Recital

S-a măcinat vioara, s-a consumat arcuşul,
În urma mea, tăcerea adună rumeguşul.

distih de Miron Manega
Adăugat de Miron Manega
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

e ca şi când
în loc să mori
ar începe deodată să ningă.

poezie de Miron Manega
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indigo

Pui indigoul invers, pasămite,
Ce-ai mâzgălit se-ntoarce şi te-nghite.

distih de Miron Manega
Adăugat de Miron Manega
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bolnavi de sete lingem munţi de sare,
Alături, mor fântâni în aşteptare

distih de Miron Manega (1980)
Adăugat de Miron Manega
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifestaţiile stradale constituie, sociologic vorbind, forma modernă a unui reflex tribal.

citat din Miron Manega
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înc-o zi s-a consumat; cât ne-am consumat noi în lucrarea Domnului în ziua recent consumată?

aforism de George Cornici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare în nori

Norii se ţin în cârje de ninsoare,
Vag timpul ţesătura o complică,
Contururile ard în îngroşare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.

Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.

Atâta timp s-a condensat în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.

Sunt reci culorile şi părăsite,
E o aversă de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite
Sub răsuflarea serii albăstrii.

Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.

Atâta timp s-a condensat în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând....

cântec interpretat de Ioana Sandu, muzica de Francisc Reiter, versuri de Rodica Elena Lupu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul coboară cu arcuşul gândirii pe vioara cuvântului.

aforism de Ionuţ Caragea din Căutătorul de amintiri (7 septembrie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura unei clipe – măsura unei vieţi. Nisipul curge, şi fiece fir e o clipă, o lacrimă, o viaţă. Iar nisipul curge, se cerne mereu cu o iuţeală de necrezut şi vine o clipă când clepsidra s-a golit, când lacrima s-a scurs şi viaţa s-a consumat.

A.J. Cronin în Gran Canaria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu şi mârlanul ne uităm la lună. Luna este vioara, iar eu arcuşul.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea tăcerii

Din tristeţea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.

Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
şi noi cavalcând
unde şi maree.

Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,
focul nebun
ce-mi trezeşte speranţa,
cântecul şi plânsul vieţii,
în cupa de crin a clipei,
stele ce-n suflet
fac dimineţi senine.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericolul apare atunci când analizezi o zi irosită şi ajungi la concluzia că nu s-a întâmplat nimic rău. La urma urmei, a fost doar o zi. Însă adună aceste zile care vor alcătui un an şi apoi adună anii, care vor alcătui o viaţă şi poate că acum poţi vedea cum repetând micile eşecurile de astăzi îţi poţi transforma cu uşurinţă viaţa într-un dezastru de proporţii.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcuşul

tropăiau zorii sălbatici
în pântecul luminii
înnodam gânduri în galopul primar
ardeau amurguri între plete despletite
eu tăceam între ape
doar vioara cânta
pe cioturi de gând lângă mare
pe umeri spijineam orizontul
scriam pe colţuri de cer
arcuşul scârţia tăind alte tonuri
în zborul năpraznic spre zări
luneca alene firul clepsidrei
trecea câte un an pe tâmplele sorţi
arcuşul cânta în ceruri înalte
rezemate de nori albi, trecători
mai venea câte un veac, la întâmplare
eram cântăreţul ascuns într-o scoică
pe ţărmuri de mare, într-o zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare în nori

Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere în vidul pal dansând.

Norii se ţin în cârje de ninsoare
Vag timpul ţesătura şi-o complică,
Contururile ard în îngroşare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.

Culorile sunt reci şi părăsite,
E o aversă de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite,
Sub răsuflarea serii albăstrii.

Atâta timp s-a condensat în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier,
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.

poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa (2007)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că duduia e foarte bună la masă. Pentru că aventura s-a "consumat" în bucătărie?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin zăpadă

Păşesc zăpada necălcată,
Prin locuri care-mi dau fiori,
Urma să-mi rămână nestricată,
De paşii altor trecători.

Tot singur calc exact la fel,
Al meu pas pe-al tău îl îngână,
Şi calc cu putere lângă el,
Să pară că am păşit tot împreună.

