Unui viitor mare epigramist

M-ai supărat şi inima mi-e tristă,
Dar nu atât încât să am motiv
Să-ţi public epigramele-n revistă...
(C-atunci te-am compromis... definitiv!)

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi plânge inima în piept
Şi sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Şi sunt atât de vină.

Că n-am simţit suflarea Ta
Şi inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
V-oi regreta prin fapte.

Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemarea sinceră din suflet,
N-am preţuit iubirea Ta,
Curată, ca şi lacrimile multe.

Mă ierţi, te rog,
Căci am greşit,
Apatic fiind faţă de Tine,
Te-am supărat, te-am chinuit,
Când mă iubeai pe mine.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

De ce nu sunt dumbrava, ce seara pe răcoare
De braţ cu un prieten ţi-e drag a vizita?
De ce nu sunt o roză, de ce nu sunt o floare
C-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita!

De ce nu sunt zefirul ce sânu-ţi răcoreşte,
De ce nu sunt parfumul ce pui pe haina ta!
De ce nu sunt eu valsul ce şoapta îţi lesneşte,
C-atunci aş crede lesne că tu nu m-ai uita!

De ce nu sunt sticluţa cu apa înflorată
Ce-n toată dimineaţa îţi spală faţa ta,
De ce nu sunt oglinda frumoasă ce te-arată,
C-atunci aş fi mai sigur că tu nu m-ai uita!

De ce nu sunt eu luxul ce sufletu-ţi iubeşte,
De ce nu sunt podoaba ce pui pe fruntea ta!
De ce nu sunt eu slava ce inima-ţi doreşte,
C-atunci aş fi prea sigur că tu nu m-ai uita!

Dar vai! Nu sunt nimica! Sunt, simplă, o fiinţă
Ce-a te iubi din suflet amorul m-a-nvăţat;
Eu nu am alte daruri decât a mea credinţă,
Şi de aceea, crudo! mă tem că m-ai uitat!

poezie clasică de C.A. Rosetti
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am făcut revistă şi ştiu cât este de greu, pentru că acolo se realizează primul impact cu teatrul al unui public, să-i zicem, mai comod. Dacă actorii de la revistă câştigă acest public, treapta spirituală următoare e deja ceva mai aproape, mai uşor de atins. Se formează un public pentru comedie, preferinţele pot evolua, se creează obişnuinţa de a veni în sala de teatru.

Dinu Manolache în revista "Teatrul Azi", nr. 1-2 (1997)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veţii mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Şi pe altul l-ai iubit.

Ştie lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ţi-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu eşti vinovată
Şi vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, mireasa mea, te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu... Vreau să-ţi mărturisesc că nu te-am iubit decât pe tine. Nu ţi-am arătat-o, poate, niciodată, dar nu te-am iubit decât pe tine. Şi în după-amiaza asta am înţeles de ce. Uitasem ceva şi fusesem nebun, fusesem orb, n-ar fi trebuit să uit. Şi-acum trebuie să-ţi spun. Nu te-am iubit decât pe tine, dar trebuie să-ţi spun. Nu te-am iubit decât pe tine.

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr şi minciună

Să-i spun că o iubesc, am ezitat
Şi draga mea cumplit s-a supărat...
Ea uită c-adevăru-ntotdeauna
Nu se rosteşte iute, ca... minciuna.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât?

între tristeţi şi bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit

şi sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaştri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit

pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat

pe amintirile din noi,
se scaldă soare şi noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut

pe noi albeaţa ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simţit, cât m-ai simţit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

nu te-am uitat
m-am jucat exaltat
cu o altă femeie superbă dar nu te-am uitat
ochii ei s-au montat
definitiv în memoria mea (?!) dar nu te-am uitat
buzele ei speriate rosteau
mereu numele tău iar eu nu
te-am uitat –
nu
e cazul să plângi:
nu
te-am uitat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aş vrea să-ţi pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ţi întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbeşti,
Să-ţi simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzeşti.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ţi aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiţi că vii
În braţe am să-ţi pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aştept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruţi pe frunte,
În braţe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieţii,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineţii
Pe frunte m-ai stropit.
Aşa am crescut mare.
Ce mândră, mama, eşti!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubeşti!

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am supărat

te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, ştiu că îţi pasă
dar şi un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.

şi-un pom în floare mai greşeşte
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciueşte
pierzând petale roze-n vânt.

