Omului, chiar celui bătrân, oricât ar fi trăit, tot o să i se pară că n-a trăit destul. Omul nu se satură niciodată de viaţă... niciodată.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

România niciodată

România n-a fost mai urâtă
niciodată niciodată niciodată
dimineaţa vine iată ca o bâtă
şi aruncă totul în a zilei baltă

Niciodată niciodată niciodată
poporul n-a fost mai hulit
şi ce soartă vai blestemată
să mori înainte de a fi trăit

Poporul n-a fost mai hulit
vine dimineaţa iată ca o bâtă
de la plus la minus infinit
România nu este mai urâtă

Niciodată niciodată niciodată
n-a avut nici mamă n-a avut nici tată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a iubit niciodată, n-a trăit niciodată.

citat din John Gay
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce n-a luptat niciodată, nu a trăit niciodată.

aforism celebru de George Bernard Shaw
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă de om e o viaţă de om, oricât de puţin sau oricât de mult ar ţine.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce însemnătate are ceasul morţii pentru unul care n-a trăit niciodată?

Erasmus din Rotterdam în Elogiul nebuniei (1508)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete.

citat din Părintele Cleopa
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce însemnătate mai are ceasul morţii pentru omul care nu a trăit niciodată?

citat clasic din Erasmus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ai pierdut în iubire nu vei putea recupera niciodată oricât de mult vei avea de trăit.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care nu a iubit niciodată, înseamnă că nu a trăit niciodată.

citat clasic din John Gay
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi ghici niciodată visul cuiva, cum niciodată nu poţi bănui gândul cuiva.

Zaharia Stancu în Florile Pământului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi morţii tac. Orice le-ai spune, morţii tac. Tac chiar şi aceia care în lunga lor viaţă au fost destul de gălăgioşi.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce ne este dat sa înţelegem, înţelegem în timp şi fragmentar, însă lecţia prieteniei ar trebui să o asimilăm cât mai repede, învăţând a spune că ne este dor, fără teama de a ne arăta nevralgici. Cine nu a trăit niciodată sentimentul acut al dorului, al nevoii de a spune te iubesc, nu a trăit!

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie teamă? O viaţă are omul. Şi cu-a morţii două.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce omul era o dată copil, o dată tânăr, o dată matur şi de o mie de ori bătrân?!

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am debutat în literatură cu versuri şi proză la 19 ani. Mă consideram pe atunci un om ca oricare altul, cu toate că-mi apărea numele prin gazete şi unii mă discutau. N-am purtat niciodată lavalieră. Niciodată nu mi-am lăsat mustăţi sau barbă şi cu atât mai mult nu mi-a plăcut să fiu lăţos şi slinos. De boemă am avut şi continui să am oroare. Mă consider şi acum tot un om ca oricare altul...

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei, şi?!... (Discuţie între doi bărbaţi, la moartea unuia)

- Nicicând el nu s-a îmbătat,
Nevasta nu şi-a înşelat
Şi niciodată n-a curvit.
- Atunci la dracu-a mai trăit?!...

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei, şi?!... (Discuţie între două femei, la moartea unei prietene)

- Bărbatul nu şi-a înşelat,
Orgasmul nu l-a simulat
Şi niciodată n-a bârfit.
- Atunci de ce a mai trăit?!...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (2 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lemnul cel bun

Copacul care niciodată n-a luptat
Pentru lumină, aer, cer curat,
Ci singur s-a înălţat de pe câmpie
Şi ploaia l-a udat cu duioşie
În codru n-a putut nicicând să fie rege
Ci a trăit şi a murit în a sa lege.

Omul ce n-a trudit în viaţa sa
Să îşi câştige pâinea pe tarla
Şi care tot mereu s-a bucurat
De soare, aer şi de cer curat
Nu a ajuns un om fenomenal,
Ci a trăit şi a murit în mod banal.

Lemnul cel bun foarte uşor nu creşte
Când vântul bate, copacul se-ntăreşte
Când cerul e prea sus se-ntinde către el,
Iar dacă e furtună devine de oţel.
De-i soare, frig, zăpadă ori ploaia potopeşte
Lemnul cel bun în oameni şi în copaci sporeşte.

Căci unde e desişul, pădurea se înalţă
Şi acolo-s patriarhii care contează-n viaţă.
Ce stau la sfat cu cerul şi stelele pitice
Şi ale căror ramuri au multe cicatrice
Căci s-au luptat cu vântul cel crunt al nimicirii.
Aceasta este legea obişnuită a firii.

poezie de Douglas Malloch, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost şi nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai iubit
şi că nu mai iubeşti şi nici n-ai remuşcări
ori cu clipele tale de om fericit
veşnicia-şi croieşte prin mine cărări
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai plecat
când întreaga fiinţă-ţi striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!