Dar
Este doar "însă"
"sau" un X de "ori";
Ne lasă-ntrebători
șansa ascunsă!
E poate "ci",
cum poate "căci";
ce-adesea îl invoci,
la a nu știi...
E și un "dar" -nu din eroare,
eternul de cadou
ce muritor face erou-
Provoacă încântare!
E-o hărazire
"poate", de talent;
să ieși din nulul impotent
spre nemurire...
Implacabil, "însă",
este-o negație;
Refuzul sau interpelație
cu explicație sau nepătrunsă.
E deci și- "a fi";
răspuns și întrebare
-celebră, dar și pentru fiecare-
ce niciodată nu vom ști.
E-o demi-întrebare;
"dacă" iubești mult,
o viață, cu tumult...
"O fi oare"... o sanctificare?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre talent, poezii despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre cadouri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Timpi
În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.
Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credință,
Sau atestat de elocință...
Cel mai adesea-i o încercare.
Arar zis, nevinovăție,
Dar și la lipsă, o asumare,
Doar parțială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.
Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentința luată.
Păcat, trăim intermitent
Și-am putea pauze s-avem,
Ca din puțin, mult să putem
Și aproape am fi, un... permanent.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre prostie, poezii despre promisiuni, poezii despre oratorie, poezii despre nevinovăție sau poezii despre angajare
Modestie
Cel mai adesea nu-i;
este o lipsă,
adică o eclipsă
de-a nu știu cui.
Nu-i Lună, Soare
-în sclipiri pierdute-
doar ființele mărunte,
niște oarecare...
... Cu pretenții însă,
peste calități;
doar zeci d-impurități...
și fiecare ascunsă!
Lipsa i se declară
așa de complezență;
pretinzând o prezență
de fală, într-o doară!
Ascunziș al prostiei
-sau lipsei de talent-
este un impotent
... în ale meseriei!
Se-aplică și științei,
sau pentru fizic, har...
Poate fi și un dar?!...
Un eres de credință.
Ar fi o calitate...
și e esențială!
Azi însă este-o boală
la castă onestitate!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre calități
- poezii despre știință
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre prezent
- poezii despre modestie
- poezii despre meserii
- poezii despre medicină
Ghinion
Fapt unic sau o înlănțuire fulminantă
Fără control, voință, nici dreptate...
Pedeapsă aplicată cu seninătate
De-o machiavelică entitate inductantă.
E-o parte din egalul de balanță
Pierdut nemeritat de la câștig;
Cum pește prins, scăpat, rupând cârlig...
E paria la reușită, dintr-o discrepanță.
Visezi succese sau pretinzi normalul
-Îndreptățit de a ști totul și d-efort-
De ambiții ce n-ai renunța nici viu, nici mort...
Și brusc pierzi tot sau doar esențialul.
E-o blasfemie de ocult a întâmplării
Ce-mparte lumea în săraci ori fortunați.
... Sau din extazici îi transformă în ratați,
Fără respect! E non valoarea renegării!
Te pierzi! Eșantion de etalon;
Ades poate-l invoci, să ai o scuză...
Neimportant e geniul... minte-obtuză!?!...
Ești pur și simplu, la discreția de-un ghinion!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre valoare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre succes
- poezii despre respect
- poezii despre pești
- poezii despre moarte
- poezii despre ghinion
- poezii despre genialitate
Punct... e
E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o țintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârșit... venit de hac.
E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistență.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezență.
Pe-obraz, un șarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.
Mai multe-n zar sunt un noroc
Și-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârșit când vrei să închei.
Pe "i" e accent, sau frază încheie...
E de început și de reper.
La clasamente, ele-s cheie...
C-un punctator, tare-i... sever.
Trei scrise, pauza o fac
Și poate fi loc de plecare.
Ce-i bis, e scurt... multiplicat...
De miră, pus, e-o... arătare!
Vreau să mă pun la..., cu el,
Că pân' la un... aș ști totul
Și... cu... îs și eu, la fel;
Ne... ual, rămân ne totul!
