Să nu-ți faci ferestre mici la casă; lasă lumina soarelui să intre din belșug.
proverbe eschimose
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Nu-ți faci casă? Prost:
Pe pământ n-ai rost.
Casă neclădind,
Nu ajungi pământ
Ci doar scrum în vânt...
- Casă n-am clădit!
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (26 august 1918), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina soarelui
Lumina soarelui crește pe pământ
ia înfățișarea zilei
și împinge prin pământ în sus
tulpinile
și acele oase care de asemenea și-au
scuturat țărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
și-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorința...
lumina soarelui crește pe pământ
lumina soarelui
și printre razele ei gloate
de oameni abia evadați din beznă
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitire plutind
Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
și nu-i pasă.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia-i o casă
fără ferestre și fără uși
și-n care nu-ți pasă
decât de cei duși
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (16 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Poruncă nescrisă
Să faci copii,
Să-nalți o casă,
Și să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...
Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopți fierbinți
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neștirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...
Sălaș, să faci din paie,
Cu prispă și-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Și fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,
Și vei vroi să mori,
Să nu sădești gâlceavă,
Prin cei moștenitori...
Pom, să plantezi
Cu suflet darnic,
În solul roditor,
Apoi să-l saturi, harnic,
Cu apă din belșug,
Să crească, pomul, falnic,
Să nu rămâi dator,
Cu lemnul din coșciug...
Să faci copii,
Să-nalți o casă,
Și să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta
De om...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina mă-mprejoară
în sărutul tău
aphelian.
Mă las luminii
fără de grijă.
Mă las curgând
pe razele soarelui
de apus.
Timpul mă lasă
pierdută
între seringi și chiuvete.
Zâmbește!
Dansează!
Iubește!
poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezrobire
În față-s gloatele flămânde,
În spate doar dureri, șuvoi,
Vrei să pornești, dar spune unde?
Unde e locul pentru noi?!
Jeliți?! Dar cine să înțeleagă?
Averile din cela rai
Fac ploșnițe ce vor să-ți sugă
Și sângele pe care-l ai!
Nu te-ntreba: cum pot ei oare?
Întreabă, ce să faci doar tu?
Că tu i-ai pus în capul mare
Ei nu te văd pe tine, nu!
Atunci, jelește-te pe tine,
Dar să nu faci cale întoarsă
Și lasă soarele să-ți intre,
Măcar un pic, la tine-n casă
Apoi revezi a ta cătană
Să nu te-ncrezi în cei netoți,
Că vieții tale ei pun vamă
Și înțelegi că mulți sunt hoți!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă acoperișul este prost făcut și plin de găuri, ploaia va curge în casă; la fel o minte slabă și incapabilă de a se controla lasă să intre gândurile negative.
citat celebru din Buddha
Adăugat de Ovidius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te lupta cu întunericul, lasă lumina să intre și întunericul va dispărea.
citat din Maharishi Mahesh Yogi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Science of Being and Art of Living: Transcendental Meditation Paperback" de Maharishi Mahesh Yogi este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.Nu-ți fie frică să faci un pas mare. Nu poți trece o prăpastie din două sărituri mici.
citat din David Lloyd George
Adăugat de Alina Coroian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuind cerul
Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.
Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.
Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.
Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.
Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.
Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.
Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este mai ferit de primejdie cel care nu îngăduie dușmanului să intre în casă, decât cel care, după ce l-a lăsat să intre, se luptă cu el să-l scoată.
citat din Sfântul Tihon
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de casă...
Oraș frumos, București,
Capitala țării ești.
Dar în fiecare zi, tu
Bucăți, îmi faci sufletu'.
Și când seara se lasă,
Îmi e dor de casă.
Nu prea am bănuit eu,
Cât o să-mi fie de greu.
Aici, nu ești ca acasă,
Când stai cu ai tăi la masă.
Dar singură mă consolez
În viață, ceva să realizez.
De părinți, mi se face dor
Și atunci simt că mor.
Asta se întâmplă cam mereu,
În rest, sunt bine eu...
Galați, de tine nu am uitat,
Te port în suflet, necondiționat.
Niciodată nu mă lasă
Dorul, de-a mea casă.
Pentru mulți, nu însemni nimic,
Te văd doar un oraș mic.
Eu de aici, departe am plecat,
Totul în urmă, am lăsat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina Soarelui în grădină
Lumina Soarelui în grădină
Devine tot mai clară și mai rece
Noi nu putem aresta în plasa lui de aur
Minutul care trece;
După ce totul a fost spus
Nu mai putem cere iertare.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vedeți, cei mai mulți sori, deși din cauza depărtărei lor imense ne par niște simple puncte, sunt superiori Soarelui nostru. În adevăr, Soarele nostru face parte dintre cei mai mici și foarte puțini sunt cei cărora le este superior. E drept că există însă și sori mai mici, ceea ce e o consolare pentru vanitatea noastră de supuși ai Soarelui.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu are legătură cu profunzimea. Viața este despre lucruri mici care te enervează, triumfuri mici, mici înfrângeri. Deci, nu-ți poți petrece tot timpul în profunzime.
citat din Timothy Spall
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ospitalitate extremă
Sărăcia bat-o vina
Sărăcia bate-n geam
îmi face țăndări lumina
sărăcia-i tot ce am
Sărăcia-mi bate-n geam
căci m-am încuiat în casă
n-aș pofti-o că nu-i hram
sărăcia nu se lasă
Sărăcia intră-n casă
îmi face țăndări lumina
se înghesuie la masă
sărăcia bat-o vina
Dă cu pumnul și-mi arată
că-i extrem de onorată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Un bătrân de poveste
Mâine dimineață beau apă din trei fântâni
înainte de răsăritul soarelui,
nu știu dacă voi izbuti să o deosebesc
cum fac degustând vinul.
Știu doar că un bătrân bea apă din ele
și face din asta un obicei zilnic,
unii îl consideră dus, dar el nu se lasă
și face umbră pământului.
Timpul trece și fostul prizonier de război
ce a venit pe jos acasă
luptă cu sine
și cu amintirile pe care le povestește,
i s-a făcut și înmormântare creștinească,
nevasta s-a măritat,
dar a iertat-o fiindcă a murit devreme.
Lumea lui a dispărut și ea
și a rămas doar câte o fantomă grăbită
care mai bântuie câte o casă părăsită
în care nimeni nu intră.
Credința sa în apa vieții sfințită
ce o păstrează în fiecare fereastră,
să o sărute lumina soarelui
și astfel bătrânul nu se teme,
uită de moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără sfiiciune...
Tu nu mă privești sfioasă
Să cred că o faci anume?
Poate ai multe a-mi spune
De aceea nici nu-ți pasă.
Sigur nu te păzești de lume
Se poate asta, însă lasă,
Să vedem ce-o să mai iasă
Din această chestiune.
Nu ai rămas nicicum sfioasă
Să știu de ce? Nu îmi vei spune,
Fără a fi răutăcioasă.
Tu ai în suflet gânduri bune
Stând la tine liniștită-n casă
Uitând de clipele comune.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-ți fie viața fără de rod. Fii util. Lasă urme. Răspândește lumina de la focul credinței și a dragostei tale.
Sfântul Josemaria Escriva în Calea, Capitolul 1 (1934)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!