Zeflemistul priveşte lucrurile superficial şi de aceea e crud. Zevzecul nu ţine seama de vina ce revine societăţii pentru trăsătura ridicolă de care râde, uitând că natura n-a creat decât dobitoace, pe când proştii sunt un produs al orânduirii sociale.

Balzac în Banca Nucingen
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

zeflemist

Zeflemistul este omul care vede mereu lucrurile numai la suprafaţă; de aceea este crud.

definiţie celebră de Balzac în Banca Nucingen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre gloriile societăţii este cea de a fi creat "femeia", din ceea ce natura făcuse o femelă; de a fi creat perpetuarea dorinţei, din ceea ce natura nu se gândise să facă decât perpetuarea speciei; în sfârşit, de a fi creat dragostea, cea mai frumoasă religie de pe lume.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile curate sunt mai impresionate de nuanţe decât de contraste; un copil nu-şi dă încă seama ce-i răul, dar ştie dacă este jignit sentimentul frumosului pe care natura l-a sădit în el.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile sociale îmi apasă prea greu inima şi mi-o sfâşie prea crunt, ca să mai pot să mă înalţ spre ceruri. Dar legile poate că nici nu sunt atât de crude pe cât sunt convenienţele societăţii.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devii deştept când îţi dai seama de momentele când eşti prost. Cei care sunt proşti cred că sunt deştepţi mereu. Proştii nu îşi dau seama niciodată că sunt proşti.

aforism de Iustinian Cruceanu (aprilie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunurile întâmplătoare sunt foarte diferite între ele pentru că sunt preţuite după folosul pe care îl aduc celui ce le are. Bunurile adevărate însă au un singur ţel: să fie în armonie cu natura; iar trăsătura aceasta este egală în toate. Cel care le stăpâneşte fără raţiune nu le ţine mult timp; chiar şi fericirea, dacă nu e bine strunită, devine apăsătoare. La fel stau lucrurile şi cu binele: un bine se manifestă în plăcerile intense, un altul în împrejurări triste şi grele; unul este stăpân peste bunăvoinţa sorţii, altul i-a îmblânzit cruzimea: amândouă sunt deopotrivă feluri de bine, chiar dacă unul a străbătut o cale lină şi plăcută, iar celălalt o cale aspră.

Seneca în Scrisori morale către Lucilius
Adăugat de Aura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvor

Să lăsăm visele să hoinărească,
Până la Valea Călugărească,
Să lăsăm viaţa liberă-n burg,
Până când – rara avis –proştii
concurg...

Căci, în plan general, individual,
Prostia în sine creşte conceptual,
Ca într-o iubire de-a pururi erectă,
Proştii sporesc natura umană
perfectă...

Pe seama proştilor, totul se poate
– Proştii îngădui-vor lumii de toate –
Unei singure specii îi vor pune zăvor:
Proştilor care fac parte din tagma
deştepţilor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa este totdeauna bună când rezultă dintr-o cunoaştere adevărată, la fel nu poate fi decât rea când este întemeiată pe o eroare. Şi am impresia că eroarea pe care o săvârşim cel mai curent în ce priveşte dorinţa constă în aceea că nu deosebim îndeajuns lucrurile care depind în întregime de noi de cele care nu depind deloc de noi. Cât priveşte lucrurile care nu depind deloc de noi, oricât de bune ar fi ele, nu trebuie să le dorim niciodată cu pasiune;nu numai din pricină că ele pot să nu se întâmple şi să ne mâhnească astfel cu atât mai mult cu cât le-am dorit mai puternic, ci mai ales pentru că, preocupând gândirea noastră, ne împiedică să acordăm simpatia noastră altor lucruri, a căror dobândire depinde de noi.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului X

Capetele multor oameni
Au produs ceva în viaţă;
Numai capul dumitale
N-a produs decât... mătreaţă.

epigramă de Radu D. Rosetti din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Capetele unor oameni
Au produs ceva în viaţă:
Numai capul dumitale
N-a produs decât... mătreaţă!

epigramă de Radu D. Rosetti din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când concepem substanţa, concepem numai un lucru care există în aşa fel, că nu are nevoie decât de el însuşi pentru a exista. Aici pot exista nelămuriri în ceea ce priveşte explicarea cuvintelor: a nu avea nevoie decât de el însuşi: căci, la drept vorbind, nu există decât Dumnezeu care să fie astfel şi nici un lucru creat nu poate exista nici o singură clipă fără a fi susţinut şi menţinut prin puterea lui. Dar pentru că între lucrurile create unele sunt de aşa natură că nu pot exista fără altele, noi le distingem pe acestea de cele care n-au nevoie decât de ajutorul obişnuit al lui Dumnezeu, şi le numim substanţe, iar pe celălalte le numim calităţi sau atribute ale acestor substanţe.

