Cu cât arma pe care o ţine omul în mâini e mai grozavă, cu atât omul devine mai rău, mai ticălos, mai pornit pe crime.
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare
Omul care se însoară de tânăr n-are tinereţe.
citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar omul are zece degete la mâini. Taie-i unul. Pe oricare i-l tai, carnea sângeră, rana doare. Îţi moare un copil. Te doare sufletul şi te doare carnea. Doare! Doare!
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie teamă? O viaţă are omul. Şi cu-a morţii două.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru ce m-a mirat era ce uşor învaţă omul să omoare oameni.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul te mai obişnuieşti cu răul. Omul e grozav de tare. Se obişnuieşte cu orice.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cât de ticălos poate fi omul! Şi cât de ticălos cel care-l numeşte ticălos!
Dostoievski în Crimă şi pedeapsă (1866)
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dar omul nu poate să uite tocmai ceea ce ar vrea să uite, tocmai ceea ce ţine cu orice preţ să uite.
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.
George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Slăvi
Am ridicat spre cer împreunate mâini,
Şi Dumnezeu în noapte mi-a fost atât de aproape,
Că slava i-am cules-o în ulcioare, din fântâni,
Şi i-am sfârmat cu plâns luceferii-ntre pleoape
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Partidul nu este o şcoală pentru doamne... un ticălos poate să fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru că e ticălos.
Lenin în discuţie cu Vladimir Voitinski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce omul era o dată copil, o dată tânăr, o dată matur şi de o mie de ori bătrân?!
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, de obicei, când spune că pielea omului nu preţuieşte două parale, se gândeşte la pielea altuia. Propria lui piele i se pare foarte scumpă.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e mai tare decât soarele neîndurător al secetei, decât ploile nemiloase ale toamnei, decât viscolele cumplite ale iernii. Le înfruntă şi le biruie pe toate.
citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului, chiar celui bătrân, oricât ar fi trăit, tot o să i se pară că n-a trăit destul. Omul nu se satură niciodată de viaţă... niciodată.
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum bine ştii, dragă nevastă, muierea e mai tare decât dracul, şi ţine la bătaie.
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viaţa lui va fi lungă. Şi de asemenea i se pare că viaţa e ceva, că viaţa e mult, că viaţa e totul. Poate să fie aşa, şi poate să fie şi altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viaţa a fost puţină, dacă nu chiar nimic.
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în casa părintească, şi pe uliţele satului Salcia am învăţat să vorbesc, să merg şi să muncesc. Tot acolo am făcut cunoştinţă cu lucrurile de pe pământ şi din cer, cu fiinţele apelor, ale câmpiilor şi ale pădurilor. Acolo am aflat ce este omul. (...)
Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Simt o scârbă grozavă faţă de toate meseriile. Meşterii şi lucrătorii de rând, nişte ţărani cu toţii, nespus de mârşavi. Mâna ce ţine condeiul valorează tot atât cât mâna care ţine plugul. Veac plin de mâini iscusite! Eu niciodată n-am să ştiu să fac ceva. Pe urmă, prea departe e de mine rostuirea unei căsnicii. Cerşetoria neascunsă mă mâhneşte. Răufăcătorii mi se par însă vrednici de scârbă ca şi scapeţii: eu însă rămân neatins; aşadar nu-mi pasă.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se culcă lângă omul ei, pe mâna lui, lângă pieptul lui. Îi auzi inima bătând. O ascultă. Şi i se păru că a pătruns chiar în inima lui şi că e gata să adoarmă chiar în inima lui.
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra
Atât împunge capra cât stă rău;
Atât cât ţine, cari cu oala apă;
Atât cât fieru-i cald dă-l de ilău;
Atât dă-i cu barosul, până crapă;
Atât cinsteşte omul, după teapă;
Atât ţi-l aminteşti: cât stă cu tine;
Atât e hoţ, doar cât în ocnă sapă;
Atât îl chemi pe dracu', până vine.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

