Pe mormântul unui bărbos
Pe mormântu-i creşte iarba,
Iar la fund stă putrezit
Capul lui ce-a folosit
Numai să-i susţină barba.
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Spune-mi, de ce "habar n-am?..."
Zi de vară, zi cu soare,
Iau nepotul la plimbare;
La trei ani se crede mare,
Mereu pune o-ntrebare:
- De ce am ieşit pe stradă?
- Vrem ca lumea să ne vadă...
- De ce lumea să ne vadă?
- Că suntem şi noi pe stradă;
Uite-l şi pe Peticuţă,
Ne salută c-o lăbuţă.
- De ce Peticuţă are
Pete negre pe spinare?
- El aşa a arătat
De pe când a fost fătat...
- De ce taie nenea iarba?
- Fiindcă creşte ca şi barba...
- De ce creşte barba, buni?
- C-aşa este rostul lumii...
- Şi tati îşi "taie" barba,
Să nu crească ca şi iarba.
De ce-i barbă pe bărbie?
- C-aşa e făcut să fie...
- Barba creşte şi pe nas?
- Nu.(C-atât a mai rămas!)
- Şi de ce nu creşte, buni?
Iar îţi spun, e rostul lumii...
- Dar de ce, de ce-i aşa?...
Şi-ncercând să-i spun ceva,
Îi răspund, nitam-nisam:
- Fiindcă... fiindcă... habar n-am!
Se gândeşte puţintel
Şi-nţelept mă-ntreabă el:
- Buni, de ce "habar n-am?"
Asta chiar că nu ştiam!...
Şi tăcurăm amândoi.
Dar revine el, apoi,
Din senin, nitam-nisam:
- Spune-mi, de ce "habar n-am?"...
poezie de Gabriela Genţiana Groza (7 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Până creşte iarba... (după proverbul englez While the grass grows, the horse starves)
Până creşte iarba,
Îmi albeşte barba,
Piere portocalul
Şi îmi moare calul.
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lui îi creşte barba şi sub dânsul iarba.
proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestionar de inepţie
Săpăm pentru antichităţi, deci şi Pământ îşi creşte masă,
Că tot depune peste ce i-a fost demult, odată, coajă
Şi tot mă întreb, ce e în loc de iarba ce se taie-n coasă...
Deci ce la fund se pune-n plus, din frunzele de-un verde-vrajă?
Şi munţi, de ce nu se tocesc, chiar de pâraie mâl îi fac,
Căci chiar de cresc din încreţire, rămâne gol din ce încreţeşte,
Iar apa din oceane, mări, cum de nu scade cât un lac,
Curgându-se-n pământ, pe fund, că doar metalic... cert, nu este?
Iar dacă masa tot ar creşte, Planetei, de la cosmic praf,
Nu se va întâmpla o zi să-şi piardă drumul pe orbită
Şi, doar atunci periplu începe şi ce-a fost scris vechi, caligraf,
Se va împlini... vis călător. Vom fi alţi, lume, o desinepţită?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu
M-am sinucis, căci nu pot să trăiesc cu
Numele ăsta prea de tot ingrat:
Mă cheamă Mircea ca pe Rădulescu
Şi Pavelescu ca pe Cincinat!
epitaf epigramatic de Mircea Pavelescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.
Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.
Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.
Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.
Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.
Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prefaţă la volumul de epigrame iscălit de Ionel, Cincinat şi Mircea Pavelescu
Între Mircea sprinten şi-ntre Ionel,
Ce-şi ironizează fratele prea chel,
Cincinat în toga vârstei ne apari
Un Isus ce iartă pe cei doi tâlhari!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lui Mircea Pavelescu, autor al epigramei: Comitem toţi o mişelie/ Lovind mereu în Cincinat:/ Întotdeauna e păcat/ S-ataci un leu în agonie.
Leul, chiar în agonie,
Are-n coada-i vijelie,
Şi-n ţărână îl abate
Pe nepotul temerar,
Care trage pe la spate
Lovitura de măgar.
hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eugen Ionesco, fost poet, actualmente eseist
Dezgustat de poezie,
Dânsul versuri nu mai scrie.
Ce descântec să-i fac eu,
Să-l dezgust şi de eseu?
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui profesor
Doarme-aici un profesor
Ce-a murit suplinitor,
În mormântu-i solitar
În sfârşit,... e titular!
epigramă de Constantin Nicola din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Epitaf
Ai plecat dintre cei dragi
Şi-ai lăsat multă durere,
Din greu la muncă nu mai tragi,
Mormântu-i unica avere.
epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui student căzut la examene
De disperare-şi smulge părul
Că nu şi-a dat destul silinţa.
Concluzie:
"În vin stă numai adevărul"
Nu şi ştiinţa.
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este epigrama?
- Ce este epigrama? - ne-a-întrebat Slăvescu,
Rugându-ne-ntr-o doară, pe noi, să-l dumirim.
- E-o muză nevăzută - răspunse Iordăchescu -
Ce stă la Pavelescu, de frica lui Nigrim.
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Pavelescu
Marina se organizează
(Aşa se spune azi în şoapte).
Şi pentru merite, pe Mircea
L-au confirmat pe-un... vas de noapte.
epigramă de Octav Dessila din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Barba nu creşte odată cu mintea.
proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Legendă
Parc-aş fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ţine rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
Din lacrimi am o mască
doar acasă ca pe front
Maria-n poem să nască
parc-aş fi Pillat din Pont
Am barba pân-la pământ
doar pe mine azi mă vând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Încolţit de Înviere
Creşte frunza, creşte iarba,
Creşte umbra-n umbra lor,
Adumbrindu-mă degeaba,
Cresc în sens descrescător.
Pe răboj nu-mi număr paşii,
Ce rămân tot mai puţini,
Cresc în umbra mea urmaşii,
Tot mai grei şi tot mai plini.
Creşte ziua, scade noaptea,
Glasuri tot mai ascuţite,
Cântă, prohodindu-i moartea,
Învierii încolţite.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barba lasă să se ducă, capul să trăiască.
proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om salvat
Unuia ce-a furat mult
Nimeni (şi nimic) nu-i ia,
Că s-a-ngrijit, mai demult,
Să-i vină Prescripţia.
epigramă de Mircea Rămoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Viitorul: sens giratoriu
Eu sunt iarba
tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba
Nu ne mai cosiţi
degeaba
Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba
eu sunt iarba
Nu
ne mai
duceţi
Cu
roaba
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

