S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănăţean)

S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă – asară
Ş-o dat în mine întâlnire...

Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..

O umbră creşce întră focuri,
Ce strânje vraja nopţî moi,
Ce scald-ameţâtoare jiocuri,
Şî m-i ce-aduşe înăpoi...

Şiuleşce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălşită,
Mă tot sâleşce să o las...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminilii nopţî (poezie în grai bănăţean)

Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe şî şoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Şî rupe şî rupe dân noapce...

Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopţî bube şereşci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveşci.

Fulgeră, satu primeşce,
Lumini otrăvice şî chin
Noapcea in mine găsăşce,
Vânturi şe trec şî şe vin...

Luminilii nopţî – durere
Mă ard, mă-ngheaţă şî dor,
Să - ngroapă satu şî piere...
Trăiesc măi o noapce şî mor...

poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi noapce şi satu îm piere (poezie în grai bănăţean)

Îi noapce şi satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Şî vara chilavă mi-l şere,
Mi-l fură, şe noapce beceagă!

Şî fuje întră urme şe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliţă goale şe plâng...

Să –ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeşce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Şî vara în mine tăt creşce.

Îi noapce, îi vară şî vânt
Strâg satu, atâta l-aş strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Şî noapcea dă vară cum plânje...

poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vara (poezie în grai bănăţean)

Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...

Atâta vară pringe glas
Şî satu lacom o înghice,
Şelaină vara fără şeas
Ascunge umbre prăsăgice...

Mă caltă vara sub tălpoane,
Nişi soarilii n-ostăneşce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ş-atâta umbră prăsăgeşce..

Atâta vara aş dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Şî vara toată mă cupringe,
M-aş lăpada dă ea, nu pot...

Atâta vara arge şeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpaşu
Noptî pierduce in zădar!

Atâta vară-am strâns şî dau
Dau multă lumii dă mă are
Şî noapcea mă aşceaptă-o iau
În braţă, lăpădat dă soare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arânjilii nopţî (poezie în grai bănăţean)

Arânjilii nopţî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Şî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje şă m-i să închină...

O primesc în lumea - opăşită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeşce, fură şi mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.

Am ajuns, pucerea nopţî o aşier
Şî - n atâta vara, rătăşesc şî pier
Umbre dân şenuşa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...

Mă oceş, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopţî îs măi oceşâce
Ş-adormi cu vara parcă măşcioane,
Şe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în mine... (poezie in grai bănăţean)

Am în mine numa ploi
Şi o toamnă şe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...

Parca-m strâns în mine stropii,
Şe mă udă şi goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...

Întră ploi sî noapce şăd,
Şeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă şî o las...

Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Şeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!

Noapcea mă strânje şî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-şi-audă,
Stropii ei gata să crească.

Aş fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aş fuji şi io odată
Sî dă gândurilii mele.

Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am şeru, şe mă suie...
Şî m-aduşe înăpoi...

poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dzî dă vară (poezie in grai bănăţean)

Vara satu împârângă,
Şeriu cage sub tălpoane
Luna înşepu să strângă,
Două gânduri măşcioane...

Mă afundă glasul verii
Şî dân sobă mă tocmesc
Aş culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.

Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea şe să lasă,
Sâmt aproape şolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!

Bace noapcea după uşă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea şe ogene.

N- o şiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă aşcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!

Da nu sui întră fuşcei,
Satu numa îmi priceşce,
Să nu calt cu paşî mei,
Umbra lunii care creşce!

Vara satu împârângă,
Şeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas dă toacă (poezie în grai bănăţean)

Glas dă toacă să răsfiră şî s-auge-n dăpărtare
Şopcind parcă la tăt satu că îi Săptămâna Mare,
Estă vremea dă creginţă, dă durere şî dă post
Săptămâna asta-n care Domnu răstîcnit o fost
Întră doi tâlhari pră cruşe, chinuit cât nu să poace
Ca să scăpe cumva lumea dân potopu dă păcace...

Glas dă toacă să scoboare, gimineaţa lacrămi pringe,
Satu îmbrăcat dă gânduri, dă credinţă să apringe,
La bisărică s-adună lumea să să spovigească
Sî părincilii-i îngeamnă să nu măi păcătuiască.

Glas dă toacă să răsfiră şî s-auge-n dăpărtare
Şopcind parcă la tăt satu că îi vremea dă iertare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta fum ... (poezie in grai bănăţean)

Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaţ
Să spele noapcea – opărită
Şî ochii nopţî afumaţ...

Uliţă strâmbe, negrişioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopţî, paşî goi...

Îş maşină năroiu ş-un miros
Aşcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Şî talpa ei atâta mulsă...

Îş faşe oceşâtă drumu,
În gându meu-umplut dă şoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaţ dă noapce...

poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng primăveri (pozie în grai bănăţean)

Plâng primăveri aproape supce,
Şî oceşâce d-orşie dor...
Şî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.

Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Şî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...

Plâng primăveri, beceje flori
Îşi vaită şeasu dă născare..
Şî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându şe nu-l are...

Plâng primăveri şî nopţ dă mai
Nu pot prişepe rostu lor
Dă şe mă ceamă şî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...

