Moartea n-are flec la tocuri

de trăit, trăim prin vise
sau prin jocuri de culise;
viaţa este-un schimb de focuri,
moartea n-are flec la tocuri.

gândul morţii ne apasă
şi ne smulge o grimasă;
suntem predispuşi la şocuri:
moartea n-are flec la tocuri.

am rămas fără cuvinte...
morţii strigă din morminte:
hai să facem schimb de locuri!
moartea n-are flec la tocuri.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are flec la tocuri.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea morţii

Dragă Kitty moartea nu întârzie niciodată
Şi foloseşte la maximum toate căile de ac
ces Însă am prins-o Cu toate că are o memo
rie fenomenală Moartea-i analfabetă Habar
n-are să citească Clandestin Dumnezeu ne la
să în faţa uşii speranţa Moartea nu bea nici
coniac nici cafea În schimb îi plac poveştile
Diseară am să-i spun una
A fost odată ca niciodată
Moartea
ultima fiică
a
lui
Dumnezeu

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (27 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţi pe tocuri? Poate proteze. Dar sunt de acord, totuşi, că femeile au tocuri din ce în ce mai înalte. Bărbaţii au nevoie de ajutor, dar un bărbat pe tocuri ar fi de-a dreptul ridicol.

citat din Christian Louboutin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţişti pe tocuri

Poliţişti pe tocuri,
Uneori fac jocuri
Pentru condamnaţi
Adesea terminaţi!

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţişti pe tocuri

Mulţi ne batjocuresc şi nu luăm seamă
Primim răspuns la aberante jocuri,
Contrar celor ce ne calomniară,
Noi apelăm la poliţişti pe... tocuri.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viaţa mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieţii:
Viaţa
Şi-al morţii:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai săracă –
Pensionară,
Văduvă
Şi fără apometre
Sau repartitoare.
Şi-a tăiat şi căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Şi m-am dus
Nu mi-e ruşine s-o spun.

Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Şi mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viaţa mea.

Moartea stă pe viaţa mea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e birocrată

Off, moartea asta-mi dă de furcă
Sa-mbrăcat oficce în birocrată
Dă din coate, tocuri şi încurcă
De nu-i mituită, nu mi-e mulţumită!

Şi mă scrie pe "toacă" cu plecată
moacă de prea sfântă şi cinstită
să dansez pe legea ei tâmpită
neştiind că eu nu joc sub copită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea? N-are importanţă. Viaţa? N-are importanţă. Totul este să învingi.

Jan Brzechwa în Pe baricadele Varşoviei
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Votează moartea şi e beată
dansează popi-n urma ei
Votează moartea ştampilată
cu două oase pe cercei.
Îşi bea din craniu fără lapte
morbida cafeluţă rece
Votează moartea peste noapte
A nemişcat... Partidul Rece!
E bucuroasă şi în dinte
sclipirea minţii o apasă
Votează moartea cele Sfinte
Votează moartea Sfânta Coasă!
Se dă agheazmă de pomană
Se dau în ceruri acatiste
Se-aplaudă pe sub sutană
Votează morţii de pe liste.

Acum că moartea a plecat
Mă uit la coasă şi la mine
Cu ce partid eu am votat?
De viaţă ştiu că nu-i a bine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu

Bergamo e-n doliu...
Morţii se plâng într-un mod iluzoriu.
Un preot se roagă deasupra coşciugului închis,
Ca sufletul celui ce-a fost,
Să ajungă în Paradis.
Nu se va învinge moartea
Decât prin rugăciuni...
Luaţi aminte, români!
Plângem morţi fără nume
Din morminte comune.
Nu mai sunt locuri în cimitir.
Repetat plângem. Tot asemeni murim...
E simfonie de lacrimi, durere şi chin.
Incineraţii se ridică în rugă şi cruci.
Ucigaş fără chip,
Vrei tămâie la schimb?!
Oh, tu nu ştii să plângi!
Tu, satanicul nimb...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viaţa. Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detaşarea este atât negaţia vieţii, cât şi a morţii. Cine a învins frica de moarte a învins şi viaţa. Căci ea nu este decât un alt cuvânt pentru această frică.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Au spus-o mulţi, mari gânditori:
Cu-o moarte toţi suntem datori.
Dar ce-i nedrept, nedrept chiar foarte,
E că ea, Moartea, n-are moarte.

