Celor de la "Falanga" care latră contra d-lui Lovinescu
O vorbă-au născocit bătrânii
Și înțeleaptă ca nici una:
Cu cât mai sus se-nalță luna,
Cu-atât mai tare-o latră câinii!
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1931)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.
Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Câinii lunii...
Ciobănașul cată mieii
Răzlețiți de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.
Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?
Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit și câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!
Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanța,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna nu cade de pe cer pentru că o latră câinii.
aforism de George Budoi din Aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Epitaful meu
M-am sinucis, căci nu pot să trăiesc cu
Numele ăsta prea de tot ingrat:
Mă cheamă Mircea ca pe Rădulescu
Și Pavelescu ca pe Cincinat!
epitaf epigramatic de Mircea Pavelescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Câinii latră, ursul merge"
La noi, de-a lungul și de-a latul,
Istoria-și urmează cursul,
Electoratu-i cu lătratul
Și-aleșii țării plimbă ursul.
epigramă de Nicolae Zărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe omul bun nici câinii nu-l latră.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii latră, caravana trece, dar câinii au început să muște.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață la volumul de epigrame iscălit de Ionel, Cincinat și Mircea Pavelescu
Între Mircea sprinten și-ntre Ionel,
Ce-și ironizează fratele prea chel,
Cincinat în toga vârstei ne apari
Un Isus ce iartă pe cei doi tâlhari!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia nu latră
Poezia nu latră, ei și? Mie îmi plac
și câinii, oameni să fie. Razele și realitatea
sunt în divergență. Poeții nu-și recunosc florile.
Nici ele nu latră. Urcăm prin propriul nostru trunchi
Spre lumină. Firimiturile anotimpurilor nu ne hrănesc
Îndeajuns. Liniștea cărților nescrise, fluturii ce nu mai apar.
Treptat dispar și eu, ce rămâne? Ce rămâne? Tu vei rămâne,
Iubită necunoscută, mereu te-am iubit fără cuvinte,
Dar nu ai fost o fantasmă, altfel de unde Poesia?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
Întrecui răbdarea pâinii
și acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi și m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greșeală-n foc.
Câinilor, voi, pui de lele,
cruțați-mă de belele
și sfâșiați Luna plină,
că numai ea e de vină
când simțiți că-nnebuniți
și de lupi vă amintiți!
Dară câinii n-ascultară
și de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de suflețelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
și nu vreau să-l latre câinii...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telegramă
Cincinat e-n sânul meu
Cred că pentru totdeauna,
Face-aicea sus pe luna...
Salutare Dumnezeu!
epigramă de Mircea Pavelescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când contestă existența lui Dumnezeu, ateul e ca javra care latră la lună
Trece luna, maiestoasă,
Javra latră ca turbată,
Ar mușca-o, enervată,
Însă lunii nici că-i pasă.
pamflet de George Budoi din Ateii și Ateismul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (16 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepigramă
Public sub pseudonim,
Criticii stau ca de piatră,
Sunt atât de anonim
Că nici câinii nu mă latră!
epigramă de Vasile Tacu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsiți
Stinsă-i para lumânării
De pe lespedea de piatră
Și bătrânii, bieți, alături,
Tot mai stau uitați la vatră.
Luna trece șura popii,
Luminând în drum pridvorul -
Pipa moșului nu arde,
Baba și-a uitat fuiorul.
Doar târziu, când prind mai aprig
În vecini să latre câinii,
Ei tresar, se văd în față
Și plâng amândoi bătrânii.
Câtă jale le-a fost scrisă!
Doi feciori aveau la casă...
Unu-i mort de astă-toamnă,
Altul stă cu domni la masă.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind în pandemie
E vremea când iarăși, la uși și ferestre,
Un cânt ne colindă... un cânt de poveste.
Crăciunul grăbește la case-a ajunge,
Dar lumea aceasta suspină și plânge...
Copii fără daruri primesc doar urări,
Nici nuci, nici colaci nu-s. Colindători,
Își cântă-n zadar, după lege iubirea...
Căci e-n pandemie de mult omenirea.
Părinții n-au de lucru și sunt datorii,
Gândesc că nu-i sens să mai aibă copii.
Cu ce să-i hrănească, ce speranțe să dea
Când viața le este și așa mult prea grea?!
Dar iată povestea aceasta acum!
E liniște-n case, e liniște-n drum.
Nici câinii nu latră. I-aude Covidul.
Se-aude departe, departe, colindul...
Când luna se-nalță pe cer, vor pleca
Se-apropie 11, amenda e grea.
Dar tot or să vină, cu măști și mănuși,
Să cânte-un colind la ferestre și uși.
........................................................
Să spargem pahare! Să cânte colindul!
Și ducă-se dracuʼ la anul Covidul!
Mulți ani! Sănătate! Petrecere mare!
Speranțe în suflet și dragoste-n floare!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât timp filmele noastre, făcute pe bani publici, nu pot nici îmbogăți, nici falimenta pe nimeni prin propriul lor destin, ele sunt virtual identice. Se mai joacă o mână de critici chițibușari de-a ierarhiile? Câinii latră, caravana trece.
citat din Nae Caranfil
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt un bulgăr de nimic
Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.
Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Și cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.
Vin din cer mi-ai dat să sorb
și pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.
Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Mircea Pavelescu, autor al epigramei: Comitem toți o mișelie/ Lovind mereu în Cincinat:/ Întotdeauna e păcat/ S-ataci un leu în agonie.
Leul, chiar în agonie,
Are-n coada-i vijelie,
Și-n țărână îl abate
Pe nepotul temerar,
Care trage pe la spate
Lovitura de măgar.
hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni și nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemișcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.
Mă sfâșie cocoșii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii ațipesc pe vatră,
Și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum latră câinii în Ardeal?
No, ham!
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!