Aristotel în Despre suflet
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se îmbracă, are o locuinţă, vorbeşte, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată şi se dezbată, acţionează după reguli date şi invariabile, în ciuda diferenţelor destul de neînsemnate ale modei, care măreşte sau simplifică lucrurile, însă rareori le desfiinţează. De aceea, codificarea legilor acestei existenţe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societăţii ne transformă nevoile, trebuinţele, preferinţele în răni, în boli, prin excesele la care ne dedăm, mânaţi de dezvoltarea pe care le-o imprimă gândirea. De aici şi titlul, preluat din ştiinţa medicală: unde nu există boală fizică, există boală morală. Patologia vieţii sociale este o Antropologie completă, de care lumea ştiinţifică, elegantă, literară şi familială duce lipsă.

Balzac în Patologia vieţii sociale (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de dobitoace

Nu-mi plac proştii
proştii care ridică capul din iarba lor
şi cuvântă,
care ies din comportamentul de vită docilă
şi se transfigurează în animale de pradă,
dându-şi cu presupusul despre arta conducerii
fără a cunoaşte teoria sistemelor.
Nu-mi plac ticăloşii,
nici măcar nu-i căinez,
sunt atât de ticăloşi că nici nu scuip pe ei,
doar îi sictiresc.
Urăsc trădătorii, cu toată fiinţa mea,
de parcă i-aş fi iubit candva crâncen,
cu dumezeii mamii lor cu tot.
Iubesc animalele,
în lumea lor proştii fac treabă de proşti,
cu blândeţe şi asumare de condiţie,
respectând ecuaţia domnului Gauss.
Iubesc animalele pentru că în lumea lor lucrurile sunt clare,
iubirea este iubire şi ura este doar o furie,
ce se stinge după legi prestabilite.
Dar cel mai mult iubesc animalele
pentru că în lumea lor nu există trădare,
trădarea înseamnă moarte.
Priviţi animalele proştilor,
ticăloşilor, tradătorilor
şi învăţaţi legea şi măreţia de a fi oameni!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrând lucrurile întregi

Pe un câmp
eu sunt absenţa
de pe acel câmp.
Asta se
întâmplă întotdeauna.
Oriunde mă aflu
eu sunt ceea ce lipseşte.

Când merg
despart aerul
şi întotdeauna
aerul revine
pentru a umple spaţiile
unde a fost trupul meu.

Toţi avem motive
pentru a ne mişca.
Mă mişc
pentru a păstra lucrurile întregi.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În top ajung de obicei lucrurile de prost gust, fiindcă proştii reprezintă majoritatea. De aceea este mult mai indicat un juriu competent, decât opinia publică.

Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai observat cât de copleşitor este numărul proştilor în lume? Nu râde. Nu-i dispreţui. Proştii sunt necesari oamenilor inteligenţi, tot aşa cum oamenii cinstiţi sunt necesari escrocilor. Proştii calmează şi odihnesc inteligenţele obosite. Grav este atunci când sunt prea mulţi sau prea proşti.

citat clasic din filmul artistic Orient Express de Sergiu Nicolaescu (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie presupus că răspunderea morală – a fi pentru Celălalt înainte de a putea fi cu Celălalt – este prima realitate a eului, un punct de plecare mai degrabă decât un produs al societăţii. Ea precede orice colaborare cu Celălalt prin cunoaştere, apreciere, suferinţă sau acţiune. De aceea nu are nici o "bază", nici o cauză, nici un factor determinant. Din acelaşi motiv pentru care nu poate fi dorită sau dirijată în afara existenţei sale specifice, nu poate oferi nici dovezi convingătoare pentru necesitatea prezenţei sale.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa în care începem să privim şi să dăm vina pe lucrurile din exteriorul nostru, în loc să privim în interior, suntem ca Superman în preajma kriptonitei: puterea noastră dispare. Factorii exteriori da, îţi pot influenţa destinul, însă nu ei îl hotărăsc. De exemplu comunitatea în care te-ai născut, părinţii tăi, felul în care arăţi, felul în care ai crescut - toate acestea îţi influenţează destinul, dar nu îl hotărăsc. De aceea asumarea responsabilităţii pentru viaţa ta ţine de tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoţate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăştiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac şi le-a venit mai la socoteală. La o parte, aşa, să le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoşul — paşa, cum îi zic toţi ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ştrengăreşte, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă ceţoşi de somn, priveşte. E poet. Sufletul lui, deşi războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât, de par nişte burdufuri, când sunt seci ca nişte gogoşi; decât al tuturor gânsacilor, care se plimbă pe apă şi fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al răţoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănaţi; şi chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumuseţile firii, şi, fără părere de rău, îşi rupe totdeauna din somn numai să vadă cum răsare soarele. De aceea dânsul acum priveşte, pe când toţi ai casei dorm.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cocoşul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te supui societăţii? Dumnezeu n-a făcut nici măcar o singură lege aducătoare de nenorociri; oamenii însă, adunându-se laolaltă, i-au falsificat opera.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!