Timpul ne minte de parcă ar fi om. Dar de unde știm noi că timpul nu e om? Poate e om. Om ca tine, ca mine, numai că noi nu-l vedem.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Toți oamenii vor să omoare timpul. Și puțini își dau seama că, de fapt, timpul mestecă tot, înghite tot, mistuie tot, omoară tot.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Nu știm
Nu știm de unde am venit,
Nimeni nu știe unde pleacă.
Venim din flăcări blestemate?
Plecăm spre-o vale veșnic seacă?
Nu știm de ce-am venit și cum
Pe-această coajă rotitoare,
Purtăm în sânge zări și fum
Și-n carne spumă și licoare.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul va lucra. Timpul stinge, în trecerea lui lină, peste lume, multe. Stinge și viețile oamenilor. Le subțiază încet-încet și pe urmă suflă în ele ca în niște lumânări sleite și le stinge.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă știi vreodată când pleci la drum unde o să ajungi?
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
De parcă...
Timpul trece pe lângă mine
de parcă nu m-ar cunoaște,
cu fiecare secundă renaște
iar eu mor câte puțin... În fine,
părem captivați de romanul
căruia îi știm deja ultima filă,
ușor panicați, c-o față umilă,
să dăm, vrem cu ursita, cu banul
Anii i-am risipit, nabab, aiure
făcând zile din bahice nopți,
la minte om fi fost mai necopți
dând foc pentr-un pom la pădure
Câte proiecte amânate sine die,
ignorând, periodic, scadența
Timpul măsoară la orgă cadența,
mă-neacă, în naos, fum de tămâie...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu timpul te mai obișnuiești cu răul. Omul e grozav de tare. Se obișnuiește cu orice.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
după poezia cu același titlu, de Irina Rambu
Timpul nebun aleargă în neștire,
Timpul consumă povești de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de ești în Baleare.
Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poți să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.
Timpul e viață și timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos și timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia țăranului în care mocnește revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simț ascuțit și realist în existența socială a satului.
George Călinescu în Opinii despre romanul Desculț (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Istoria Literaturii Romane. Editia Princeps in format electronic - CD" de George Călinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Zilele... zilele
Nu știu cum au fost zilele mele,
Dar până la una au ars, au ars.
Cenușa lor mi-a rămas în palmă
A venit vântul și a risipit-o,
Peste grădini înflorite a risipit-o.
Nu știu cum au fost nopțile mele,
Dar până la una s-au topit,
Ca zăpezile iernii s-au topit.
A deschis gura pământul, gura,
Și până la una le-a înghițit.
Nu știu cum a fost dragostea mea.
Poate dulce a fost, poate amară.
Poate-a durat o viață, poate numai o seară.
Timpul viclean a adus-o pe aripi,
Timpul viclean a venit și-a luat-o.
Nu știu cum va fi moartea mea,
Dar n-o să vrea să fie blajină.
Prea am dorit-o, prea am urât-o,
Prea am chemat-o ca s-o alung,
Prea am chemat-o...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.
Fiecare avem un timp.
Nu știm când se va sfârși,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărți.
Dacă timpul se sfârșește
Pentru unul dintre noi,
Viața-n loc nu se oprește.
Ea continuă cu cu voi.
Iar când timpul tuturor
Se sfârșește dintr-odată,
Nimic nu e mișcător.
Planeta e înghețată.
El și atunci continuă,
Chiar fără Tera, știm bine.
Viața se perpetuă
Pe planetele vecine.
Timpul Universului
Nu are a se sfârși.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.
Cum vașnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Știm că ar fi infinită.
poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Timpul nu se oprește pe loc. Orice s-ar întâmpla pe pământ, pe stele sau printre stele, el merge înainte cu aceiași pași măsurați.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăire
nu știu unde sunt
vreau să mă întorc la mine
nu am bilet
nu am bani
nu am ceas
nu știu care e ora
nimeni nu poate
să spună ceva concret
poate e devreme
poate e târziu
poate e prea târziu
nu se știe
să aștept sau să mă grăbesc
nimic nu se știe
nici un ceas
nu arată
o oră concretă
sau este stricat
ceasurile deștepte
nu arată
care este timpul
pentru că timpul
ca gen al spațiului
nu se poate arăta
se poate
numai trăi
poezie de Juliusz Erazm Bolek, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât e de veche Dunărea?
Cine poate să știe? Numai Dumnezeu! Poate e tot așa de veche ca și pământul.
Zaharia Stancu în Florile Pământului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vedem că nu numai Carul Mare se învârtește în jurul Polarei, ci toate stelele, întreaga boltă cerească. Astfel, dacă ne uităm spre est, vedem o stea care răsare, pe măsură ce trece timpul ea se urcă, ajunge la cea mai mare înălțime, apoi începe să se lase spre vest, sau apus și chiar dacă zorii zilei ne-ar împiedica să-i vedem apusul, știm însă după poziția ei pe cer că va trebui să apună.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele (1913)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii
Ori poate pe marginea vietii
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în ceață
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clătinate sunt fum.
O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vantul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ținem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mințim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineții,
Acum bâjbâim prin pădurile ceții...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Valoare, timp și responsabilitate
Viitorul nu-l putem cunoaște, trecutul nu-l putem schimba, prezentul nu-l putem valorifica corespunzător, pentru că nu știm prețui bine timpul acordat de Dumnezeu dându-I întâietate Lui în toate lucrurile și nu ne știm număra bine zilele de har pe care le primim ca "să ne bucurăm și să ne veselim în Domnul" și pentru că Cuvântul Sfânt care lămurește trecutul, edifică prezentul, descoperă și asigură viitorul și ne poate transforma în oameni tot mai valoroși, nu este la loc de cinste în viețile noastre!
Ioan Hapca în Licurici în noapte
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult ...
Ce mult te-am iubit!
Nimic nu ți-am spus, niciodată,
Nimic nu ți-am spus, niciodată.
Ce mult te-am iubit!
În foc parcă ardeam, în foc,
În foc parcă ardeam, în foc.
Ce mult te-am iubit!
Sete mi-era de tine, sete,
Sete aprinsă-mi era de tine, sete.
Ce mult te-am iubit!
Foame adâncă de tine-mi era, foame adâncă,
Foame adâncă-mi era de tine, foame adâncă.
Ce mult te-am iubit!
Nimic nu ți-am spus, niciodată,
Nimic nu ți-am spus, niciodată.
Acum cad zăpezi peste mine,
Zăpezi și boabe de rouă,
Zăpezi și boabe de rouă.
Acum cad zăpezi peste mine,
Numai zăpezi cad peste mine,
Numai zăpezi, numai zăpezi...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!