Simplă ipostază
Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu știu ce generatoare de lumină
Îți sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creație divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În fața originalului care ești tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseții de acu.
Visați voi stele, flori, natură, soare
Aruncați-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniștit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuși, căci totu-i poezie.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cine sunt
Cine sunt?
Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerșește la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.
Cine sunt?
Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?
Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orișicare,
Care se naște și moare.
Cine sunt eu oare?
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 12 comentarii până acum.Sonetul 20
Îmi pare că-s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existența,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esența.
Și poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ține-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneț din fire
Și fiind mic, aș vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic că-s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alții, chiar nu mă privește,
Ci știu că am avut vicii o mie
Și-acum în mine floarea înflorește.
Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.
poezie de Octavian Cocoș (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raza mea de soare
Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.
Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!
Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.
Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.
poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
In lumea mea mica
în lumea mea mică
sunt numai un fir de nisip ce ridică
castele mărunte sub gânduri viclene
o vreme-am crezut că brațele tale au pene
posibil însă să fi încurcat iarăși gările
ori trenurile... sau poate toate mările
cu scoicile lor mici și rapace
cu melcii ieșind indecent din găoace
poate că am încurcat un răstimp și irisul tău mov cu un flutur
ori cu o pasăre albă... de toate mă scutur
ți-aș fi strâns ghem cuvintele toate
ți-aș fi alintat o noapte întreagă tăcerile poate
păcatele și visele triste
din umeri mi-ar fi crescut spre tine batiste
ca nouri sub stele
s-ar fi ascuns în tine tăcerile mele
ai fi crezut că sunt o mare îngustă
în dar ți-aș fi lăsat un crin și-o lăcustă
și poate-o furnică
ascunsă cu grijă în mâna mea mică
în mâna cealaltă
ți-aș fi întins ca o boltă înaltă
inima mea pitică și scundă
deasupra aș fi creat o mare rotundă
și-o stâncă verde din plastilină
peste toate din coaste-aș fi adus un ulcior cu lumină
și poate o lună
peste ochii tăi verzi uneori să apună
lumea mea ar fi fost
un univers rogvaiv fără rost
azi toate sunt însă clișee în sepia sau poate povești
mă întreb încă trist cine-ai fost cine ești
lumea mea mică e numai o mare îngustă
fără scoici fără fluturi și fără lăcustă
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, Doamnă!
Am rămas mut de uimire
În fața frumuseții tale
Vreau să te acopăr de iubire
Să fiu sclavul dumitale.
Da, Doamnă. Asta nu-i minciună
Te iubesc și te admir
În întuneric și pe lună,
Feeric fir de trandafir.
Chiar nici nu mai întreb
Pentru ce tu m-ai chemat
Ating corpul tău superb
Și rămân entuziasmat.
Doar acea îmbrățișare,
Mie-mi este de ajuns,
Rămân plin de încântare,
Și în glas fără răspuns.
Nu pleca. Rămâi cu mine.
Poate asta vrei și tu
Tot ceva ne mai rămâne...
Amintirea de acu'.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă urare
În plină primăvară a vieții
În plină înflorire tinerească
Înfocată vâltoare a tinereții
Îți voi cânta "Mulți ani trăiască"
Urări simple îți voi spune
Buchete de flori înmiresmate
Te rog la urmă a-mi permite
Să-ți dăruiesc gânduri curate.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
REVERIE...
Odată cu zăpada care pleacă
Tu natură, iar o să renaști,
Așteptăm să vină și să treacă
Sfinte sărbători de Paști.
Sufletul mai plin ca niciodată
De iubire și de ani frumoși,
De tinerețea de mult uitată
Și de bătrâni tăcuți, sfioși.
Gândurile mă poartă-n lume
Ocolind-o în fel și chip,
Căutând nume și nume
Sonore, simple sau vreun VIP.
Doar privirea se oprește
Sus pe cer la Carul Mare,
O steluță strălucește
Oare! pentru cine oare?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt eu? Nu se disipează oare o mare parte din senzualitatea mea în extazul scrisului, al frumuseții, al senzațiilor fără apogeu? Nu-mi petrec oare viața fie suspendată deasupra lumii, fie la marginea ei? Nu sunt eu poate un alt Rimbaud, care nu putea fi decât inocent sau obscen, dar nimic nuanțat uman?
Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Incest. Din Jurnalul dragostei" de Anais Nin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Estivală...
Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nțeapă,
Ce liniște și cald e afară,
Din apă.
Te arunci ca un pește,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniștit unduiește,
Sub stâncă.
În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greșeală le-ai împins,
În apă.
În oraș căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioșcuri de răcoritoare,
Vând apă.
Toată lumea trage la ștrand,
În foarte mare grabă,
Fug toți de soarele cald,
La apă.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii noștri
Ochii noștri sunt făcuți pentru lumină.
Probabil poartă în sine esență divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.
Ochii noștri poartă în sine
Aripi de înger și raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Și cred răsăritul întotdeauna aproape.
Ochii noștri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deși știu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.