Sunt multe urme prin zăpadă,
Dar doar una-i talpa ta,
Care s-a oprit să vadă,
Unde este urma mea.

Este cea mai accentuată,
Ai călcat cam cu putere,
Pare de la doruri apăsată,
Şi parcă-i îngheţată de durere.

Urmăresc să văd unde mă duce,
Dar treptat pasul îţi dispare,
Căci o altă urmă la răscruce,
Lângă a ta timid apare.

Am să rămân tăcut în spate,
Rămas sporadic în decor,
Căutând urma care poate
O să mă înveţe cum să zbor.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (februarie 2021)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea s-a aşternut

Pentru mine, fată dragă
zările azi s-au închis.
Nu te văd trecând pe stradă,
noaptea nu-mi apari în vis.

A fost o vreme când noi doi
eram tare fericiţi.
Înduram viscole, ploi,
numai ca să fim iubiţi.

Vremea-aceea a trecut.
Distanţa ne-a despărţit.
Între noi s-a aşternut
tăcerea, la infinit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul unei partituri

Cum se uneau în fraze, ca-ntr-un templu
Cuvinte, partituri se divizau...
Curgea vioara, transcendent, prin umbre,
Şi sprijin, doar arcuşul îl aveam...

Se-mpotmoleau, în litere albastre
Aripi... Pluteau pe cerul limitat
Neconbâvenţionale semne... Şi sihastre,
Se risipeau... Cu mirt încununat,

Un înger triat îngenunchea pe treapta
De ceară... Şi la ceruri se ruga:
"Mai lasă, Doamne, neschimbat pământul
Căci omul din greşeli va învăţa!"

Şi s-a oprit şi vântul şi suspinul...
Vuia precum un clopot lumea toată
Şi s-a-ntrunit aceeaşi, partitura-
Abstractă, pură şi nevinovată.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul unei partituri

Cum se uneau în fraze, ca-ntr-un templu
Cuvinte, partituri se divizau...
Curgea vioara, transcendent, prin umbre,
Şi sprijin, doar arcuşul îl aveam...

Se-mpotmoleau, în litere albastre
Aripi... Pluteau pe cerul limitat
Neconvenţionale semne... Şi sihastre,
Se risipeau... Cu mirt încununat,

Un înger trist îngenunchea pe treapta
De ceară... Şi la ceruri se ruga:
"Mai lasă, Doamne, neschimbat pământul
Căci omul din greşeli va învăţa!"

Şi s-a oprit şi vântul şi suspinul...
Vuia precum un clopot lumea toată
Şi s-a-ntrunit aceeaşi, partitura -
Abstractă, pură şi nevinovată.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcuşul,
A uitat-o in cutie,
Tristă şi dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie şi visare.
Nu-şi găseşte azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Şi atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,

Plâns de pasăre ciudată.

Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.

poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet cu propria baladă

Un greieraş ţârâitor din fire
S-a strecurat frumos într-o vioară
Peste care-arcuşul, ca o pară,
Îmbrăţişează sunetul subţire.

Util gândea să fie greieraşul
În clipa ce-o să-i fie o favoare,
Ar vrea să cânte cu a lui ardoare,
Când va dori să cânte copilaşul.

Luată-n mâini vioara şi arcuşul
Scârţie în încercări vioaie,
Nu-l lasă pe copil să se îndoaie
De talentul lui. Iată, urcuşul!

Acum de mare ajutor voi fi,
Îşi spuse greieraşul negricios,
Porni în unduiri glasu-i frumos,
În ritmul ce copilu-l nimeri.

Trecut-au ani de muncă încununată,
Pe scena lumii ambii au ajuns,
Aplauze şi bisuri i-au pătruns
În suflet chiar cu propria baladă.

Într-o zi arcuşul pe vioară
A început să plângă-mbătrânirea,
Greieraşul după cum îi firea
Cântă plângând ultima oară.

Violonistul dureros se-nclină
Mulţumindu-i greierului frate,
Cântând sub lună mai departe
Frumos, dumnezeiesc, se-nchină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!