Pe mormântul meu

Mormântul meu, priviţi sărmanul!
N-are pe el nici o figură
Şi totuşi, mi-a închis aleanul
Şi setea mea de băutură!

epigramă de Petre Bellu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorel

După nume, Păstorel,
Zici că e nimic de el,
Însă, după băutură,
Drept să spun, e o figură.

epigramă de Petre Bellu din Păstorel, politice şi apulitice (1956)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul Petre Bellu se războieşte cu epigramiştii

Citindu-ţi versurile pale,
Ţi-am admirat atât: doar zelu*!
Încolo - ce să spun - o jale
Cum nu găseşti decât la Bellu!

epigramă de Alexandru Corvin din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui avar

Mai groaznic decât Mărunţelu,
În marea-i arghirofilie,
Şi-a cumpărat un loc la Bellu
Şi-i trist că nu-l dă cu chirie!

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrapolarea golului

Iarăşi nu-ncăpeţi de mine
universul e prea strâmt
v-aş urî dar zău nu-mi vine
totuşi dragoste nu simt

Universul e prea strâmt
n-are loc nici Dumnezeu
însă altceva presimt
v-aţi dat la mormântul meu

N-are loc nici Dumnezeu
v-aş urî dar zău nu-mi vine
fiindcă Doamne ăsta-s eu
iarăşi nu încap de mine

Universul vai-i prea mic
stăm nimic lângă nimic

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.

Ca peştii, din abis, stâncosi,
Răsar munţi tineri, şi munţi roşi,
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am nascut.

Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.

Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura mea de rai.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul meu

Cu flerul meu de avocat,
Deşi-am pledat înflăcărat
Că şi-un buştean ar fi mişcat,
Tot n-am convins-o... M-a luat!

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a zâmbit

Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Şi mi-a aprins în suflet un dor nebun.

Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerşetor.

Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoşi ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Şi de braţele mamei mele.

Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat uşor de vânt.
Şi mi-a părut că zâmbeşte un om,
Pe drept cuvânt.

Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Şi m-am întors la visurile mele!

poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Chipul tău sălbatic, expus zilei
se va deschide-n două nopţi egale
exilata mea din cerul închis
fără culoare şi formă
alungată-n crepusculul
trupului însingurat

Eu nu cânt, nu sărbătoresc
nu dansez
peste mormântul meu
doar implor poemul
îi cer luna de pe cer

Iubirea-i o călătorie inutilă
dar suavă
de cealaltă parte a oglinzii

Prea multe creaturi
se bucură-n sângele meu
şi-n paharul gol...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Propriul meu nume este o temniţă
în care plânge cel pe care l-am închis.
Şi totuşi fără încetare mă strădui să ridic zidul în jurul meu.

Şi în vreme ce zi de zi acest zid creşte spre cer,
în adâncurile beznei eu nu-mi mai întrezăresc
adevărata mea fiinţă.
Mă mândresc cu acest zid înalt
şi de teama celei mai mici spărturi, eu o astup în grabă cu ţărână şi nisip.
Dar având mereu grijă de numele meu,
eu mă depărtez neîncetat de adevărata mea fiinţă.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra aripei

Voi, cei care-atunci când nu suntem în acord,
gândiţi că eu nu am credinţă,
nu vă imaginaţi dorinţa,
setea şi nevoia mea de Dumnezeu;
nici n-aţi auzit dezolantul meu
strigăt care-şi poartă ecoul
prin spaţiile lăuntrice ale umbrei,
cercetând nepătrunsul;
nici nu-mi vedeţi gândul
trudind întru idealurile genezei
primejduite-adesea
asemeni suferinţelor luminii.

Dacă sterilul meu spirit
ar fi putut deţine puterea care v-a născut,
acum – aş fi putut face ordine în paradis
spre-a fi-n armonie cu ţărâna voastră.
Dar, spuneţi-mi, ce putere se ascunde
într-un suflet care nu stă sub niciun steag
şi care-l poartă totuşi pretutindeni
pe cel care-l torturează – ştie cineva? –
care adresează întrebări pentru a crede
şi care, cu cutezătoare onestitate,
cercetează fiecare detaliu
şi fiecare colţ întunecat – de ce?