Plâng primăveri, şe-or măi plânje
Şî nopţâlii supce dă dor,
Şî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă toată noaptea...

Se lasă toată noaptea-n mine
Şi iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Şi tu fugiseşi către altul...

Venise iarna între noi,
Şi ninge prin mine de ieri,
Rămaseră paşi tăi goi
Şi azi pecete-acelei seri...

Nu dorm... şi iar s-aude gerul
Din mine muşcă şi trosneşte
Şi parcă se răstoarnă cerul
Prin tot oraşul, mişeleşte...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrilii tele (poezie în grai bănăţean )

Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paş îmbătaţ dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara –mi pierdută şe piere...

Lumini şi umbre ocesâce
Mă ung, şă împleceşce un dor
În urma nopţâlor- sâce
Dă gânduri beceje şe dor.

Păsăşce şi noapcea şi ea
Doi paş să – mpârângă şî pier
Ş-atâta vară – oi avea
Ş-atâta noapce măi şer...

Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneaţa pot s-o primesc
Când nu ce duşi, nişi nu vini...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţ dă mai (poezie în grai bănăţean)

Nopţ dă mai să tăt spăţâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Şî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros şî şoapce.

Nopţ s-aprind şî parcă suie
Verge satu numa buie,
Şî poşoare dă vergeaţă
Împlecesc o gimineaţă.

Şăd, atâcea nopţ colindă,
N-au oceş, vor să mă prindă,
Să mă-mbreşe, nu scăpai
Într-o gimneaţă dă mai...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasu toamnii (poezie în grai bănăţean)

Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă şî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Şî dăjeaba mă ascund...

Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare şî mă-mbie
Toamna parcă faşe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.

Şî bogicăie, şe vină!
În pişioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs faşe patu...

Glasu toamnii să tăt sâmce
Şî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?

poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vară-am strâns ...

Atâta vară-am strâns în suflet
Şi-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.

Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.

Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îţi dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...

Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aştept să prindă glas,
Ori să ţâşnească din retine,
În al solstiţiului ceas.

poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta noapte...

Atâta noapte şi furtuni nestinse
În trupul tău învolburat de vrajă,
O linişte letală mă cuprinse
În foşnetul nisipului de plajă...

A adormit tăcută marea....
Şi ochii ce îţi caută chipul
Sunt mai săraţi ca toată sarea
Şi mai mărunţi ca tot nisipul.

poezie de Sergiu Boian (iunie 2012)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură magnolii

Se scutură magnolii,
Lumina cade lin
La tâmple, când cocorii –
Un voal de stele, vin.

Lumina ne-mpresoară,
Tăcerea se topeşte,
E iarăşi primăvară!
În suflete priveşte!

Trec voaluri de speranţă,
Lumină şi culoare...
Magnolie în muguri,
Ne-aduci eliberare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarna şi....

E iarnă şi soare cu dinţi,
Ce muşcă parcă din amurg,
Şi paşii tăi de ieri, cuminţi,
Acum în mine se tot scurg...

Azi între poduri pe alei,
Era mai pustiu ca oricând,
Doar vântul sufla printre tei
Şi parcă la mine în gând..

Plecaşi şi tot încremenise
Şi vechiul ceas, neobosit
Întâia oară se oprise,
În urma ta, a amuţit...

Rămase numai iarna iar,
E frig şi începu a ninge,
Şi mai o noapte-n calendar
Iubito, fără tine plânge...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecernie cu parfum de lumina

Sunt tot aici,
nu ştiai?
tocmai îmi caut urma prin catacomba
îngerilor purtaţi de lumină.
mi-e teamă să respir cu ei,
m-aş putea lovi de lumina lor,
aşa.. m-am prefăcut în aburul din ochii tăi
cerşind mâna ta cu gust de mare...

aş sta o veşnicie şi încă o zi
mirosind cu ei lumina,
dar acum locuiesc cu două aripi
într-un copac pictat de umbra ta.
de atâta alb si linişte
se răstesc fulgii la mine
ei nu ştiu că mai am de născut
o viaţă din tine,

mă înghesui toată
într-o vocală ce cuprinde cerul,
toate cuvintele plâng cu mine
mă laşi să mor încet...
ca un tribut adus femeilor din tine,
eu sunt zeiţa ce ţi-a dat tămâia

călcând nisipul de pe marginea
râului cununat cu iarba.

am plecat să-mi duc aripile
la vecernia cu parfum de lumină,
goală cu pântecele
imens de copilul din mine..

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă! (poezie in grai bănăţean)

Să ningă neaua să mă-mbreşe
în albu ei străluşitor,
să măi zăuit vremea şe treşe
şi doru meu rătăşitor...

Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
şî toace crenjilii dă brad...

Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbraţă
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmţ căldura ei dă gheaţă...

Să ningă cum n-o nins dămult,
tăşâtu iernii să-l primeşci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeşci.

Să ningă. Până să sprăjăce
şî umbra iernii ce apuşe
când jeru numa să năspreşce
şî soarilii nu ce aduşe

Să ningă. Iarna să şiulească
ca o cemare-a nopţî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.

Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
şî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...

poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănăţene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!