Români plecaţi la muncă
Munţii noştri aur poartă,
Noi suntem bătuţi de soartă,
Iar ca să spravieţuim
Prin străinătăţi muncim!
epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (11 martie 2008)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Unei supraponderale cu bijuterii
La orice pas se fandoseşte
Uitând de cei bătuţi de soartă
Şi-ntr-adevăr, ea dovedeşte
Că munţii noştri aur poartă!
epigramă de Nicolae Zărnescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munţii noştri
Munţii noştri aur poartă,
Noi avem o tristă soartă,
Că îi poartă spre păstrare
Tot la alţii-n buzunare!
epigramă de Sorin Olariu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe băncuţa de la poartă
Gârboviţi, cu părul nins,
Bătrânei bătuţi de soartă
Îşi vorbeau cu glasul stins
Pe băncuţa de la poartă.
Dorul aprig i-a cuprins:
Îşi chemau copii-îndată,
Gârboviţi, cu părul nins,
Bătrânei bătuţi de soartă.
Tot sperau vorbind în şoaptă,
Dorinţa li s-a încins,
Au plecat încet la toartă
Şi mâine îi mai aşteaptă
Gârboviţi, cu părul nins.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ţară de vis
Suntem răsfăţaţi de soartă
Şi de harnicii cârmaci;
Munţii nostri aur poartă,
Străzile - aurolaci.
calambur epigramatic de Florina Dinescu
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Fatalitate
Soarta veşnic variază
Vibrează şi avansează
Dă tumbe ca o sfârlează
Pe trasee deviază
Pe la curbe derapează
De multe ori agasează
Uneori ne deranjează
Alteori accelerează
Nu odată ne fentează
Soartă de factură brează
Cu lumea asta jonglează
Mai apoi ne derutează
Când destinul sângerează
Pune tălpi şi faultează
Maică soartă soră soartă
Mai deschide-ne o poartă
O poartă sau o fereastră
Cu alura ta măiastră.
poezie de David Boia (17 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Revoltă
Iar sunt supărat pe soartă
Şi istoria-mi detest
"Munţii noştri aur poartă"
Când spre Est şi când spre Vest.
epigramă de Ioan Pop din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox pur românesc
Munţii noştri aur poartă
Însă noi suntem în veci,
Cât românii se tot ceartă,
Supuşi la austrieci.
paradox epigramatic de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea, Paradoxuri
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonia naţională nu este posibilă fără sentiment patriotic. Sacra foame de arginţi însoţeşte lupta pentru scaun, nimicul este la rang de principiu şi totul rămâne la nivel de promisiuni. Atunci dăm toată dreptatea literaturii populare: "munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă", "frumoasă ţară, păcat că-i locuită", "pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii."
Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.
proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai noştri tineri
Ai noştri tineri se distrează
Zic dânşii: nici o daună,
Prin baruri cântă şi dansează
Prin discoteci fac... saună!
epigramă de David Boia (19 iulie 2007)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unii-s răsfăţaţi de soartă, alţii sunt bătuţi de soartă.
aforism de George Budoi din Aforisme (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediţia a II-a40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
extemporal -
munţii noştri poartă
aur, argint şi bronz
senryu de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străini
Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi
Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îngerii revin
Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales
Să revină din eden
poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Periplu
Per pedes s-o luăm
în zona transilvană
prin Munţii Apuseni
pas cu pas şi mot a mot
pe traseul vieţii de apoi
aşa făceau mai demult
strămoşii destoinici
pe când se revărsa de zori
erau încă departe
cu turme de oi
sau cu cirezi de vite
aşa cutrierau ei munţii
cu duhul înţelepciunii
în manieră apostolică
cu determinare angelică.
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Parodie
Am ajuns azi o biată colonie
Deci nu mai staţi pasivi ca un chibiţ
Pentru a noastră scumpă Românie,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
Pentru pădurea noastră strămoşească
În care v-aţi deschis mereu la şliţ,
Ce-o taie hoţii să se-mbogăţească,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
Pentru preabunii sfinţi bătuţi de soartă
În timp ce-aleşii noştri stau la şpriţ,
Şi ca să nu cerşim din poartă-n poartă,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
Demni descendenţi ai Daciei Romane,
(O, Doamne Sfinte, îmi vine să sughiţ),
Voi aţi răpus oştirile-otomane,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
poezie de Octavian Cocoş (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi muncim
"Noi muncim şi nu gândim"
Era sloganul-rezistenţă
În comunista existenţă...
Azi, puşi pe gânduri, nu muncim!
epigramă de Tania Culper din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta
păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soartă, soartă, tu eşti vagă
Soartă, soartă tu eşti vagă
Te alerg de-o viaţă-ntreagă,
Te vreau bună, tu eşti rea,
Te ascunzi de steaua mea.
Eu te fac, eu te consum,
Te las uscată în drum,
Altă soartă se te calce
Dacă nu mă laşi in pace.
Hai tu soartă, şi iar soartă,
Ieşi de la mine pe poartă,
Lasă-mă să-mi văd de viaţă,
Nu fi scârbă de paiaţă.
Am nevoie de noroc
Stropit cu flori de busuioc,
Agheasmă din suflet dulce,
În pat cu el să mă culce
Să visez o noapte-ntregă
Că mi-i drag şi îi sunt dragă,
Precum îngerul bălai
Ce ne-ascunde sus, în rai.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar Munţii
Sunt uriaşii din vechime,
În vechi scrieri pomeniţi
Ei, cei dintâi la înălţime
Peste vremuri neclintiţi
Privesc munţii cu nesaţiu,
Ancoraţi în timp şi spaţiu
Pentru mine munţii-s sfinţi
Îmi sunt fraţi, dar şi părinţi
Sunt falnici şi misterioşi
Îmi sunt dragi dar şi strămoşi
Tainici, majestuoşi sau duri
Ascund enigme prin păduri
Deţin, comori adânci şi reci
Prin codri, peşteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orişicare perspectivă
Acolo-n munţi, trăiesc iţanii
Popor robust, bătrân de zile,
Fraţi de cruce cu ciobanii,
Chiar şi-n condiţii dificile
În lumina aştrilor stelari
Admir, munţii milenari
Am o patimă şi un crez,
Deapururi, cu munţii votez.
poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.