şi ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
şi cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea

ce să-ţi mai spun ca să mă crezi
priveşte adânc în ochii mei
sunt bucurie şi furtună
dar adevăr găseşti în ei.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Am răscolit un magazin de zor
Să-ţi iau o inimioară mărţişor;
Dar nu găsesc oricât aş căuta,
O inimă de aur ca a ta!

madrigal de Aurel Iordache
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-ai cheltuit

N-am vrut să-ţi dau totul
era ca şi cum
m-aş fi dezgolit definitiv, m-aş fi descărnat
când trupul mi-ar fi fost rănit de mângâieri trufaşe
rămas cu ochii trişti de ciută între vânător şi vânat

N-am vrut să ştii totul
numai aşa
nu m-ai cheltuit
(e atât de puţin mister în lume...)

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru mamă

Nu e viata atât de tristă
Precum ţi se pare ţie
Hai sa faci pace cu moartea
Şi din moarte viaţa învie.

Nu e viaţa atat atat de tristă
Ştiu că te-ai cam săturat
Dar o viaţă fără lecţii
Oare ai fi preferat?

Nu e viaţa atât de tristă
A fost şi a mea la fel
Dacă credinţa persistă
Capeţi mari puteri de Zeu.

Nu e viaţa atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Ştiu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.

Nu e viaţa atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credinţă-n suflet
Omu-i trist şi viaţa-i grea.

Nu e viaţa atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viaţă
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viaţă.

Nu e viaţa atat de tristă
Precum a fost viaţa ta
Dacă Moartea îţi vrea viaţa
Ridică-te, spune DA!

poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine, te-am văzut aseară,
Aveai in braţe flori de violete,
Nu te-ai schimbat, eşti ca odinioară
Cea mai frumoasă fată între fete.

Mi-e dor de tine, n-ai îmbătrânit,
Eşti tot aşa cum te ştiam de fată,
Am stat în loc, am stat şi am privit,
Erai o doamnă fină, delicată.

Aceleasi gesturi, pline de lentoare,
Aveai şi asta mi-amintea
Că-n tine exista candoare,
Că făcea parte din fiinţa ta.

Nu m-ai văzut şi te-am putut privi,
Râdeai la fel, făceai la fel gropiţe,
M-am lăsat pradă unor nostalgii,
Unui regret şi-atâtor neputinţe.

Nu te-ai schimbat, îmi este dor de tine
Şi am păşit încet in urma ta,
Şi miroseai atât, atât de bine,
Iubita mea, iubita mea!

Mi-e dor de tine, chiar de-s vinovat
Te-am părăsit şi te-am lăsat plângând,
Acum strângi mâna unui alt bărbat,
Eu strâng doar amintiri, in gând...

poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să-ţi scriu în ruseşte, dar nu ştiu nici măcar calificativele: divin şi geniu, prin care obişnuesc eu să-mi încep răvaşele către tine. Te-am invidiat şi te-am înjurat că ţi-ai prelungit peste bunul simţ concubinajul cu Stalin şi m-ai lăsat singur în spaţiul valah. Tu eşti cel mai norocos dintre noi: îţi refaci geografic etapele spirituale. Pe vremea când te-am cunoscut Moscova era o sursă lirică a temperamentului tău. Doar Napoleon şi Rilke o mai iubiseră atât!

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (24 martie 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de noi...

Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Şi-atât de mult aş vrea să îţi vorbesc,
Iar zâmbetu-ţi candid să-l ţin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... să pot să trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut să-ţi scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut să-ţi şoptesc
Vorbe dulci, să râd cu lacrimi de fericire,
Chiar şi ochii frumoşi voiam să ţi privesc,
Să simţi că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit să te-mbrăţişez,
Să te ating, să-mi poţi simţi inima cum bate,
Dar nu eşti lângă mine, iar eu mă dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, eşti mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar şi sufletul de tristeţe mi-a fost învins
Şi mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...

poezie de Daciana Lazăr (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrele de operaţiuni şi de revistă

În teatrele de operaţiuni,
Soldaţi trimişi în acţiuni,
Circulă moartea, viaţa-i tristă,
Mai bine, teatru de revistă!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună varianta mea

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Si-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefăcut în cioburi şi ruine.

La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotriva,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărţire relativă.

Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărţire de o viaţă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 152

Iubindu-te, încalc un legământ
Tu încalci două când iubire-mi juri:
Trădându-ţi patul, care este sfânt,
Şi noi iubiri pătând cu alte uri.
Dar de ce-ţi zic că două ai încălcat
Când eu nesocotit-am douăzeci?
Jurând mereu, de fapt te-am înşelat
Şi-onestitatea mi-am pierdut pe veci,
Căci am jurat solemn c-ai suflet bun,
Că mă iubeşti şi nu m-ai compromis;
Te-am lăudat orbit ca un nebun
Sau ochilor să jure strâmb le-am zis.

Şi ochii jură că te porţi frumos,
Dar jurământul lor e mincinos.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!