Eminesciană

- De ce nu vii, de ce nu vii?
Fredona cu jale baba,
Vine moşu-n nopţi târzii,
Însă vine tot degeaba!

epigramă de Sanda Alecu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi apoi, când se schimbă garda,
Noi ne bucurăm degeaba,
Că se duce Baba Rada,
Însă vine Rada Baba.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă auzi,
te visez şi te chem
sunt lacrimă pe nisipul fierbinte
tu, unde eşti
te cer cerului, pământului
mă auzi,
e tăcere, veghe şi durere
dacă tu, într-o zi
mă auzi
să vii, să vii, în nopţi târzii
în adâncuri
taina s-o găsim

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadrilul homarului

"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin şi mă calcă pe coadă, frăţioare.
Ia, priveşte cât de iute trec homarii şi ţestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiş – nu vrei să vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

N-ai idee ce plăcere vom simţi, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luaţi şi aruncaţi în mare!
"E departe, e prea departe! Şi-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulţumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.

"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un ţărm, ştii, de cealaltă parte-a mării, tot aşa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franţa pentru cadril şi vals –
Nu te lăsa, iubite melc, vino şi tu cu noi la dans.
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Ţara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până să vii

Până să vii, timpul se duce
Şi pică frunzele de nuc,
În poala clipelor năuce,
Pe care visele-mi usuc.

De undeva, din depărtare
Se-aud trăirile din noi
Şi dau iubirile în floare
La umbra neştiutei ploi.

Până să vii, topesc fiorul
Cu simfonii de stele mii,
Şi scutur cerul cu piciorul
Ispitelor... şi-aşa târzii.

Grăbeşte-te, mă ia păcatul
Ascuns amantelor de ieri,
Deşi de el, ştia tot satul,
Necunoscutelor plăceri.

Până să vii, se trec şi macii
Surâzători... ca un destin,
Răpuşi de patimă... săracii,
În albul cupelor de crin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tot

Am tot ce-mi trebuie...
E-adevărat -
Şi-atunci de ce le simt cuvinte goale?
De ce mă trezesc îngrozită,
Dacă visez că te-am pierdut?
Ce tot aştept,
Ce tot tânjesc,
Ce mă frământ,
Ce tot gândesc?
Eşti... fără să te am,
Mă ai... fără să-ţi fiu;
Nu vii decât ca să pleci iar
Eu tot vărs lacrimi în zadar
Că tot nu vrei...
Şi tot nu spui...
Iubire e, dar parcă nu-i!
Am obosit, m-am săturat
De zile triste şi nopţi reci!
Când o să vii, să nu mai pleci?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua scriitorului: Muzei mele

Te-aştept, o, muza mea să vii,
Nu pot dormi în nopţi târzii,
Iar tu te duci, uitând de mine,
La unul care doarme bine!...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă aştept şi nu e drept

La umbra unei clipe reci,
Tu nu mai vii, nici nu mai pleci,
Nu mai îmi eşti, nu îţi mai sunt,
Am devenit un amănunt.

Văd urme ce-au rămas din noi,
Le şterg cu lacrimă de ploi,
Nici amintiri nu-mi mai doresc,
Sunt mult prea vii şi mă rănesc.

Tresar la orice zgomot mic,
Dar nu eşti tu... nu e nimic,
Ci doar închipuiri târzii,
Că suntem iar, c-ai să revii.

În ceaţa timpului trecut,
S-a prăbuşit tot ce-am avut,
Degeaba stau şi te aştept,
Nu te întorci... şi nu e drept.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu nu vii

Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se încovoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.

Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Şi mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.

Când tu nu vii mă locuieşte pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.

Când tu nu vii îmi reproşez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un ţărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne şi mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp ştiu cine sunt.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (28 martie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turişti de lux

Vin turişti din Costa Rica,
Vine Udrea, vine Bica,
Dar cum văd eu bine treaba,
Tot noi le hrănim degeaba.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu baba împreună

Luăm extracte, fierbem oul
Ca să ne crească libidoul,
Dar, când mă uit, e chiar degeaba
Că tot mai mare-l are baba...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversarea mea

Vine mama, vine tata,
Sora cu bărbatul său,
Vine nora,-mi vine fata,
Vine soacra,-mi vine rău!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Petru Ioan Gârda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

vine martie şuierând ispititor
cu o mie de clopoţei albi la picior
vin păsări subţiri cu ciocuri albastre
nopţi arămii suspendate şi caste
curg zile cu parfum de mărgăritar
oamenii se îndrăgostesc neprioritar

berzele gri clădesc cuiburi spre soare
pe alei râd fete tulburătoare
primăvara umblă în pantofi portocalii
aleargă nebuneşte cai conabii
vine martie secunde pulsează
timpul-carusel surâde visează

se mai pot prinde fluturi verzi ore vii
mai putem retrăi primăveri agonii?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

vine martie şuierând ispititor
cu o mie de clopoţei albi la picior
vin păsări subţiri cu ciocuri albastre
nopţi arămii suspendate şi caste
curg zile cu parfum de mărgăritar
oamenii se îndrăgostesc neprioritar

berzele gri clădesc cuiburi spre soare
pe alei râd fete tulburătoare
primăvara umblă în pantofi portocalii
aleargă nebuneşte cai conabii

vine martie secunde pulsează
timpul-carusel surâde visează
se mai pot prinde fluturi verzi ore vii

mai putem retrăi primăveri agonii?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

Vine martie şuierând ispititor
cu o mie de clopoţei albi la picior,
vin păsări subţiri cu ciocuri albastre,
nopţi arămii suspendate şi caste.
Curg zile cu parfum de mărgăritar,
oamenii se îndrăgostesc imaginar.

Berzele gri clădesc cuiburi spre soare,
pe alei râd fete tulburătoare.
Primăvara umblă în pantofi portocalii,
aleargă nebuneşte cai conabii.

Vine martie, secunde pulsează.
Timpul-carusel surâde, visează.
Se mai pot prinde fluturi verzi, ore vii?
Mai putem retrăi primăveri, agonii?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decebal către popor

-Daţi foc la vii! Este pouncă,
Tot viunu-n Dunăre se-aruncă.
Şi, Dacia fiind pustie,
Plantaţi în loc... butuci de vie!

epigramă de Nicuşor Alecu-Murgeşti din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vii

Şi dacă mâine-ar fi să vii,
Să vii la mine,
M-aş pregări de ieri să-ţi spun
C-am renunţat la tine.

poezie de Andreea Galbîn (16 iunie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu-ţi mai pierde vremea cu nimicuri
vei fi important câteva clipe
atunci când ceilalti se vor pune de acord
in ceea ce te priveste
tu esti mort ei sunt vii
dar si clipele astea se vor duce repede
din neunde un convoi întreg de morti
vine căatre cei presupusi a fi inca vii
şi astia multi si ei putini

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!