Dulci reproşuri

Îmi reproşam iubirea ne-mplinită,
Îi reproşam neîmplinirea ei;
Într-un decor cu lună pe alei...
Şi, uite-aşa, căzurăm în ispită...

epigramă de Ioan Pop din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora le reproşam păcatele tinereţii, altora excesele bătrâneţii.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Sartre nu-l interesa în mod deosebit actul sexual propriu-zis... Îi reproşam lui Sartre că îşi considera trupul un fascicul de muşchi striaţi şi că şi l-a amputat de sistemul nervos simpatic.

Simone de Beauvoir în La force de l'age (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavoliţa şi octogenarul

Frumoasă ca o Afrodită,
Cu mini şi cu decolteu,
Vrea să mă ducă în ispită.
Nu ţine! Sunt de mult ateu...

epigramă de Ioan Pop din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite-aşa şi pe dincolo

Trup de pasăre măiastră,
Te-oi iubi pe ici pe colo,
Şi te-oi aşeza în glastră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Şi ţi-oi cânta la vioară,
Într-un ritm suav, tremolo,
Te-oi pupa pe inimioară,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ţi-oi mângâia sânii copţi
Şi ţi-oi tricota scampolo,
Vom petrece multe nopţi,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Vom căuta Infinitul,
Lungă-i calea pân' acolo,
Te-oi iubi ca Stan Păţitul,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Doamnă cu ochii de mură,
Te-oi iubi precum Apolo
Şi ţi-oi cere să-mi dai gură,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ne-om iubi în Marea Neagră,
Vom juca cu sânii polo,
Statuetă de tanagră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

De nu vei fi de acord,
Voi rămâne, doamnă, solo,
Şi voi plânge monocord,
Uite-aşa şi pe dincolo

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispită

O vecină îndrăcită
Îmi tot dă cu "vino-ncoace".
Ptiu! Arză-te-ar focul drace,
Nu mă duce în ispită.

epigramă de Romulus Filip din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog de lună

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ţi-i prind cunună
Şi-ţi cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăşi culc pe mână
Şi o topesc în aşternut.

Mă rog de lună... să-nţeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândeşte noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Şi braţele să te cuprindă,
Lipindu-te, uşor, de mine.

Mă rog de lună... şi de stele,
S-adune diamant din şoapte,
Să-ţi cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu ştiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ev tăcut...

S-a împlinit neîmplinirea,
unui ev tăcut şi rece,
a biruit nebiruirea,
a tot ce prin lume trece...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui trecut, uitat de lume
ş-un prezent care apune
în viitor nesigur şi morbid...

Vom avea ce pune-n blid,
în evul acesta dur şi rece?
Vom avea, c-avem cuvinte,
să implorăm divinitatea,
să ne apere cetatea,
să n-aducă libertatea,
că pe aicea nu se trece,
în acest ev, tăcut, fierbinte!...

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncearcă uite-aşa

Mă-ncearcă, uite-aşa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele – unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor.

Mă cere, uite-aşa, o alternanţă –
minuterie pusă pe-un cârlig –
o voce gravitând în rezonanţă
când fără voie mă surprind că strig.

Mă poartă, uite-aşa, o unduire
de aripi... presimţindu-le că-mi cresc
– simptom acut de gravă cumpănire –
între ce vreau şi ce am să găsesc.

Mă prinde, uite-aşa, "un nu ştiu cine",
şi-"un nu ştiu ce" m-atrage spre-nserat,
dar glasul tău zvoneşte viu în mine
şi iar mă-ntorc la poarta ta... şi bat...

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Combatantul

"Ţigarea e dăunătoare,
O inepţie, o eroare!"
Îmi spune medicul în clipa
Când tacticos şi-aprinde pipa.

epigramă de Ioan Pop din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună de miere

Au demarat încetişor
Şi mariajul începu;
El avu semn de-ncepător
... Ea, nu!

epigramă de Eugen Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful ceasornicului

Amuţit îmi este glasul,
Ţeapăn am rămas, mirat,
Mi-a sunat şi mie ceasul
Şi, vă jur, era stricat.

epitaf epigramatic de Ioan Pop din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor patru raţe

Zburau odată patru raţe
Fantastice, într-un decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Ce se-nălţau în calea lor

Şi cum pluteau aşa uşor
Parc-ar fi vrut să le înhaţe
Zburau o dată patru raţe
Fantastice, într-un decor

Şi când mă prinde visător
O nostalgie de becaţe
Revăd acelaşi vechi decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Spre care zboară patru raţe...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geopolitică

Ne duc guvernele-n ispită
Pe vremea asta bramburită,
Având balcanice moravuri
La timpuri noi cu vechi năravuri.

epigramă de Eugen Pop din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Menţiune la concursul "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nouă Martie...

