Unui zăpăcit
Aceleaşi gafe... vreau să-l scap,
Dar nu e de făcut nimic,
Oricât îşi bagă mintea-n cap,
Rămâne şi pe-afar' un pic!
epigramă de Dumitru Munteanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unuia
Aceleaşi gafe: vreau să-l scap,
Dar nu e de făcut nimic:
Oricât îşi bagă mintea-n cap -
Rămâne şi pe-afar' un pic...
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La farmacie
A intrat un om cu cioareci
Şi abia a prins să zică:
- Vreau ceva să scap de şoareci...
- Fă-i un bon pentru-o pisică!
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Munteanu redactor la Gârbaciu
În consumarea belavistei,
Fiindcă de tine nu mai scap,
Am s-apuc numele revistei
Să-ţi trag cu el puţin la cap.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transport în comun
În tramvai mă-ntreb mereu
Şi schiţez spre "casă" gestul:
Cum de avansez doar eu
Când în loc rămâne restul?!
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chelie şi destin
Regret nu moda c-ar fi rea -
Mă rog, chelia se mai poartă -
Ci părul care-mi ascundea
Câte-un cucui făcut de soartă.
epigramă de Dumitru Munteanu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Tembelului rusnak
De tine, lumea să o scap,
Pe la Kremlin aş face-un tur
Şi, ca să-ţi intre mintea-n cap,
Ţi-aş îndesa o bombă-n... ciur.
epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne,
şterge-mi din minte
şi din suflet, cuvintele
ce m-au făcut să uit de mine,
arată-mi faţa lui, şi nu umbra...
Vreau să-l întâlnesc
pentru prima dată
pe acest muritor,
vreau, ca neliniştea lui,
să nu mă mai tulbure,
vreau să-l pierd în mulţime
şi să nu-i mai recunosc
plânsul...
Lacrimile lui
mă trimit în mormânt...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Expir încet
Iubirea e un infinit
Ce tu nu poţi să-l recunoşti!
Îl guşti, îl simţi până-n plămâni,
Expiri încet... nu vrei să-l pierzi.
Mă plimb tăcută pe alei,
Alerg prin sufletul pustiu,
Îl chem, îl strig, cad în genunchi,
Expir încet... nu vreau să-l pierd!
Eu caut astăzi prin ruine,
Aceleaşi care-au fost şi ieri.
Vrei să mă speli de al lor gust,
Expir încet... nu vreau să-l pierd.
poezie de Diana Sturza (3 martie 2010)
Adăugat de Diana Sturza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia care şi-a făcut statuie
Cu "bronzul" ticluit din viaţă,
În joc punându-şi bunul gust,
Arama şi-o dădu pe faţă -
Că-i trebuia şi pentru bust.
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credinţa în noi, rămâne
La noi, în România
credinţa a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.
Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.
Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viaţă avem parte,
suntem tot împreună.
Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câştiga reduta,
vom deveni eroi.
Aşa e scris în carte.
Credinţa în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.
poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.La închisoare
Uneori,
Cu diagnosticul prescris,
Doctorul te bagă,
Doctorul te scoate.
Poţi rămâne un învins,
Sau poţi avea libertate.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cât de proaspăt ne este în minte răul făcut de alţii, oricât de mult colb l-ar fi acoperit! Chiar dacă noi n-avem nici o legătură cu el! Cât de puţin ne pasă de răul făcut altora de noi înşine, oricât de mult ar sângera, încă!! Chiar dacă ei nu ne-au greşit cu nimic!
aforism de Iulia Mirancea (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediţia a II-a40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Epigramistul şi... medicina
Sunt atent pe unde-l doare
Când de-o "boală" vreau să-l scap;
Nu tratez pe orişicare,
Ci... pe cel cu bube-n cap!
epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Emil Munteanu, care a atacat revista "Rezon"
La supărarea ta cam nefirească,
Revistei doar o vorbă vreau să-i zic:
Sunt de acord să se revizuiască,
Dar sper că... nu se va shimba nimic!
epigramă de Dan Culicovschi din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrând să scap de-un tic verbal
De-o vreme-ncoace, urmăresc
Să scap de-acest defect, pe veci,
Şi văd c-atuncea când gândesc
Rezist să-l mai invoc pe deci.
epigramă de Ioan Toderaşcu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nou sub soare
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoşi de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Timpul mi-e martor că demult
doar eu
mai plâng înăbuşit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!
Aceleaşi vise, aceeaşi sori,
aceleaşi tălpi, rănite zori...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce a făcut Dumnezeu pe om din pământ? Pentru ca, văzându-se făcut dintr-o materie aşa inferioară să-l ferească de mândrie, iar pe diavol să-l umple de mustrare, că iată, în locul înalt de unde a căzut el, pune cea mai grosolană materie. Omul este făcut în ziua a şasea, odată cu dobitoacele. Dacă nu se îndumnezeieşte, dacă nu devine după asemănarea lui Dumnezeu, el devine după asemănarea dobitoacelor.
Dumitru Zamisnicu în Credinţa în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântule, iubitule!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoşi de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Mi-e timpul martor
că demult
doar eu mai plâng înăbuşit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat
cu noi!
Aceleaşi vise, aceeaşi sori,
aceleaşi tălpi, rănite zori...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că sunt viţă de român
Eu am venit, nu vreau să plec.
Cu timpul vreau să mă-întrec.
Aici totul mă răsfaţă.
M-am îndrăgostit de viaţă.
M-am îndrăgostit de soare,
De vântul ce-mi dă răcoare.
Deasupra am cer cu stele,
Tot ce inima îmi cere.
Bogăţia din natură,
Lumea lipsită de ură,
Toate-mi hrănesc sufletul
Şi-mi păstrează cumpătul.
Aici binele domneşte.
Dumnezeu mă ocroteşte.
Aici nimenea nu plânge.
Aici răul nu m-atinge.
De-aceea nu vreau să plec.
Eu aici vreau să petrec.
Pentru viaţă sunt făcut,
Din maimuţă, ori din lut.
Nu vreau să plec. Aici rămân.
Că sunt viţă de român.
De gândiţi şi voi ca mine,
Haide-ţi, veniţi lângă mine!
Aici putem trăi bine,
Nu în ţările străine.
România-i pământ sfânt.
Să-l apărăm cu jurământ.
poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Roata
Sufletul meu este tot mai bolnav
Şi n-am ce medicament să-i mai dau
Trupul meu este al viciului sclav
Dis-de-dimineaţă-mi zice să stau
Toată ziua şi să nu fac nimic
Să mă chircesc în pat să mă fac mic
Şi ştreangul să mi-l pun în tăcere
Pe gât aşa să scap de durere
Pe piept să îmi scrijelesc cu lacrimi
Ale vieţii ultimele patimi
Chiorăitul maţelor flămânde
Să-l plimb pe picioarele-mi plăpânde
Sufletul să plece nestingherit
De virusul corpului obosit
Am încercat să-l eutanasiez
Doar că-s nemuritor şi am un miez
Care tot creşte orice i-aş face
După noaptea în care îl arunc
El din nou se trezeşte în pace
Priveşte lumea cu ochii de prunc
Trăiesc ca un sclav sunt veşnic bolnav
Pedepsit să nu mor oricât de dor
Mi-ar fi de ea de liniştea
Din care am pornit.
poezie de Sorin Lupu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!