Pe boltă-i led de-o imensitate
Și-n microscop mărit, e-un coc,
Iar de vedere-s... acceptate
Și-acum l-apăs... că-l am în toc.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre început, poezii despre zaruri, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre planete, poezii despre noroc sau poezii despre microscop
Nume
"My name is", "je m'apelle",
fără vreo importanță
"cum mă cheamă",
când poate aș fi doar cel
lipsit de aroganță,
dintr-o mamă
pur și simplu, ca un vițel,
sau cheia de la clanță,
ori metrul dintr-o vamă...
deci "kak tibia zavut",
sau "ei, come ti chiama"
e-o poreclire de altul dată,
brut,
după ce-n sunete a dat iama
printre silabe de băiat sau fată,
un uzufruct,
la care obligatoriu îi iei seama,
deja de alții atestată
și nu te reprezintă în niciun fel... ocult,
cu atâta știință adunată, rămâi osul, din zeama
în empirism amestecată...
nu tu; cuvinte, niște cifre, o dată!
Doar o dată... Un, a fost numit, odată!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre sunet, poezii despre metrologie, poezii despre mamă, poezii despre lungime sau poezii despre cuvinte
Fugă eșuată
Fuga e rușinoasă,
dar e sănătoasă...
Tu, prietene,
ai fugit ca un laș
din trecerea timpului
și te-ai salvat,
pentru o clipă.
Oare, când te vei salva definitiv?
Nimeni nu poate ști niciodată...
Eu am încercat, doar o dată
și m-am poticnit mortal
poate din nepricepere, de nemurire
sau din lipsă de antrenament asiduu...
dar, când nu mă mai așteptam,
am fost strivit fulgerător
între două clipe.
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre salvare, poezii despre rușine, poezii despre prietenie sau poezii despre lașitate
Închipuit real
Penumbrele-s fizic că Soare dă umbre
Și straniu lumina e sursa de sumbre,
Iar binele dat este-o sursă de rău
Ce stă să distrugă orice, lăsând hău.
Cuvânt nu ar fi fără a fi o tăcere,
Nimicu' e-un dar doar atunci când se cere
Și a cere-i refuzul sortit a nu fi...
Cum tații nu sunt, nefăcuți de copii.
În fond lumea toată n-ar fi de n-am fi
Și suntem o clipă cât ochi o clipi,
Căci tot e-o himeră, un caz de conștiință...
Creată de drag, nu eroare de-o știință.
Oi fi închipuire... Un act de voință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre prăpăstii, poezii despre conștiință sau poezii despre bine și rău
Să iubești o femeie
Să iubești o femeie, ce magnific, ce chin!
Te ridică spre ceruri, te preface-n suspin,
Dar ce dulce e chinul, cât de mult îl dorești,
O femeie e arta de a ști să iubești
Să iubești o femeie... te iubește mai mult!
E tăcerea firavă, e al vieții tumult
E miracolul veșnic ce te face să crezi,
O femeie-i lumină, doar încearcă să vezi
Dar la fel e-ntuneric dacă dragostea-i stingi,
E, o lacrimă caldă, ce pe-obraz o atingi,
Este dansul iubirii, fără ea nu ar fi,
Decât pași înnodați într-un ritm ce nu-l știi
Să iubești o femeie, tot ce poate fi sfânt,
Este lună, e soare, dar aici, pe pământ
Are cheia spre mâine dar și cheia spre ieri,
Să iubești o femeie... să exiști... să mai speri
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ritm
Duet
Am vrut să plec, departe poate,
Să merg pe calea plină de mister.
Să mă unesc cu vânturile-n noapte
Și să fiu o rază din etern.
Dar când ochii mi se-nchid în noapte,
Mă cuprinde-un lung fior
Și simt, sau mi se pare,
Că eu mor de al tău dor.
Și poate-așa îmi este scris,
Să mor după iubire,
Căci zâmbetul tău e paradis
Și chipul tău e nemurire.
Și aș putea să-ți scriu pe foaie,
Sau în față să îți spun,
Dar n-are rost, sau poate are...
Să iubești fără răspuns...
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (9 iulie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre rai, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre dor
Explicație
Încerc într-un târziu să aflu ce-i esență
din trecerea prin timp, galop de existență,
căci naștere și moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...
