Epitaf unui invidios
Invidia adânc îl roase
Și măcinându-l pas cu pas,
În cele nu prea multe oase
Nici măduvă nu a rămas!
epitaf epigramatic de Dumitru Munteanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tortul de măduvă
începuse să lingă
bunele coaptele oase -
sub limbă
parcă-l înțepa o altă sub limbă (?!) -
altfel nu
știa să-și explice de ce
tortul de măduvă e în straturi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului invidios
Invidia e boală grea.
De te pătrunde prea adânc,
Nu vei scăpa în veci de ea,
Nici când ajunge-vei-n pământ.
epigramă de Cornelia Păun Heinzel din revista "Confluențe literare" din Australia (21 august 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopot
Mi-a rămas timpul mic,
Nici umerii nu-mi mai îmbracă...
Aș putea să-l port cu mănuși,
Dar mă dor falangele frânte.
Nici măcar să-l ard
Sau să-l beau
Nu mai pot...
Și ora mă strânge în brațe,
Îmi rupe cele mai puternice
Două coaste.
Mi-a rămas minutul scurt,
Adânc înfipt în plămânul stâng,
Secundele se sparg pe buzele-mi uscate...
Mi-a rămas timpul mic
Și imposibilul meu dus spre eternitate.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui confrate
C-o falcă-n cer - și-încă ce falcă!
Cu alta pe pământul greu,
Pe urme de maestru calcă...
(Dar prea se-mpiedică mereu!)
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul risipitor (Variantă modernă)
Bătrânul tată a rămas
Cu fiul, să-i explice vina:
Așa cum ești: vițel (și gras!)-
Nu-s bou să-mi papi, mereu, chenzina.
epigramă de Dumitru Munteanu (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia cu lipsuri
Din ce-a creat, inventatorul
N-a brevetat nici un patent,
Așa muri, avea talent,
Dar îi lipsea... coautorul!
epigramă de Dumitru Munteanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete roase
Suntem sunete ascunse
în cochilia așteptării.
Ținându-ne de mâini
ne-mpiedecăm de șarpele casei.
Cu foșnet vegetal
ne-mpăturim inimile
în carnea albă a pietrei.
Mă-nfrigurez, asemeni
zidurilor crescute peste noapte.
Suflete roase
stau sub cămașa albăstrită...
Vreau un timp al speranței
al culorilor vii...
Să mă poarte departe
în adânc de lume.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul săracului
În vremea în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La sărac până și somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.
Dacă-i prea adânc e semn,
C-a bătut prea multe cuie
Și că-i țeapăn ca un lemn
Și la ceruri, iată-l... suie!
Dacă n-are somn e semn,
Că de frigul care-l frige
Va ieși în stradă demn
Foamea din el ca s-o strige.
Nopțile în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La săraci până și somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De invidie
ar fi în stare să-și mănânce
pumnii până la coate
până la umeri
sărați cu dexteritatea unui bucătar
nu poate îndura
își roade unghiile
le molfăie
trosnesc în fălcile lui
de câine cuprins de furie
este în pragul unei apoplexii
invidia îl roade adânc
e prea obositor pentru sufletul
omului lovit de destinul unui pierzător
aruncat în brațele lui locke
cel preocupat de epistemologie
a simțit invidia cunoașterii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cutezat
Cum marea poartă talazuri,
la fel și eu am purtat
multe griji. Nevoi, necazuri,
prea mult timp am îndurat.
Da. Este foarte adevărat.
Am căzut adeseori,
dar n-am rămas îngenunchiat.
Am dobândit noi valori.
Convins fiind că voi răzbi,
întotdeauna am sperat.
Oricât de mult voi suferi,
să mă ridic, am cutezat.
M-am ridicat de multe ori
și am rămas acolo, sus.
Dar n-am umblat cu capu-n nori.
Mi l-am purtat unde-a fost pus.
Poate tocmai de aceea
azi, pe viață sunt stăpân.
S-a terminat epopeea
cu talazuri și furtuni.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indulgență divină
Mă mint să văd în mine ce nu-i adevărat...
Mamona nu stă-n casă cinând cu Dumnezeu...
Mă mint c-aș fi aleasă pe drumul cel curat,
Dar adevăr, e numai orgoliu-n apogeu.
Sunt mult prea multe taine ce eu am cunoscut...
Așa multe mistere pătruns-au prea adânc...
De la-nceput mi-a dat multe de avut...
Cărând neîncetat din timpul meu de prunc...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut o toamnă peste noi
A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor și-a despărțire
Și am rămas mai singuri și mai goi,
De-atâția pași pierduți prin cimitire.
Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Și ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol și-o lacrimă nemângâiată.
Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...
A-ngenuncheat și frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Și tot mai distanțați și-n neputință.
A mai trecut o toamnă peste noi
Și-n gând șoptim aceeași rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Și-așterne curcubeul peste lume!
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri
Eu în bogăție,
nu am excelat.
Nici în sărăcie,
nu am înotat.
Până când să plec în moarte,
viața mea a fost
nici prea, prea, nici foarte, foarte.
Am trăit cu rost.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne...
Doamne, prea multe am suferit.
Prea multe necazuri am primit.
Doamne, ajută-mă să înțeleg,
De ce mereu, doar răul îl aleg?
Doamne, de ce tot intru în ispită?
Doamne, mi-e dor de-o viață liniștită.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminița
Luminiței de la capătul tunelului să-i spunem auguri
Și-n cele mai închise suflete se nasc comorile din ceruri
Și-n cele mai lipsite de speranțe și veșnice trăiri
Se naște eterna simțăminte.
Vezi?! Suflete de gheață vin ca un val de dăruire,
Cu mici bucurii de la capătul sufletului ce-și va analiza viitorul unei generații pierdute în imagini.
Vise, prea multe imagini color, prea multe postere alb-negru,
Șterse de ziduri alese.
Prea multe computere
Peste care praful uitării se va așeza
Ca un domnitor pregătit a-și exercita funcția.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există multe feluri de emoții dăunătoare, negative, precum disprețul, aroganța, invidia, dorința excesivă, desfrâul, îngustimea minții și așa mai departe. Dar, dintre toate, ura și furia sunt considerate cele mai rele, fiindcă sunt cele mai mari piedici în calea dezvoltării compasiunii și a altruismului și ne distrug virtutea și liniștea sufletească.
Dalai Lama în Arta fericirii
Adăugat de Dorin Rascarachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba n-are oase, dar multe oase rupe.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria e doar în lucrurile mărunte, cele care sunt distruse de marile filozofii ori de prea multă cunoaștere. Așa cum nu mă pot bucura de cele mai multe discuții pe care le aud, pentru ca am dobândit prea multă înțelepciune.
Anais Nin în Jurnal- Foc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românii frumoși, ori folosesc prea des virgula, ori prea rar.
citat din Ștefan Munteanu
Adăugat de nomad
Comentează! | Votează! | Copiază!