Unui pseudoscriitor
Fără nici o reticență
Scriu pe opul dumisale,
Că-l acuz de indecență...
(Prea e plin de vorbe goale!)
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondel avid de indecență
Și tot revin spre tine... indecență,
În dimineți prea pline de păcate
Când visul pare o incandescență
Topind iubiri... adeseori trucate.
M-ai amăgit cu tainica-ți licență
Ce dă savoare... buzelor uscate
Și tot revin spre tine... indecență
În dimineți prea pline de păcate.
Arunc apoi c-un pic de inocență
Înspre abisuri veșnic neumblate
Jucând destinul.... fără reticență,
Pe-a timpului pierdută... libertate
Și tot revin spre tine... indecență
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe si iar vorbe...
( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)
Dacă doresc ceva, 'ți voi spune,
Așa sunt eu și chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deșii sunt prea tăcută-n fire
Aștept să treacă ziua-ntreagă
Și-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin fața
Luminilor din locul gol.
Îmi place să te simt ușor,
Ca un proscris în țara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.
Dacă a rămas ceva să-ți spun
Aleg o altă țară acum
Poate și alte vorbe bune,
Să ți le spun mai mult în șoapte.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adorația poeților
Adoră ce scriu ceilalți
nu din simpatie și nici din povară
nu din fulgi de ploaie
pe la mijloc de vară.
Adoră ce scriu ceilalți
ce scriu după ochii tăi
nu trebuie să îi înalți și nici să-i cobori
să adori
ce...
când...
și cum scriu...
fiindcă scriu despre ei
bărbați sau femei
altruiști, aroganți
de staturi mijlocii
mult prea scunzi sau giganți
sunt cu toți în pustiu
Adoră-le scrisul
nu din bine-n mai rău sau din
rău în mai bine
după zilele goale
sau nopțile pline
Adoră-le scrisul
fiindcă prin scris
tu te scrii și te ștergi de ideea de tine
și te-adoră coșmarul
după ce te-ai trezit
că trăiești într-un vis...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proces de conștiință
Ades eu pe mulți încolțit-am abil,
Cu vorbe mai grele ca dalele,
Deși, recunosc, mi s-a spus, de copil,
Să nu chinuiesc animalele...
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsplată meritată
În fiecare zi din lună,
Îndestulați, o, zei, gâtlejul
Neghiobilor ce-mi dau prilejul
Să scriu o epigramă bună!...
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ședința de bilanț
Când se spuneau doar vorbe goale,
Moș Ene-a prins să dea târcoale;
Când se-ndrugau "verzi și uscate",
A sforăit pe săturate.
epigramă de Rodica Hanu-Pavel din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfumurare
Din pricini infinit diverse
Dar iluzorii tot pe-atât,
E-atât de plin de sine-ncât,
Nu m-ar mira să se reverse.
epigramă de Sorin Pavel din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui gurmand
El a plecat în lumea-n care,
Precum scripturile susțin,
Nu-i nici durere, nici suspin -
Dar, din păcate, nici mâncare.
epigramă de Sorin Pavel din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unui gurmand
S-a transferat în lumea-n care -
Precum scripturile susțin -
Nu-i nici durere, nici suspin,
Dar, din păcate, nici mâncare!
epitaf epigramatic de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veritas
Nimeni, bunul meu vecin,
Nu mai stă să te asculte:
Despre oameni știi prea multe,
Despre lume prea puțin!
epigramă de Sorin Pavel din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu furie și mânie
Cu furie și mânie acuz demagogul
Și capitalismul lui de vorbe
El ar fi trebuit să știe că pretudindeni cuvântul este sacru
Că a fost adus de foarte foarte departe de un popor
Și că pe el s-a sprijinit sufletul acestuia
De foarte departe și de la începuturi
Omul s-a descoperit pe sine prin cuvinte
Și a dat nume pietrei florii apei
Și toate au ieșit la lumină pentru ca el le-a numit
Cu furie și mânie acuz demagogul
Care se umflă pe sine prin vorbe
Și care-și face din cuvinte puterea și jocurile
Și transformă cuvintele în bani
Așa cum a făcut cu grânele și cu pământul
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un autentic înțelept
Un autentic înțelept
E, fără nici o îndoială,
Doar cel ce a rămas deștept...
Și după ce-a trecut prin școală!
epigramă de Sorin Pavel din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe vorbe
Spre-al legilor deznodământ
Se urcă unii la tribună.
De legi nu spun nici un cuvânt:
Doar apa-n piuă-i oportună!
epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia care condamnă fumatul
E-atât de plin de vervă când
Pe fumători își varsă focul,
Încât, tunând și fulgerând,
Își frige buza cu chiștocul!
epigramă de Sorin Pavel din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu spune unde sfârșește ziua.
Unde începe noaptea.
Nu rosti vorbe goale.
Cuvinte frivole.
Nu spune unde începe Pământul,
Unde se săvârșește cerul
Nu spune până unde ești tu.
Nu spune de unde e Dumnezeu.
Nu rosti vorbe goale.
Eliberează-te de vanitatea tristă de-a vorbi.
Meditează, netulburat de sunete,
Până ajungi la gloria de a rămâne tăcut,
Fără să mai gândești.
poezie clasică de Cecilia Meireles, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în portugheză.Unui prețios
Filozofia lui ce saltă
Pe-a vieții agitată undă,
E poate, totuși, prea înaltă
Ca să mai fie și profundă.
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu scriu, înseamnă că sufletul meu e ori prea plin, ori prea gol...
aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Istoria nu se construiește cu vorbe goale, ci cu piepturile goale!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Regrete
De-ar fi ca să analizăm,
Nu-s vorbe spuse în pustiu,
Căci din greșeli noi învățăm
Dar, din păcate, prea târziu!
epigramă de Rodica Hanu-Pavel din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte ani deja
Aș vrea să-ți scriu o poezie, mamă
Dar simt că-mi sunt ideile de plumb,
În plus, când vreau să-ți scriu ceva simt teamă
Că toate literele lumii nu-mi ajung.
Nu pot deloc să mi te pun în rime
Și nici să îți vorbesc ca și cum nu ai fi,
Abia de scriu o slovă și mi-e dor de tine
Și mă opresc, oftez... Fac asta zi de zi.
Tu nu ești om de pus în poezie
Și nici o mamă lesne de descris rimat,
Când m-ai născut, asta mi-ai dat tu mie:
Iubire de nescris în suflet de băiat.
Probabil te întrebi ce fac la astă masă
De nici nu scriu și nici nu simt că-s viu,
Păi uite, îmi imaginez că ești și tu acasă,
Mă mângâi și îmi spui să dorm, că e târziu.
Și te ascult, te-mbrățișez de noapte bună,
Mă uit în urma ta cum mi te duci domol,
Nu vreau ca fără tine soarele s-apună
Și nici de dimineață fără tine să mă scol.
De ce să-ți scriu, atunci? Oricum nu pot,
Așa că stau emoționat și te cobor din vis,
Mă uit la un tablou cu tine, sprijinit în cot,
Întind o mână și îți mângâi părul nins,
M-apropii, mă fac mic, intru-n tablou de tot,
Iar tu-mi șoptești zâmbind, aproape stins:
"Să nu fi trist, sub crucea mea nu-i niciun mort".
poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.