... indus în lanț, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simțuri, mesaj, celeritate,
neștiind c-a ști-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naștere-n apus!
Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
și-n pus la cap fărâme, neantu-o aberație
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicație!...
... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertație
și atunci; etern aș fi... sau ioc, de-mi fac total ablație?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre simțuri, poezii despre pantomimă, poezii despre naștere sau poezii despre gânduri
Să iubești o femeie
Să iubești o femeie, ce magnific, ce chin!
Te ridică spre ceruri, te preface-n suspin,
Dar ce dulce e chinul, cât de mult îl dorești,
O femeie e arta de a ști să iubești.
Să iubești o femeie... te iubește mai mult!
E tăcerea firavă, e al vieții tumult,
E miracolul veșnic ce te face să crezi,
O femeie-i lumină, doar încearcă să vezi.
Dar la fel e-ntuneric dacă dragostea-i stingi,
E o lacrimă caldă, ce pe-obraz o atingi,
Este dansul iubirii, fără ea nu ar fi
Decât pași înnodați într-un ritm ce nu-l știi.
Să iubești o femeie, tot ce poate fi sfânt,
Este lună, e soare, dar aici, pe pământ
Are cheia spre mâine cât și cheia spre ieri,
Să iubești o femeie... să exiști... să mai speri.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ori Dumnezeu vrea să elimine răul și nu poate; sau poate, dar nu vrea; sau nu poate și nu vrea. Dacă vrea dar nu poate, este neputincios. Dacă poate, dar nu vrea, este răuvoitor. Dar dacă Dumnezeu poate și vrea să elimine răul, cum se face că există rău? Iar dacă nu poate și nu vrea, de ce l-am numi "Dumnezeu"?
citat clasic din Epicur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre existență sau citate despre Dumnezeu
Conștiință trează...
Îmi pun repetativa întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Și-mi dau răspuns cu mare resemnare
- Că e normal sau poate prea firesc.
De multe ori am vrut ca să renunț
Dar conștiința mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunț
Că nu va accepta ea niciodată.
Am stat de-atâtea ori cu ea la sfat
M-a-nmărmurit de câte poate ști.
De-aceea niciodată n-am ratat
Vreo vorbă care ar putea minți.
Eu știu că nu e loc de complezență
Iar vorbele sunt spuse provizoriu.
De-aceea regretăm a sa absență
Să nu cădem cumva în derizoriu.
Adeseori destinului ne-am cedat
Însă doar ea știut-a să reziste.
Și interogatoriu de a acceptat
E pentru că n-a vrut ca să insiste.
În viața mea au mai și existat
Momente de suspans sau chiar supliciu.
Dar niciodată ea n-a pregetat
Să-mi dea un sfat sau poate un indiciu.
Tot ce vă spun acuma e poveste
Nimic nu e concret, chiar dac-aș vrea.
Iar calea de urmat în viață este
Dictată de dorința de-a putea.
De multe ori mi-am pus o întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Fără ca eu să fiu măcar în stare
Să te privesc fără să-nmărmuresc.
E o-ntrebare cu un iz retoric
Ce se-ntâlnește doar la tine-n vis.
Și rătăcind acuma prin cuvinte
Încerc să fac acum ce am promis.
Eu mă întreb acum c-un fel de ciudă
- De ce nu aș putea eu să renunț?!
Dar e păcat de vreme și de trudă
Iar tot ce fac nu este un denunț.
De multe ori am vrut ca să renunț
Dar conștiința mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunț
Că nu va accepta ea niciodată.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suspans, poezii despre sfaturi sau poezii despre minciună
Prietenie
Nu-i nicio legătură ancestrală,
Genetica și sânge nu-s la fel...
Ea poate fi între doi, sau mondială;
E-o presupunere de acceptare reciprocă, cu un singur țel.
Efectu-i de reacție, e-n lanț,
Nu o cunoaște nimeni cu exactitate...
Nu ne-am luat timp să facem un bilanț,
Statistică, s-o explicăm, pentru a putea apoi, să-i dăm dreptate.
