Pisica îşi acoperă scârnăvia cu cenuşă. Oamenii de lume îşi acoperă ticăloşiile şi minciunile, cu... "onoarea".

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrenalina este minunată. Acoperă durerea; acoperă demenţa; acoperă totul.

citat din Jerry Lewis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile îşi ascund şi îşi acoperă frumuseţea proprie sub frumuseţi străine.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om în extravaganţă îmbrăcat îşi ascunde, îşi acoperă de fapt frica de anonimat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada acoperă totul, aşa cum vorbele acoperă trădarea, frământările, regretele.

citat din Boris Marian Mehr
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii vor să omoare timpul. Şi puţini îşi dau seama că, de fapt, timpul mestecă tot, înghite tot, mistuie tot, omoară tot.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vieţuieşti la sat, nu prea iei în seamă că arborii îmbătrânesc. Lângă cei vârstnici răsar alţii, şi an de an noii răsăriţi se înălţă în soare cu frunzişul proaspăt şi verde, cu tulpinile zvâcnind de sănătate. Arborii tineri acoperă cu frunzişul şi cu vigoarea lor bătrâneţea şi urâţenia celor din jur, pe care securea nu întârzie să-i doboare.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

respectabilitate

Respectabilitatea este haina sub care cei săraci cu duhul îşi acoperă prostia.

definiţie de W. Somerset Maugham
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vecin binevoitor

Când e soţul cu maşina,
Cu iubire creştinească,
Îşi acoperă vecina,
Ca în zori, să nu răcească.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena: Nu am nimic de ascuns! (Râde cu tâlc) Vrei să vezi cum arată o pulpă de regină? (Îşi dezgoleşte pulpa piciorului.)
Tomas (îşi acoperă faţa): Mi-e frică, majestate... Sunt cetăţean de onoare al oraşului! Am şaizeci de ani!
Elena: Mucosule! Credeam că eşti major!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se îndoieşte de faptul că Dumnezeu l-a creat pe om, afirmând invers, că omul îşi făurise Creatorul, va spune cu aceeaşi nonşalanţă că nu pisica îşi aleargă coada, ci coada-şi fugăreşte pisica.

Cornel Stelian Popa (noiembrie 2015)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd cum cerul îşi acoperă ochii săi de peruzea cu pleoape mari de nor şi începe să plângă cu sughiţuri asurzitoare.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna lucrurile se întâmplă după cum vrea omul să se întâmple. Nimeni nu poate muri în locul altuia şi nimeni nu poate trăi în locul altuia. Fiecare om îşi are viaţa lui şi, de asemenea, fiecare om îşi are moartea lui!

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata copacilor

Pomii se trezesc plângând,
Speriaţi,
Când îşi văd frunza picând,
Şi miraţi
Îşi acoperă pledând
Vinovaţi,
Goliciunea, tremurând;
Ce bărbaţi!

Pomii aţipesc râzând;
Ce scântei
Văd prin frunza tot căzând,
Pe cer, ei,
Multe haine dezbrăcând
Pe alei,
Două vorbe repetând:
Ce femei!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramele gliei

iarna n-a plecat, ninge cu griji iar
Carpaţii se acoperă cu nostalgie
muguri de brazi tremură n-au habar
că-n trunchiuri este criză, nevralgie.

rănite florile de măr şi de cireş
îşi aştern podoaba pe îngheţat pământ
grindina le loveşte dar n-au nici un greş
frigul înăspreşte orizontul sfânt.

inundaţii mari acoperă Moldova
râurile se răscoală pline de durere
în sufletul meu plânge slova
aş vrea să schimb ceva dar n-am putere.

ninge cu drame ninge cu catastrofe
plâng de moarte literele în strofe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

îşi plânge fraţii de arme
adunând oasele grămadă
apoi le cântă o stranie baladă
când pământul îi acoperă
se vaită iarba printre morminte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în pendula de aur
plouă mărunt.

pasărea singurătăţii
îşi acoperă cuibul
cu o aripă.

prin lentilă zăreşte
anticarul cărunt
rotocoale de fum
dintr-o pipă.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beizadeaua

Cu greu, chiar numele şi-l scrie
Dar îşi acoperă un tont
Imensul gol, din scăfârlie,
Cu milioanele din cont.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se înteţi şi se ticăloşi cu totul. Cerul se învineţi, se înnegri, se apropie de pământ şi-l înecă sub şuvoiul ploilor. Oraşul mărunt se dărăpănă şi se afundă şi mai mult într-un orcan de bălţi, de smârcuri şi de noroaie. Copacii îşi plânseră cele din urmă frunze, se întristară şi se despuiară, începură să tremure şi îşi arătară, ca nişte milogi de bâlci, trupurile acoperite de scoarţă plesnită şi buboasă şi ramurile strâmbe, răsucite, chinuite.

Zaharia Stancu în Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV, Capitolul XIV
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se înteţi şi seticăloşi cu totul. Cerul se învineţi, se înnegri, se apropie depământ şi-l înecă sub şuvoiul ploilor. Oraşul mărunt se dărăpănă şi se afundă şi mai mult într-un orcan de bălţi, de smârcuri şi de noroaie. Copacii îşi plânseră cele din urmă frunze, se întristară şi se despuiară, începură să tremure şi îşi arătară, ca nişte milogi de bâlci, trupurile acoperite descoarţă plesnită şi buboasă şi ramurile strâmbe, răsucite, chinuite.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!