Concurs de admitere la Institutul de teatru
Un glas pe scenă auzii:
"De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?"
Gândește juriul plictisit:
"De ce-ai venit, de ce-ai venit?"
epigramă de Grigore Lupescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poporan (tandru): O, Merry! De ce-ai venit la oraș? De ce-ai părăsit tu lumea pastorală a satului?...
Merry (vulgar): Nu-mi place să mulg oile! (Discret). E mult mai pastoral să mulgi oameni politici...
replici din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.2014. Plecarea președintelui. Cu cântec...
Trecu subit
Înc-un mandat
De ce-ai venit?
De ce-ai plecat?
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai venit?!...
De ce-ai venit dacă tot pleci,
De ce prin focuri tu mă treci,
De ce mă lași să-ndur pustiul,
Să-mi fie casă doar sicriul?!
Iubește-mă și-alungă moartea,
Din inima ta să-mi dai partea,
Ce cu drept mi se cuvine -
Să gust amorul doar cu tine!
De ce-ai venit, dacă nu stai,
Și-n pieptul tău nu mă mai ai?
Vrei să mă vezi numai oftând,
După iubirea ta plângând.
Asta iubire nu se cheamă,
Nici nu mă mai iei în seamă,
Pleci departe pe-al tău drum,
Eu din iubire mă fac scrum.
De-ți va păsa vreodat' de mine
Mă vei găsi printre ruine,
De visuri sparte fără de culoare,
Morminte reci pierdute în uitare.
poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul sângelui
De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-și, prin veacuri, refrenul durut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...
Strămoșule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Și glasul blestemului, mut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macabră 1
Că n-ai venit, amice, nu-mi pare rău,
La-nmormântarea mea, deci suntem chit.
De-ai fi murit în locul meu,
Nici eu n-aș fi venit.
epigramă de Vasile Iușan din Lume multă, oameni puțini (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța răspunsului mut
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu ești?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăiești?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce știi...
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morți,
Nici celor vii...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Și-a reușit să-ți pună inima la loc?...
Și care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?...
De ce zâmbești?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, și-azi ne regăsim
Aceiași vechi dușmani?...
Dar tu mai știi după câți ani?...
Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Știi tu de ce -
La tine "Nu" și "Da" nu sunt
Decât aceleași vorbe-n vânt!...
De ce te temi?...
De ce-ți ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ți aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porțelan
Și inima de Caliban?...
Răspunde-mi!...
Vreau să știu și eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să țipi
Și să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...
Ce zici?
Așa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâșnești din dinți
Și taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ți gura - mii de draci! -
Și lasă-mă să-ți mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Metamorfoză
Îmi e atât de milă, Fericire,
Mă uit la tine astăzi ce-ai ajuns,
Tu nu mai ești deloc ce-ai fost... iubire,
Ci doar arginți ce-n portofel s-au strâns.
Mă uit la chipul tău, e numai teamă,
Ca nu cumva să pierzi tot ce-ai trudit,
Ai vrea să pleci, dar frica te îndeamnă,
Să nu te-ntorci de unde ai venit.
Acolo nu aveai, erai săracă,
Dar tu mereu frumoasă te știai,
Acuma ai, dar de ce simți că parcă,
Pe vremuri erai vie și trăiai.
Mă uit la tine astăzi, Fericire,
Și-mi pare rău dar nu te recunosc,
Erai atât de simplă, doar iubire,
Acum ești doar ceva ce nu cunosc.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
M-am regasit demult deasupra starii
Perceptii... iluzii... siguranta ca sunt
Calatoare prin lumea uitarii
Nu-mi spune cum sa fiu si ce sa fiu
Tu nu mai esti demult, ce-ai fost odata...
Dar nu te condamn, imi ajunge sa stiu
Ca nu voi fi ca tine niciodata
Nu-mi cere sa alerg dupa nimic
In loc de-o floare am primit gradina
In loc de-un suflet am o lume plina
Si steaua mea spre care ma ridic
Nu imi doresc prea plinul care-l ai
In saracia mea ma simt ce-a mai bogata
Insa nu cred c-ai sa-ntelegi vreodata
Din bogatia ta, cum n-ai nimic sa-mi dai!