poezie de George Budoi din Poezii (14 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

în visul meu

cu sandale roşii
ea umbla prin iarbă
şi minijupa ei era să-mi provoa
ce (!?) - un stop cardio
respirator -
îmi umblau tramvaie în cap
ea urca din mers
eram atât de disperat
încât îmi vine
să port tocuri
într-un vis
cu sandale roşii şi băr
baţi pe tocuri
(!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii şi moartea

Adesea, ca-ntr-o scenă rituală,
poeţii dorm cu moartea pe pământ,
dar moartea-i moarte, n-are istoveală,
semnând cu ei un tainic legământ:
să-i dea mereu raport şi socoteală!

Şi-ncet, prin versul lor zglobiu,
salută moartea-n pas de defilare,
ducându-şi mâna dreaptă la chipiu,
ştiind că moartea multă minte n-are,
cutremurându-se de ochiul ei şerpiu!

Trăind cu ea-n concubinaj rebel,
se hârjonesc în public şi se-njură,
dar moartea-i trece zilnic pe-un tabel,
căci, de la legământ, ades abjură:
ea n-are mamă, dor, nici cerebel...

Să le cosească drum spre ţintirim,
în zelu-i frust, ea noi dovezi adună,
dar ei îi spun: " Stop, moarte, aferim,
noi nu mai vrem să îţi cântăm în strună,
căci existăm şi după ce murim!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E MOARTEA ÎN SĂRBĂTOARE?

La sfârşit de săptămână,
Ceva-n mine mai mult moare,
Şi în zi de sărbătoare,
Moartea mai primeşte-o mână.

Ce război fără odihnă,
Iadul nici duminici n-are,
La rai – poarta-n renovare,
Viaţa nu mai are tihnă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa întreagă duhneşte a moarte. Universităţile europene propovăduiesc moartea. Cărturarii europeni descriu moartea. Oamenii de ştiinţă europeni fac moartea nemuritoare. Politicienii europeni lucrează pentru moarte. Dascălii europeni sădesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialiştii europeni răspândesc moartea în întreaga lume. Revoluţionarii europeni poartă stindardul morţii. Europa modernă este sinonimă cu moartea. Nu vrea să ştie de viaţa de după moarte.

citat din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţista pe tocuri

Iubire-n suflet,
Lumină în priviri,
E numai zâmbet,
Adună amintiri...
Nimeni n-o indispune,
Are mereu voie-bună.

Fire veselă,
Inimoasă, sufletistă...
La ea totul e
Intotdeauna-n viteză...
Poliţista pe tocuri.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

De când este lumea lume,
Moartea n-are bun renume.
Vine-atuncea când doreşte
Şi pe cine vrea coseşte.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile de altădată...

Luptau cu lunga fustă înaltele lor tocuri,
Aşa că, după locuri şi vânt, din când în când,
Vedeam întotdeauna piciorul luminând
Şi cât iubeam aceste-nşelătoare jocuri!

epigramă de Paul Verlaine din Râsul lumii la români (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia pe tocuri

Din patul ei de cuvinte supraetajate
îşi admira mănuşile care creşteau degerate
pe mâinile ei. Ochii ei îşi schmbau
culoarea bulgărelui de zăpadă
tâvălit prin cuburile de gheaţă îmbobocite.
O fantomă speriată de
colţul oglinzii
întindea lacul cu o lebădă.
Băncile îşi paraşutau bârnele
de la cea mai joasă înălţime
unde îndrăgostiţii cer în genunchi
o frunză în căsătorie oferindu-le
paiul lor răsucit din ochi.
Se auzeau paşi. Un nor
fluiera o ploaie pe tocuri.
Noi inventam o minciună cu aburi
în care să urcăm adevărul din mers.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!