Pătrundeți deci cu mine împreună
În adâncul neștiutului divin,
Căci mâna când v-o dați, e-o legătură...
V-alegeți frați, ce nu-s, sunt euri separate, cu același chin.
De sunteți de aiurea, printre depărtări,
Contact nu-i fizic, este-o plasmă-n gând,
Îl simți, aproapele de braț și de cărări
Ce-s și ale tale; știi de-ar vrea să stea, sau să-l ajuți mergând.
Nici mama nu ți-e aproape, nici soție,
Copil, de-i câteodată... nu se știe.
De suferi, la nevoi, la ajutor, ți-e bucurie...
E propriul său mister de existență, un liant gigant... PRIETENIE!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre sânge, poezii despre statistică, poezii despre soție, poezii despre reciprocitate sau poezii despre mâini
Compozitor
O netemeinică apelare
Doar de muzicieni, de sunet
Ca și cum libretist n-o are
Sau n-ar avea și el răsunet.
Identic cu romancier,
Poet, pictor sau eseist,
Astronom desenându-mi cer,
Actor pe scenă sau artist.
Prozaic poate fi chimist
Ce din soluții se compune
Și proiectant, un colorist,
Zugravul, modelist, pop-june.
E-operatorul de mixaj,
E bar-made sau un bucătar,
Este șotronul pe pavaj,
E editorul de la ziar.
Și florăreasa e, frizerul,
Cusătoreasa, avocatul,
Brânzar care separă zerul
Și popa măsluind păcatul.
Mincinos politician,
E haina la sărac din ros,
E manelist muzician...
E prostul cu obrazul gros.
Îmi sunt părinții amândoi,
Este natura-n viitor,
Mașina de la car cu boi...
E-o lume de compozitor!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre șotron, poezii despre vestimentație, poezii despre tuns sau poezii despre scriitori
- implant
Implant
Nevrut, indus de receptor,
Înfipt străin de-asemănare
La fel cum dor este că doare,
Dar și mai am un singur dor.
E tot întreg sau o felie
Ce se lipește și reneagă
Așa cum pâine o face întreagă...
S-o rupă apoi cu dușmănie.
E lanț incipient, verigă
Exclusivistă în adresă,
O pază-n pierdere... și-o lesă,
Plantându-și spor cum o ferigă.
E apelativ de noutate
În mreje vechi, schimbând cutume
Futil, cum orice nou la lume...
Jumate de sinceritate.
De timp este un mesager
Purtând trăiri necunoscute,
La fel cum spusele-ar fi mute
Când sunt secrete de mister.
E-o particulă, un organ,
Un biologic artefact,
Dar e și-un individ, un act,
Un cip, impostor pe ecran.
E căutat cum un filon
Marcat cu semn de purtător,
La fel de scump... din muritor
Făcând o piesă pentru don.
E-a repara pe Marx cu Kant
Visând, doar revopsind rugina!
La fel cum pentru orb, lumina
Este-o speranță! Un implant!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre secrete, poezii despre pâine, poezii despre particule, poezii despre dușmănie sau poezii despre biologie
Ce-ți rezervă viața?
Să iubești, să plângi, să râzi
Să ai inima ca gheața,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ți rezervă viața?
Să devii un doctor bun?
Să devii electrician?
Să devii doar un nebun?
Sau să fii bogat în bani?
Dar nu trebuie să știm
Un răspuns la întrebare
Ce vom face? Ce-o să găsim?
Ce vom deveni noi oare?
Tu, iubite cititor,
Fă-ți un mare viitor
Să nu urăști, să nu fugi,
Să nu ucizi, să nu distrugi.
Căci vezi tu, dragă copilaș,
Poți rămâne sau pleca,
Poți să faci ce vrei în viață
Că alegerea e a ta!
Tu, iubite cititor,
Să nu mai strigi dup-ajutor,
Luptă mult și luptă bine
Chiar dacă nu-ți convine
Dar să nu renunți deloc
C-o să ai parte de noroc
Și să nu faci în exces
C-o să ai parte de succes.