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Mă lasă...
De ce-ai venit să-ntorci cuțitul
În rana ce-ai făcut-o ieri?
Oricâte vorbe tu mi-ai spune,
Vor răscoli alte dureri...
Mă lasă să-mi trăiesc amarul,
Tu pleacă.. singur vreau să fiu,
Azi ceru-i părăsit de stele,
E noapte..-i frig.. și e pustiu!
Te du.. și nu uita, închide
Ușa tăcerii dintre noi,
Iar pașii tăi, iubiți odată,
Să-i spele mohorâte ploi.
Și uită-mă! Am fost o stea,
(Cândva îți luminam privirea!)
Din ceruri a căzut, s-a stins
Cum stinsă-ți este azi iubirea!
poezie de Mariana Filipaș (2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce-ai rămas din flăcări?
Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare?
Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars și ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut nainte; și-acuma ce mai ai?
Nu anii suferinței urcați cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nțelepciune, și tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars și ce mai ai?
Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa și chinurile-amare
Nimic n-aveai nainte și azi nimic nu ai!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi
Nu-mi fi iarnă,
Să-mi fii vara ce-ncălzește!
Nu-mi fi toamnă,
Să-mi fii primăvara ce-nflorește!
Nu-mi fi negru,
Să-mi fii albul ce sclipește!
Nu-mi fi armă,
Să-mi fii scutul ce păzește!
Nu-mi fi dor,
Fii-mi SPERANȚA ce trăiește!
Nu-mi fi altul,
Să-mi fii tu, cel ce iubește!
poezie de Denisa-Elena Marinescu din Șoapte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudățenii
Când văd pe câte unu-n poezie
Atât de trist, cu inima pustie,
Eu îmi întreb nevasta, ofticat:
De ce-ai venit de unde ai plecat?
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
versul a venit
înainte
sau după iubire?
nu-mi amintesc
prea bine
îmi amintesc
doar că te-am iubit
mult te-am mai iubit
poezia a venit
după aceea?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actor pe scena vieții
a venit vremea și clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup și-un suflet, iubindu-ne nebuni
a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viață
că nu mai este timpul să fim uniți în piese, actori paiață
a venit vremea să nu uităm că teatrul vieții nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viață-n întreagă
a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitați și-am devenit de mult amintiri prăfuite
a venit vremea ca viețile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă religie
nu ai venit aici să vorbești
ai venit să asculți și să taci
nu ai venit aici să privești
ai venit să orbești și să calci
cât mai adânc pe alături: nu
ai venit decât să-ți aplauzi a
partenența la noua religie în
care dumnezeu e stângaci
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai,
Prin munții cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Și nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laț și te sugrumă
Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Oprește-te!...
Privește-n jurul tău...
Și dacă nu ți-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ți cruce
Și întoarce-te napoi!...
Fă-ți cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Și visul s-a sfârșit!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Poftim, domnule comandant! Te rog să conduci tu, doar de a-cum înainte asta-ți va fi ocupația, de a conduce; desigur, nu mașini.
Lucian: Mersi, blondule...
Iulian: Dimineață vom merge tot împreună și vei conduce tot tu, domnule comandant!
Lucian: Încetează, blondule! Sunt tot eu, fiul tău, același; nu-mi mai tot spune "domnule comandant"! Mă enervezi!
Iulian: Dar nu asta ești? Ciudat, eu așa am înțeles! De altfel, iată, nu m-am înșelat, pentru că șase bulinuțe aurii pe haina ta...
Lucian: Lasă, nu contează! Vorbește-mi ca de obicei; nu vezi că eu procedez întocmai?
Iulian: Bine, cum vrei. Hai să nu începem de acum cu ostilitățile; doar ce-ai venit acasă. Aș vrea să ne înțelegem.
Lucian: Întocmai. Și cred că poți trece la cititul presei, ai cam întârziat. Nu-i așa, blondule?
Iulian: Presa de azi nu prea mă interesează, cea de mâine va fi mai importantă; vreau să văd ce vor scrie ziarele despre misiunea voastră. Dar dacă tot am venit acasă, poate am să răsfoiesc și ziarele de azi.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!