Turism

Plin de farmecul naturii,
Prin Carpaţii cei bătrâni,
Cu ţigara-n colţul gurii
Tragi "Carpaţii" şi-n plămâni...

epigramă de Ştefan Tita din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turism

Plin de farmecul naturii,
Prin Carpaţii cei bătrâni,
Cu ţigara-n colţul gurii,
Tragi Carpaţii în plămâni!

epigramă de Ştefan Tita din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Când pe stradă vezi o fată
Cu ţigara-n colţul gurii,
Ştii că va ajunge-odată
Ca o Mumă a Pădurii.

epigramă de Mihai Cosma din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ţigară

Adormind în dosul şurii
Cu ţigara-n colţul gurii,
N-a gândit, fir-ar să fie!
C-o s-adoarmă pe vecie!...

epigramă de Ioan Toderaşcu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine

Pe tine te-am descoperit, în tainele amintirii
Şi din grădina ce-a înflorit, ţi-am dăruit toţi trandafirii.
Erai o dulce copilă, aveai farmecul naturii,
Răspândeai în jur lumină, c-un zâmbet în colţul gurii.
Voioasă ca-întotdeauna, după fluturi alergai,
N-ai uitat să-mi faci cu mâna, la tine tu mă chemai.
Grăbit am venit la tine, între tufe te-ai ascuns,
Te-am strigat cu glas subţire, nu mi-ai dat niciun răspuns.
Într-un târziu te-am găsit, cu drag ne-am îmbrăţişat,
Tu mi-ai zis bine-am venit, eu dulce te-am sărutat.
Ne-am luat apoi de mână, prin pădure am alergat,
Ca să prindem împreună... luna ce s-a arătat.
Când s-a aşternut amurgul, am spus rămas bun pădurii,
Către sat ne-am trimis gândul, sătui de farmecul naturii.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul naturii

În natura milenară,
Cât de bine-i să trăieşti!
Zău că m-aş muta la ţară,
Dar cu tot... cu Bucureşti.

epigramă de Marian Cioacă (1989)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Eminescu

Port în suflet Bucovina

Voroneţul e la mine-n ochi

n-am o casă a cui e vina

în ce taină ceru-să-l îngropi

Voroneţul e la mine-n ochi

din braţe-mi cresc Carpaţii

luna-şi agaţă razele în plopi

doar un bobârnac hai daţi-i

Şi din braţe cresc Carpaţii

n-am o casă a cui e vina

singurătatea-o am în raţii

port în suflet Bucovina

Voroneţul e la mine-n ochi

şi din cer grămezi de snopi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfani de ţară

Carpaţii ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
ţara asta n-are oameni
ţara asta-a fost odată

Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
ţara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii

În Dobrogea urlă câinii
ţara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpaţii ne mor de foame

Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpaţii mitici -
sub ceţuri îngheţate
codrii de argint

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Carpaţii plâng câteodată

(lui Mihai Constantinescu)

chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste ţărână s-a asternt linţoliu
moartea îşi arată rânjetul pervers.

un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.

s-a mai stins o stea pe cerul veşnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeşnic
care a ars mereu ca o rază de soare.

moartea face victime printre artişti
lăcrimează Carpaţii şi brazii lor trişti.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptură a naturii

Sculptură eşti, gingaşă, a naturii
Cu sâni frumoşi ca marmora cea albă
Cu înflorit surâs în colţul gurii,
Cu forme-armonioase prinse-n salbă.

Al tău de aur păr vărsat pe pernă
E-o mantie superbă până-n brâu
Şi-n revărsarea-i dulce şi eternă
Te-aseamănă cu unda unui râu.

Duioase mâini aduc din adieri
Nemăsurata taină a iubirii
Un farmec neîntrerupt de mângâieri
Dă noi dimensiuni nemărginirii

Pe pat de flori aş vrea să dorm cu tine
Când luna peste noi se joacă-n raze
Să desluşesc privirile-ţi senine
Şi să te simt în mii de ipostaze.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni s-au furat Carpaţii, dar sufletele noastre pot fi un lanţ nesfârşit de Carpaţi.

Traian Vasilcău în Atentat la Veşnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

în Carpaţii noştri

ciutele negre adulmecă cerul

la poale

tremură uşor

mătasea macilor

gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La munte

În staţiune, la Sinaia,
Tot savurând un Kent afară,
Nostalgic, regreta tataia
Carpaţii de odinioară.

epigramă de Traian Conciatu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În colţul gurii strângi creionul cu iubire

Mi te închipui trist şi-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie şi-n ea lemne trosnesc...
Ţi-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ţi lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.

În colţul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă aşteaptă s-o-nveleşti...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-şi cerne opalul prin fereşti.

Schiţezi cu mâna gesturi însufleţind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ţi aduci,
să-i ţeşi "dezabieuri" din gândul frugifer.

Visezi trupu-i molcom şi coapsele rotunde...
Îi cauţi sânii gingaşi libovnic să te-nfrupţi...
Şi-obrazul ei roşind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunţi.

Mi te închipui trist şi-ngândurat la masă...
În colţul gurii strângi creionul cu iubire...
Visezi în lumea ta, de alţii ne-nţeleasă,
cum dragostei să-i dai o sfântă veşnicire.

Schiţezi cu mâna gesturi însufleţind năluci...
Visezi trupu-i molcom şi coapsele rotunde...
În astă noapte albă de scris nu te apuci.
În încordatu-ţi dor simţiri sunt suferinde.

Ai în odaie-o sobă şi-n ea lemne trosnesc...
Înmăgurit ţi-e chipul cu ochi ce-n zări privesc...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică

Cu pieptul oţelit, fârtaţii
Ce-adoră aerul curat
Iubesc, ca verzi români, Carpaţii
... De Iaşi, de Râmnicu Sărat...

epigramă de Gheorghe Şchiop din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor turişti

Europa, câtă-i toată,
O călcară-n grup, ca fraţii,
Le-a rămas să mai străbată
Doar Carpaţii...

epigramă de Constantin Sachelaride din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificii

descendenţi ai marelui neam
de mii de ani
statornici aici
precum Carpaţii
penetranţi prin chiuloasa de plumb
a năpastelor.

timpul ne-a cerut sacrificii
şi le-am dat
aşa cum dă lumina viaţă
şi stropul de rouă bucurie.

poezie de Marin Ifrim din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpaţii n-au aşteptat ca oamenii să inventeze alpinismul pentru a-şi descoperi comorile de frumuseţe, acestea au aparţinut dintotdeauna omului.

citat din Gheorghe Epuran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpaţii sunt inima ţării. Ca să ne iubim ţara, trebuie să-i cunoaştem inima.

citat din Dumitru Almaş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Financiar, Everestul mi s-a părut prea înalt. Prefer Carpaţii. Din fericire, Dumnezeu a făcut munţi pentru toate buzunarele.

aforism de Valeriu Butulescu din Toamna cuvintelor (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!