În al cârciumii decor
Omul numără şi bea;
Cum e datina-n popor...
De-ar fi pop şi soaţa mea!...

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alei mică, alei dragă

Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nţeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viaţa noastră-ntreagă.

Alei dragă Veronică,
Despărţirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică ­
Viaţa trece, frunza pică.

Alei dragă, alei mică,
Viaţa trece, frunza pică,
Şi din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.

Măcar cine ce grăieşte,
Altul alta îndrăgeşte.
Inima-mi pe cât trăieşte
Tot la tine se gândeşte.

Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă ­
Aşa trece viaţa-ntreagă
Şi nimic n-o să s-aleagă.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uite-aşa mi te dai toată

Ţi-s ochii dimineţi de rouă,
Când diamante râd în iarbă
Şi soarele cu raze... plouă,
Peste a câta clipă... oarbă.

Ţi-s buzele de foc şi pară,
De catifea... şi flori de mac
Iubirile... când se-nfăşoară
Cu vise-n dulcele... iatac.

Ţi-s sânii patimi... şi ispită,
Plini de nectar şi tainic dor,
Ca o chemare... nesfârşită,
Când cerul curge pe covor.

Ţi-s coapsele izvor fierbinte
Ce nasc destine... şi plăceri,
Când sărutări vor să te-alinte
Şi să te-adune... din tăceri.

Şi uite-aşa... mi te dai... toată
Cum nu credeai... a fi... amor,
Turnat în trupul tău de fată,
La vremea... sfântului fior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi realitatea

Cum alb îmi este părul,
Nu-mi denigrez cetatea -
Mă-mpac cu adevărul,
Suport realitatea.

epigramă de Ioan Pop din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Următoarea ispită după ce ai biruit ispita este să judeci pe cel ce nu a biruit-o. De aceia, după ce ai biruit o ispită îngenunchează să mijloceşti cu inimă curată pentru cei ce sunt încă ispitiţi şi astfel ieşi de două ori biruitor asupra ispitei.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Rudy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himere

Soarele trăznit în temeri
Mă pedepsea în largul mării
Atât era de cald prin ceaţă
Că apa se umfla deodată
Eu aşteptam un strop din norii
Ce se plimbau uscaţi pe faţă
Şi mă văitam rănit în barcă
Se naviga voit în zare
Dar nu vedeau în lemnul bărcii
Închis şi mătuit de raze
Se confunda mortal cu solzii.
Şi sufeream,
La hrană mai speram doar peştii
Dar şi aceia se plimbau
Şi nu vroiau să vină-n barcă
Şi mă topeam,
De sete mai speram în seară
Să tragă ploile cu ea
Dar tot în zi mă lamentăm
Stăteam acum întins pe burtă
Şi mă gândeam,
Dar deodată lemnul umed
Avea trăirile din tine
La vâsle intuiam un braţ
La celalalt o gleznă coaptă
Iar pe o scândură în lat
Erau şi sânii tăi în roată
Te admiram şi-ţi mulţumeam
Că mă salvezi încă o dată
Şi stai cu mine pe furtună
Erai frumoasă-n coji de lemn
Aveai doi ochi scăpaţi spre Lună
Şi îţi vorbeam,
Dar barca se lăsa tăcută
Cădea în marea ce-o iubea
Adânc în jos în ape reci
Şi-ţi reproşam,
C-ai fost cu mine nevăzută.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont rămas

orizont rămas la marginea orbitei,
viaţa ascunsă-n într-un galop,
prezent domolit dincolo de esenţa verii,
zâmbete sărate aduse-n prim-plan
de muzica pulsului neobosit.
ultimii atomi din înfrunzirea fugară
rămaşi pe vârful degetelor
s-au desprins într-un tremur albastru,
într-un decor pribeag şi-un gust amar.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă şi încă nu ţi-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
15.07.2019 inelele ierbii.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă şi încă nu ţi-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!