D-lui general C. Manolache, autorul piesei "S-a stins candela" - la a cărei premieră am luat parte
Am plecat și-mi zic pe drum:
Vai, ce-mi fuse să ascult!
Duhul lui s-a stins de mult,
Candela - abia acum.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
O, Doamne, văd!
O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viață rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!
O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Și-acum
aș vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!
O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Și-acum
aud
și văd
și merg
și sunt.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi, ofițer de carieră
Măi Dessila, fugi de arte!
Dacă vrei respect să-ți poarte
Cititorii, mai departe,
Scrie-ntr-una doar... rapoarte!
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Octav Dessila - ofițer de cavalerie
Obiceiul este a doua natură.
Fapt ce câteodată devine fatal.
Dovadă Dessila în literatură.
De câte ori scrie, sare peste cal!
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octav Dessila a scris romanul Iubim la Iași
Romancierul O. Dessila
(Poate ieșenii sunt mai lași),
Își scrie cărțile în Iași.
De ce nu-ncearcă și-n Brăila?
epigramă de Mihu Dragomir din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui croitor
Abia acum am înțeles
De ce-mi proba paltonul des
Și-mi lua ciubuc numai o sută:
"Făcuse mâneca mai scurtă."
epigramă de Nicolae Popescu-Urzică din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemuritorul
S-a învolburat văzduhul
Și din morți un bard se scoală;
Fuse moartea să-i ia duhul
Și-a plecat cu mâna goală.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrospectivă
Că totul fuse numai aparență
Am înțeles mult prea târziu, acum:
Iubirea ei, o simplă diligență
Ce se oprea, din când în când, pe drum.
epigramă de Victor Macarevici din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Stamatiad, veșnic plutitor în nouri
Știam de mult că aștrii cad,
Dar nu fii trist, Stamatiad;
Deși poet, poet sadea,
Tu n-ai fost sus, să poți cădea.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La steaua
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul lui Cincinat
L-am invocat, iar duhul fuse crud,
Sentința lui căzu ca un prăpăd:
- De Suciu nici măcar nu vreau s-aud,
- Pe Nicomah abia aștept să-l "văd"!
madrigal de Gheorghe Suciu din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela iubirii...
Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.
Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?
Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreața mea iubire.
Acum e praf și scrum!
Aș vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.
În suflet să deschidem
Clipa cea târzie,
Din nou să o aprindem,
În candela iubirii,
Numită poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin îndepărtat
Te port mereu
în gândul meu tăcut
destin îndepărtat
ce-mi bați neîncetat
în piept.
Te duc cu mine
peste tot
și-mi cânți, și-mi râzi,
și-mi plângi,
te zbați zadarnic
înainte să adorm
în valuri de suspine..
Te simt,
tresar și mai aștept
o mângâiere
pe-obrazul drept
iar pentr-o clipă rătăcită
m-am ascuns
la al tău piept.
Cu ochii - nchiși
visez în gând
sărutul frunții sfânt
purtat pe aripi
de iubire-n cânt,
înghesuiți, acum
avem același drum
până ce zorii
s-or ivi
și-un alt destin
ne va pândi.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva și acum
Cândva,
România era
lampa în care sălășluia,
Duhul Binelui.
Acum, acea lampă s-a stins.
poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Păstorel care, la recepția de la Asociația Scriitorilor Militari, a spus că, deși civil, se simte demult și necontenit mobilizat în serviciul Patriei
N-ai mai fost de mult activ,
Dar cum ții mereu să pari,
Te-ai înscris la militari
Cu efect retroactiv.
epigramă de Octav Dessila din revista "Epigrama", nr. 34
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul și eu
Clipa-i deschisă,
Dar el prea rebel,
Se vrea el stăpânul:
El și doar El!
Mă-ntorc să-mi văd locul
De altă dat,
Îl caut cu ochii,
Dar nu-i! A plecat!
Un altul ca mine,
Precum eram eu
Ori ca și tine,
Acum e și el!..
Și-acum ce-mi rămâne,
Încotro să apuc?!
Voi merge înainte:
Un nou început!
La drum caut rostul,
Înainte pășind,
Să înving vagabondul
Din mine, oricum!
Ah, timpule, timpule
Nevăzut ca oricând!
Mă ia, mă grăbește!
Ce timp nebun?!
Nu vrea să asculte
De mine! Doar El
Stăpân se simte!
Sunt eu mititel?
Și-mi caut iar locul,
Al meu, de altă dat'!..
El râde și-mi spune:
E ocupat!
Ce vreme străină,
Ce timp mișel?!
Eu sunt doar Omul,
Cine e el?
Ce vreme secundă
Și ce timp nebun?!
El știe de sine,
Iar eu urc în drum!
Nici nu mă întreabă:
Ce caut, ce-am vrut?!
E mândru de sine,
De necrezut!
Am vreme, mai spunem!
Acel timp grăbit
Mă învârte pe mine!..
Eu caut Un timp!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultarea nepasarii si a linistii
ascult linistea sufletului meu,
ascult bataile vantului ce se plimba nepasator prin camere,
ascult pasii grei de pe hol,
ce lovesc podeaua veche
ascult rugamintile oamenilor pierduti
ascult intunericul cum isi cauta lumina,
ascult vocile de departe,
ascult durerile ce ma apasa si
ma omoara incetul cu incetul,
ascult sunetul lacrimilor
ce se preling nepasatoare pe obraz
ascult tot si nu mai sunt in stare sa vad sau sa simt ceva,
ascult ultima rugaminte de dor...
acum nu mai ascult nimic,
urechile mi-au surzit, sunt inerte la orice zgomot produs.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist care își cănește părul
Trec anii, firește,
Confrate Nigrim...
Dovada? Privește:
Mereu înnegrim!
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă viață se numește orice se naște, trăiește și moare, socotesc că și mai mult are dreptul la acest cuvânt ființa care își poate împinge viața prin propriile ei puteri dincolo de moarte. Și dincolo de moarte numai spiritul o împinge...
citat din romanul Iubim de Octav Dessila
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui scriitor
Destinu-amice, nu răsfață
Și-i dat oricărui să și-l poarte:
Tu fost-ai mort, mereu, în viață,
Eu voi trăi și după moarte.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Stamatiad, care se îmbracă numai în negru
Am întrebat de ce porți doliu
Și mi s-a spus în mod precis
Că muza ta - ce crunt orgoliu! -
De suferinți, s-a sinucis
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!