Ochii noștri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde și face lumină.
Ochii noștri poate nu știu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.
Ochii noștri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.
De aceea, cred, ar trebui să-nvățăm
Lumea și în negru s-o colorăm.
Să obișnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, ca și ura de altfel, sunt de natură divină, dar nu cred că o iubire se poate transforma într-o mare ură! Dacă totuși e așa, înseamnă că ți s-a părut c-a fost iubire.
Vasile Șeicaru în interviu (26 martie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze și praf
E doar un salon și e gol,
dar totu-i scăldat în lumină,
căci ziua, cu milă creștină,
a pus peste el monopol
și face ca fire de praf
să zboare, zburdalnic, prin raze,
cuprinse de stranii extaze,
iar eu sunt ales coregraf.
Le fac să se-adune în flori,
în scaune, mese, ghivece,
pe ziduri le fac să se-aplece
ghirlande în multe culori.
Lipsesc trandafirii-n decor,
dar praful din nou mă ajută,
și iată, pe-o masă-apărută,
o vază-i formează, ușor.
Visez, eu, etern visător,
cu ochii mijiți în lumină,
și-mi pare c-aud, în surdină,
o muzică veche, de dor,
Și, fără să scot un cuvânt,
te simt alipită de mine,
mișcându-ți, cu gesturi feline,
un trup - adiere de vânt.
Din soarele toamnei un dar
pe care îl strâng între brațe,
dar raze zburdalnice, hoațe,
te fac să-mi apari... și dispar.
Iar tu... îmi rămâi. Nu e soare,
dar ești, nu erai plăsmuire,
iar eu te privesc cu uimire:
"Ce ești?" "Eu sunt dulcea visare".
De-afară privește un nor
și-ntunecă iute-o fereastră,
făcând-o să pară albastră
în clipele noastre de-amor.
În timpul ce sună-a târziu,
prin suflete îmbrățișate
se-adună simțirile, toate.
Salonul cu praf... nu-i pustiu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie, poezie
Poezie, poezie,
Deși sunt femei o mie
Eu îți dau iubirea ție
Ca pe o bijuterie.
Poezie, poezie,
Ești frumoasă și zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!
Poezie, poezie,
Este limpede, se știe
Am face-o mare prostie
Să nu fim soț și soție.
Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubești cu-așa tărie
Ești unit pe veșnicie.
poezie de Octavian Cocoș (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falsă eroare. Lui Mihai Sălcuțan care a descoperit că la mare "totu-i pipărat"
Inutil ești pesimist!
Cum te știu epigramist,
Bucură-te că la mare
Ai avut, pe gratis, sare!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenul meu bun
O, tu, prietenul meu bun,
Ai o inimă mare
Când te văd venind la mine,
O rază de lumină în sufletul meu răsare.
Tu ești unicul amic
În viața asta trecătoare,
Când noi ne întâlnim
Pentru mine e o bucurie mare!
O, cât de mult îmi place
De vorbă în doi să stăm
Și câte o poantă să ne mai spunem,
Căci o viață noi avem!
Tu ești și vei rămâne
Ca un frate mie drag,
Eu te voi aștepta mereu
Cu brațele deschise,
Să treci al casei mele prag.
poezie de Vladimir Potlog (24 mai 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPUNE-MI DE CE?
Spune-mi de ce oare,
Tu, steaua mea,
Din Carul Mare,
Nu vrei să fi tot stea?
Stelele ce sunt pe cer
Vor fi în continuare
Ca și aceea care o prefer
Va fi acolo-n Carul Mare.
Nu pot merge-n infinit
Nici n-am cum să fac
Totul are un sfârșit,
De aceea, iată, tac.
În locul meu altcineva
Va scrie poate, iar un vers
Pentru că persoana ta
Eternă fi va-n univers.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate...
Poate nu ești un falnic împărat
Poate nu ești un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.
Poate nu ești o mare cântăreață
Poate nu ești model și nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineață
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.
Poate nu sunteți buni și plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveți tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.
poezie de Octavian Cocoș (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amon Goeth: Îmi doresc așa de mult să ajung la tine și să te ating în singurătatea ta. Cum ar fi oare, mă întreb. Ce ar fi greșit în asta? Îmi dau seama că nu ești o persoană în cel mai strict sens al cuvântului dar, poate ai dreptate și în privința asta. Poate că ceea ce este greșit, nu suntem noi, este acest... Vreau să spun, când te aseamănă paraziților, rozătoarelor și păduchilor. Eu doar, hmm, ai dreptate. Ai foarte mare dreptate. Este asta fața unui șobolan? Sunt aceștia ochii unui șobolan? "Nu are ochi de evreică?" Țin la tine Helen (aplecându-se să o sărute)
Amon Goeth: Nu, nu cred asta. Târfă evreică, aproape că mă convinsesei, nu?
replici din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna viselor
Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îți fiu zână?
Sau poate însuși Dumnezeu
M-a născut să-ți fiu inimă?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost și sunt mereu
Zâna viselor cerută?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!