Propunere de epitaf pentru Adrian Păunescu

A fost o fire zbuciumată
Muncind pe vastul şantier.
A scris "Pământul deocamdată"
Şi-apoi s-a înălţat la cer.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Cu ocări şi nu cu stimă,
Către şeful lui "iubit"
Prostu-a scris o anonimă
Şi apoi s-a iscălit!

epigramă de Vasile Huţu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui beţiv

Zace-aici un straşnic ins
Care-a fost beţiv notoriu
Şi-a băut până s-a stins...
Focul de la crematoriu.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de vizită

Mi-a scris pe-o carte, ţipător,
Că e jurist şi scriitor.
Şi eu adăugai, tăios,
Că este şi lăudăros.

epigramă de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost şef de şantier

A primit reproşuri stivă,
Că-n construcţii a trenat,
Critica fu constructivă,
Totuşi, l-a cam dărâmat.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.

Sfântul Pavel în Epistola Întâi către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, 3:16
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A coborât

cerul pe pământ
sau a urcat
pământul la cer?
cu capul în nori
îngerii s-au îngrijorat
şi s-au întrebat:
să ajungă pe pământ?
să ajungă îngeri decăzuţi?
sau să rămână acolo
fiecare are o fişă de pontaj
moartea nu citeşte ziarul
ea îşi face de cap
şi lazăr a fost ajutat de ei
s-a întors la viaţă
a coborât cerul pe pământ
sau au urcat pământul la cer?
cu lanţuri elevatoare
bucată cu bucată
îl duc în alte lumi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele humuleştean

Au fost şi alte vegetale
În câmpul nostru literar,
Şi nu copaci, ci doar o Creangă,
Din vastul codru popular.

epigramă de Vasile Bogrea din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tezaurul de la Pietroasa a fost descoperit de doi pietrari

Muncind cu sârg s-a constatat -
Şi e de-o viaţă demonstrat -
Că pe străvechea noastră vatră
Se scoate aur şi din piatră.

epigramă de Vasile Larco din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediţia X-a, Tema: Tezaurele de la Pietroasele (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară

Am fost fericită când între umbră şi lucire zâmbeai,
când cu dorul mă sărutai.
Petreceai în bucurie cu palmele spaţiul însămânţat de magie.
Amprentam cu dragostea pereţii şi ploaia, se sacraliza şi odaia.
Erai viu, eram vie.
De pe chipul tău, coborau în suflet aripi de înălţat clipele la nemărginire.
Te priveam cu ochi de lumină în fire şi dincolo de fire.
şi mi te topeai pe buze, te cutreieram pe orice colină, zidire,
să te beau necontenit cu gândul.
În poezie, eram deplină.
Am fost fericită la cufundatul în priviri, alipire dintr-o căutare,
scânteie la călcâiul de cer şi de sare,
când căpătaseră graiul cel mai dorit pentru indescriptibila stare.
Îmi scriai cu inima şi traduceam în tezaur chemările înstelării.
Ai venit la duşul mării
să mă inunzi de tine, înfiorare,
să mă cuprinzi înflorată, bronzată de dor şi de soare, nedespărţită visare.
Am fost fericită când în mijlocul mulţimii, oriunde,
te vedeam doar pe tine,
când minutele erau şi goale şi pline,
când tăcerea era drum şi zăvor,
când urcam către cer cu o stea, pe un nor,
când eram şi torent şi izvor,
când te-am scris cu mine însămi într-o mie de feluri.
În cântec te pictez,
să mă descoperi, să te creezi,
să te apropii, să te păstrez,
să trăiesc, să trăieşti.
Am fost şi sunt fericită că eşti.(11.08.2022)

poezie de Iulia Dragomir din Literatura de azi (11 august 2022)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui solist vocal

Pe la petreceri când venea,
Cânta tot "d-alea" cu perdea.
Pe urmă s-a neobrăzat,
C-a dat perdeaua la spălat.

epigramă de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul deocamdată

Auzind necontenit
Durerea omului de rând
Rămasă stâncă de granit
Inima ta sângerând
A dăruit poeme de gând
Nemuritoare.

Pământul deocamdată,
Ăsta-i un dar adevărat
Univers de faptă
Ne-a dăruit neîncetat
Esenţa unui crez curat
Soarta celui greu încercat
Credinţa împlinită pe deplin
Unitatea aduce nou destin.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Le-am adus iubitelor deocamdată luna de pe cer. Dar sunt atâtea galaxii.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

O notă informativă

S-a înălţat

... fără interdicţii, fără reguli,

purtând incomod coroana de spini.

S-a înălţat

... ascultând marea din toate părţile,

ca şi cum ar simţi ce se petrece.

poezie de Eli Gîlcescu (21 iunie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf lui Gheorghe Doja

Omenirea m-a cinstit
Cum se cere, veac de veac.
Că am fost un răzvrătit,
Nu supus austriac.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu năbădăi

Iubirea lor s-a înălţat
Că a cuprins pământul, cerul,
Întâi au împărţit un pat
Şi la partaj, mobilierul.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că din Palatul Fericirii nu s-a dat deocamdată în exploatare decât sala de aşteptare.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înălţat Iisus

Se-aude-n dimineaţă un cântec din Eden,
Pe frunte, cerul poartă un crin înrourat,
Un cor divin rosteşte ferice un refren
Vestind în univers,"Hristos s-a înălţat!"
Spre muntele cel sfânt s-a ridicat Iisus,
Privit de-apostoli, ce-l petreceau cu dor,
I-a binecuvantat, apoi pe-un nor s-a dus,
Vorbindu-le din ceruri cu glas nepieritor.
O, Doamne, Izvor al vieţii cu apă cristalină
Te-ai înălţat la Tatăl şi îmi arăţi o cale,
Tu lupţi cu răul, ce mă îmbracă-n vină
Şi-alungi himera nopţii care aduce jale.
Ai coborat Mărite spre iadul blestemat
Să-mi ştergi fărădelegea din sufletul rănit,
Cu milă şi iubire din chin m-ai ridicat,
Să fiu la Tine-n brate, de patimi mântuit.
De-a dreapta Tatălui te-ai aşezat Iisuse,
Dar soartă omenirii din mână n-ai lăsat,
Încerc să-ţi spun acum cuvintele nespuse,
Apoi, să strig spre cer, "Hristos s-a înălţat!"

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura, deocamdată...

Am doar gura deocamdată,
Dintr-o poza decupată...
Gura-ţi lacomă şi iute,
Gura-ţi molcomă m'asmute.
Gura ce imi stinge dorul
Şi mă lasă să-mi iau zborul
Tocmai sus, în larg de cer,
De m-ndeamnă să-ţi mai cer
Mirul buzelor... (din gând...)
Mă sfinţeste alunecand
Către-anafura din mâna...
Să te recunosc Stăpană..!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dintre ceruri

Când dintre ceruri şi pământ hotarul
A fost stropit cu sânge şi suspin
În inima Ţi-am înălţat altarul
Şi am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,
Când adormise steaua la apus
Ţi-am înălţat o candelă în noapte
Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.

Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ţi-am înălţat altarul din ruine
Şi Te-am ales pentru vecie Domn.

Când trupul Tău s-a înălţat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat şi eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.

Pe-altarul ridicat cu suferinţă
Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu
Şi inima şi-ntreaga mea fiinţă
Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost om

am fost cer şi pădurile
împungeau veşnicia
cu coarnele
am fost pajişte şi gândurile
tropoteau de mătase
am fost apă şi sufletele copacilor
veneau să se-adape
am fost om şi iubeam pământul
cu mâinile

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!