Din toate durerile omeneşti eu mi-am tăiat felia cea mai groasă. Pe urmă am perpelit-o la foc mic şi am muşcat din ea. Cu poftă.

Cristian Lisandru (24 iulie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăpăturile din pereţi sunt ridurile caselor.

Cristian Lisandru
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din toate pacatele omeneşti, cel mai detestabil rămâne, fără putinţă de tăgadă, nepăsarea, augusta indiferenţă a omului faţă de suferinţele şi durerile omului de lângă el.

citat clasic din Aurel Baranga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când visaţi nemurirea, întrebaţi-vă - înainte de toate - şi cum ar putea fi ea...

citat din povestirea Camera cu oglinzi de Cristian Lisandru (5 iulie 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito
am să ridic o casă
din cuvinte
în camera de la stradă va mirosi
răscolitor
a poezie

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar paşi apăsaţi cutremură sala. Ce! Stăpânul! Repede atunci: motanul se-nghesuieşte şi mai în fund, iar câinele o şterge sub divan; numai şoarecele, mic cum era, rămâne la locul lui. Stăpânul intră; obosit de muncă, îşi aruncă pălăria pe un scaun, apoi, mirosind, i se face foame; se-ndreaptă spre poliţă, ia felia de caşcaval, taie o bucată de pâine şi, muşcând când dintr-una când dintr-alta, mănâncă din plin, cu poftă. Şi din trei părţi, trei perechi de ochi îl urmăresc cu pizmă.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai rezonantă entitate din Cosmos e Mama. Plânge cu toate durerile şi-i fericită lângă toate bucuriile copiilor Săi.

Cornel Stelian Popa (1 februarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neruşinarea este cea mai rea din toate bolile omeneşti.

citat celebru din Euripide
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacient

desprinde cerul la un colţ
trage uşor de el şi înveleşte-mi durerile
aş vrea să le simt albastre
despicate de şirurile ascuţite ale cocorilor
chemaţi către casă din depărtări neştiute
presară pudra de apus pe răni
şterge-mi lacrimile cu mătasea sângerie a răsăritului
şi rămâi în alăturare dulce
lângă fruntea cotropită de febră
pentru a-mi răcori fierbinţeala
prin zbuciumul neistovit al pleoapelor
într-un salon fără număr
abandonat nemărginirii din ochii tăi
eu sunt pacientul învelit cu cerul
până sub bărbie

poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (19 aprilie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarii şi legile jusţitiei

Cu toate c-au tăiat din legi
Cu o strădanie neroadă,
La urmă toate sunt întregi...
Adică fără cap şi coadă!

epigramă de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles, nimic nu este gratis în Babilon. Diavolul are stofă de afacerist, iar afacerile îi merg din plin.

citat din romanul Jurnalul unui condamnat la durere de Cristian Lisandru (martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Din măr cu poftă a muşcat
Păşind pe noi cărări
Şi după marele păcat
Urmară... remuşcări.

epigramă de N. Petrescu-Redi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am adunat pietrele

din cartier să le arunc în spaţiul
schengen rece şi neprietenos
ne-au amanetat speranţa
şi pădurile le-am tăiat şi acum
urlă cerul când ne aşteptăm
sentinţa pentru gazele pierdute
şi petrolul din marea cea mare
am adunat toate pietrele din oraş
le-am scos din albia râului
moldova nu mi-a cerut un leu
voi umple schengenul cu pietre
în pieptul meu se zbate ura

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabie

dintre toate florile din lume tu eşti floarea cea mai ofilită
uneori scăldată-n foc de brume alteori de arşiţă cumplită

dintre toate sorţile din lume, tu eşti soarta cea mai oropsită
şi când duci în spate al tău nume şi când altă cruce prorocită

dintre toate sorţile din lume tu eşti floarea cea mai hărăzită
ba din când în când să mă sugrume, ba mereu-mereu a fi iubită...

poezie de Iurie Osoianu (7 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi prieteni binefăcători pentru toate durerile omeneşti ce vi se vor prezenta.

citat din Antonio Fogazzaro
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbi pasul, auzind răsuflarea sacadată a câinelui. Dar nu întoarse capul. Nu vru să privească nici măcar o singură dată către casa veche cu pereţi jupuiţi de vreme. O lăsa în urmă fără regrete, ca pe o femeie de care vrei să te desparţi cu tot dinadinsul şi nimic nu ţi-ar mai putea întoarce din drum hotărârea luată după atâtea şi atâtea frământări ştiute numai de tine.

Cristian Lisandru în Dezrădăcinare (aprilie 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă de noiembrie

Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laş?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Şi-i vărs gălbenuşul pe oraş?

Ce ştiu eu decât să plâng?
Ce dacă gura mea nebună
A muşcat carne din lună?

Anii mi i-am pierdut prin amintiri întunecoase,
Am jinduit toată viaţa după lucruri frumoase.
Am hoinărit cu sufletul încins în sfoară
Şi tinereţea mi-am măcinat-o ca o moară.
Din clasele pe care plângea igrasia
M-am înhăitat cu visul şi cu poezia.

Ce folos însă, că mi-am cântat tainele,
Eu căruia visul i-a furat hainele?
La ce mai sunt bun?
Ce speranţe, ce tristeţi am avut eu
Care am dat cu pietre în Dumnezeu?

Inima mea ca o văpaie
Luminează boii care fumează liniştea din paie.
Sângele meu ca o furtună
Clopoţeii stelelor îi sună.
Acum, nu mai plâng,
Gâtul trecutului nu-l mai strâng.

Arunc în urmă o gresie
Şi munţii îşi înalţă privirile;
Arunc în urmă un pieptene
Şi o pădure mă desparte de toate amintirile.

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna nisan, sărbătoarea azimilor

nu mai era mult
urma să se sfâşie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paşte
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său

pe la colţuri zornăiau treizeci de arginţi
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăţie
nici nu bănuia ce discuţii aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuşi dumnezeu a bătut din palme)

eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus

pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna nisan, sărbătoarea azimilor

nu mai era mult
urma să se sfâşie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paşte
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său

pe la colţuri zornăiau treizeci de arginţi
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăţie
nici nu bănuia ce discuţii aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuşi dumnezeu a bătut din palme)

eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus

pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte a ultimei ierni

întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viaţa mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înţeleagă
sensul criptic al propriei naivităţi

râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinţi strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud

iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele

până atunci
răsfoieşte-mă tu

poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile dau buzna, cred că vi s-a întâmplat, vin dintr-o parte, din alta, dintr-o zonă a vieţii, din alta, dintr-un an, din altul. Eu cred că acesta este marele defect al gândurilor noastre. Nu se aşază niciodată la coadă.

citat din romanul Jurnalul unui condamnat la durere de Cristian Lisandru (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!