se adună strop de apă într-o lacrimă de sânge
vom avea și noi o zi
poate azi sau niciodată
când vom învia în toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!