Deci nu-i nevoie de destin
Să ne spună doar minciuni,
Să ne spună ce-o să fim,
De-om fi răi sau de-om fi buni.
Să iubești, să plângi, să râzi
Să ai inima ca gheața,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ți rezervă viața?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre râs sau poezii despre plâns
Automobilul
În fond e-o tablă contorsionată,
Metal înșiruit în lonjeroane...
Pe scaun stai și e capitonată
Și-i plină de șuruburi și piroane.
Are și uși și geamuri, ca o casă
Îi treci de prag, are tavan, podea,
Are oglinzi, confort, e luminoasă...
În ea te poți culca, ca pe-o saltea.
Dar ne e visul fiecăruia din noi,
E mersul în deplină libertate...
Te scoate-n lume, e prezentă la nevoi;
E standardul de viață și de calitate.
Este-o comună, foarte șic, rasată,
Îți poate conferi o clasă, un statut...
Tot ea e "aspiranta" veșnic adulată
Și locul preferat de-un prim sărut.
Ajungi să o iubești ca pe-o femeie,
Un ideal de-ascultătoare și docilă...
Poți s-o pornești când vrei de-i dai o cheie
Și-o schimbi dintr-o bătrână, cu copilă.
I-am dat puterea, ce-i nețărmurită;
Îți poartă trup născut, bolnav sau mort,
Ia ființe, mutilează, o tratezi rănită...
Este-o autohtonă sau produsă de import.
Facem cu toții pentru ea o pasiune,
Muncim ca s-o avem și ea muncește...
E simbolul de secol, de perfecțiune!
E sclava noastră și stăpân de sclav... mașina este!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre muncă, poezii despre sărut, poezii despre standard, poezii despre simbolistică sau poezii despre schimbare
Accident
Cu fiecare clipă dăruirea ți-e totală,
Ești propriilor vise un eșafodaj,
Ești zbuciumiul perpetuu, al destinului linșaj...
Pretinsa-ți nemurire o invoci normală.
Și trup și suflet ești un tot integru;
Echipamentul trofic "pic", sofisticat..
Te lupți o viață-ntr-un necunoscut tenebru,
Te-adori, te-aduni îmbogățit, ești unicat.
E-un paradox -cum o clipită de nimic
Din viața-ți o fărâmă infinitezimală-
Te pierzi, te rupi... Ce imprudet ești, doar un pic!...
Devii o simplă victimă-n hazard sau caz de boală.
Nimic nu e întâmplător, e-o consecință,
Scăpare-i; gând și suflet, lipsă... rațiune.
Balanța ți se înclină brusc înspre neființă;
E prea târziu, nu-ți mai servește nicio-nțelepciune.
Doar semenii ți-aleg formula de regret;
Finalul e d-un "nimeni" sau "păcat"...
Din chinul d-exilat al vieții ce sfârșești secret
Ești simplu obiect sau știri mondene, caz televizat.
În trecerea prin viață sigur e-o morală;
Garant la banca vieții e divinul!
Prudența ți-e asociata ocazională;
Un joc al întâmplării de-a fi tu, nu altu-n față cu... destinul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre trup și suflet, poezii despre televiziune sau poezii despre prudență
Perturbabil
E previzibil 'n tot ce face
Și din drum drept, îl faci o curbă!
Introvertit îl poți desface...
Nelimitat, tot îl perturbă!
Sau poate că nu-i previzibil,
Căci stabilit definitiv
Se schimbă; orice perceptibil
L-influențând fără motiv!
Fragil, nu-i fizic, entitate,
E doar moralul său labil
Ce nu-l are de-ntâietate...
Se lasă dus ca un copil!
E contrafort la hotărâre,
Nu știe sigur da sau nu;
Din fastuos e-o amărâre,
Uitând la început ce vru!?!
Atenție, nu e nebunul,
E inversul de tulburat;
Veșnic balanță, nu doar unul
Îi fiind exemplul de urmat!
E-n fond duplicitar în minte,
Profund în nuanțe, un capabil!
Un plin de stoic; un cu... minte
Plin de fațete!... Perturbabil!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre limite, poezii despre fățărnicie sau poezii despre copilărie