Cu toate-acestea, sunt apărat
de setea pentru cercetare –
de chinurile mele-n căutarea Domnului, cavernoase şi neauzite;
şi-i mai multă iubire-n flămânda mea
incertitudine decât indolenta voastră convingere.

poezie clasică de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte înstelată

Priviţi, stelele! Priviţi în sus, priviţi spre zenit!
O, priviţi mulţimile care stau în jurul focurilor cereşti!
Citadele strălucitoare, palate cu luminate fereşti!

poezie de Gerard Manley Hopkins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui ateu

N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Şi nu pot să-l contrazic.

De credinţă dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că aşa făcea de mic...

N-are nici un Dumnezeu...

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este ca suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuit închis

E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
şi-ar vrea să fumeze
... şi n-are ţigare
şi face paradă
ţinând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are ruşine.

Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scuteşte din greu
şi ban nu-l mai costă
şi munca-i corvoadă...
şi ciclu-i mereu
o viaţă onestă
de bun... derbedeu.

E totuşi e-o hibă;
că nu mai rezistă,
s-a dus şi nevastă,
copiii nu-l vor...
din casă colibă
şi-a luat, c-a vândut-o
pe spirt
din canistră...
soţi-a bătut-o
şi altă năpastă;
s-a dus ajutor
şi nu-i loc de vis,
că pat nu mai are
şi casa-i un birt
şi boala-i în floare...
Circuitu-i închis!!!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea nu înseamnă şi nu poate fi potolită cu băutură...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Se cuibăreşte-n case şi palate
Şi a pătruns adânc şi-n băutură,
Convinge şi se luptă şi se zbate,
Deşi ea n-are nici de fel cultură.

epigramă de Laurian Ionică din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă către prieteni

Vă înduraţi de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-aţi avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici şi tinerei,
Voi acrobaţi, voi dansatorii cei
Mai iuţi ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoţei,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Voi menestrei cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeţi şi glumiţi,
Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriţi,
Estimp el moare de mai zăboviţi.
Stihuitori de cântec, vers, oraţii,
De se va stinge, faceţi-i libaţii.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele fraţii.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Veniţi să îl vedeţi în pătimire,
Nobili iertaţi de orice bir şi dare,
Neaplecaţi la legi şi cârmuire,
Ci doar în faţa Domnului cel mare.
Postind duminici, marţile, oricare,
Lui dinţii ca de greblă i se fac,
(Din coji uscate, nu din cozonac),
Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul,
În hău adânc nu-i masă, nici hamac,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Juni ori bătrâni, prinţi ce vă pomenesc,
Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc,
Şi scoateţi-mă-n coş, tras cu arcanul.
Aşa se-ajută porcii, mă gândesc;
Guiţă unul doar, în turmă o tulesc.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 31 decembrie, fix

N-are bani de băutură,
Nici un strop nu pune-n gură,
Însă ieri s-a îmbătat,
"Iubi" i-a născut băiat!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (14 decembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi roz

De lacrimi roz am auzit aşa-ntr-o doară
Şi le-am zărit în ochii tăi de primăvară;
Am vrut dulceaţa să le-o gust, dar lanţuri groase
Nu m-au lăsat s-ating icoana de mătase.

Petale roz, un zâmbet roz, ce feerie!
Dar, ce păcat, privirea mea, nu le mai ştie.
Şi, poate că nici n-am avut parte de ele,
Că-ntotdeauna le-am zărit printre zăbrele.

Sau, poate-n vise mi-a plouat un roz de vară
Aştept pe gene, rozul tandru să-mi răsară;
Dar, horoscopul mi-a prezis o veste tristă:
Că rozul este interzis, chiar de există.

Într-un muzeu a fost închis în veşnicie
Şi ştiu acum, că viaţa-n roz, n-o să îmi fie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lava tăcerii

Limba mea este extremă
ba e rece ba-i fierbinte
azi viaţa mi-a dat o temă
să trăiesc doar în cuvinte

Ba e rece ba-i fierbinte
cascada din sufletul meu
de-mi aduc totuşi aminte
viitorul însă-i Dumnezeu

Cascada din sufletul meu
azi viaţa mi-a dat o temă
să tac dacă-mi este greu
limba mea este extremă

Ba e rece ba-i fierbinte
craterul meu de cuvinte

hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (16 aprilie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!