Am în mine... (poezie in grai bănățean)
Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...
Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...
Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las...
Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!
Noapcea mă strânje șî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească.
Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.
Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie...
Șî m-adușe înăpoi...
poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îi noapce și satu îm piere (poezie în grai bănățean)
Îi noapce și satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Șî vara chilavă mi-l șere,
Mi-l fură, șe noapce beceagă!
Șî fuje întră urme șe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliță goale șe plâng...
Să ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeșce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Șî vara în mine tăt creșce.
Îi noapce, îi vară șî vânt
Strâg satu, atâta l-aș strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Șî noapcea dă vară cum plânje...
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng primăveri (pozie în grai bănățean)
Plâng primăveri aproape supce,
Șî oceșâce d-orșie dor...
Șî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.
Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Șî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...
Plâng primăveri, beceje flori
Își vaită șeasu dă născare..
Șî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându șe nu-l are...
Plâng primăveri șî nopț dă mai
Nu pot prișepe rostu lor
Dă șe mă ceamă șî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...
Plâng primăveri, șe-or măi plânje
Șî nopțâlii supce dă dor,
Șî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe șî șoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Șî rupe șî rupe dân noapce...
Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopțî bube șereșci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveșci.
Fulgeră, satu primeșce,
Lumini otrăvice șî chin
Noapcea in mine găsășce,
Vânturi șe trec șî șe vin...
Luminilii nopțî durere
Mă ard, mă-ngheață șî dor,
Să - ngroapă satu șî piere...
Trăiesc măi o noapce șî mor...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopț dă mai (poezie în grai bănățean)
Nopț dă mai să tăt spățâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Șî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros șî șoapce.
Nopț s-aprind șî parcă suie
Verge satu numa buie,
Șî poșoare dă vergeață
Împlecesc o gimineață.
Șăd, atâcea nopț colindă,
N-au oceș, vor să mă prindă,
Să mă-mbreșe, nu scăpai
Într-o gimneață dă mai...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arânjilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Arânjilii nopțî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Șî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje șă m-i să închină...
O primesc în lumea - opășită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeșce, fură și mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.
Am ajuns, pucerea nopțî o așier
Șî - n atâta vara, rătășesc șî pier
Umbre dân șenușa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...
Mă oceș, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopțî îs măi oceșâce
Ș-adormi cu vara parcă mășcioane,
Șe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănățean)
S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă asară
Ș-o dat în mine întâlnire...
Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..
O umbră creșce întră focuri,
Ce strânje vraja nopțî moi,
Ce scald-amețâtoare jiocuri,
Șî m-i ce-adușe înăpoi...
Șiuleșce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălșită,
Mă tot sâleșce să o las...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta fum ... (poezie in grai bănățean)
Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaț
Să spele noapcea opărită
Șî ochii nopțî afumaț...
Uliță strâmbe, negrișioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopțî, pașî goi...
Îș mașină năroiu ș-un miros
Așcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Șî talpa ei atâta mulsă...
Îș fașe oceșâtă drumu,
În gându meu-umplut dă șoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaț dă noapce...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vara (poezie în grai bănățean)
Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...
Atâta vară pringe glas
Șî satu lacom o înghice,
Șelaină vara fără șeas
Ascunge umbre prăsăgice...
Mă caltă vara sub tălpoane,
Niși soarilii n-ostăneșce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ș-atâta umbră prăsăgeșce..
Atâta vara aș dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Șî vara toată mă cupringe,
M-aș lăpada dă ea, nu pot...
Atâta vara arge șeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpașu
Noptî pierduce in zădar!
Atâta vară-am strâns șî dau
Dau multă lumii dă mă are
Șî noapcea mă așceaptă-o iau
În brață, lăpădat dă soare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasu toamnii (poezie în grai bănățean)
Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă șî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Șî dăjeaba mă ascund...
Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare șî mă-mbie
Toamna parcă fașe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.
Șî bogicăie, șe vină!
În pișioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs fașe patu...
Glasu toamnii să tăt sâmce
Șî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Umbrilii tele (poezie în grai bănățean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paș îmbătaț dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara mi pierdută șe piere...
Lumini și umbre ocesâce
Mă ung, șă împleceșce un dor
În urma nopțâlor- sâce
Dă gânduri beceje șe dor.
Păsășce și noapcea și ea
Doi paș să mpârângă șî pier
Ș-atâta vară oi avea
Ș-atâta noapce măi șer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneața pot s-o primesc
Când nu ce duși, niși nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dzî dă vară (poezie in grai bănățean)
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna înșepu să strângă,
Două gânduri mășcioane...
Mă afundă glasul verii
Șî dân sobă mă tocmesc
Aș culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.
Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea șe să lasă,
Sâmt aproape șolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!
Bace noapcea după ușă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea șe ogene.
N- o șiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă așcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!
Da nu sui întră fușcei,
Satu numa îmi priceșce,
Să nu calt cu pașî mei,
Umbra lunii care creșce!
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
Convoiul de păsări
A inundat zenitul,
Etern rămâne cerul
Și soarele necăjitul.
Nu știu ce se-ntâmplă,
Toamna asta doare,
La mine pe tâmplă
Părul a albit tare.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi
Ploi de toamnă lungi și grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi și pe vale...
Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Și gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...
Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri și șoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă simt iubită pentru mine însămi, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu, pentru timiditățile, tristețile, luptele, defectele, fragilitățile mele. În fiecare zi spun că nu-l pot iubi mai mult și în fiecare zi descopăr în mine mai multă dragoste pentru el. Ce pot să fac cu fericirea mea? Cum pot s-o păstrez? Îmi vine să îngenunchez pe când cade asupra mea precum ploaia, să-i adun stropii în dantelă și mătase și să-i lipesc din nou de mine.
Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Incest. Din Jurnalul dragostei" de Anais Nin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Glas dă toacă (poezie în grai bănățean)
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi Săptămâna Mare,
Estă vremea dă cregință, dă durere șî dă post
Săptămâna asta-n care Domnu răstîcnit o fost
Întră doi tâlhari pră crușe, chinuit cât nu să poace
Ca să scăpe cumva lumea dân potopu dă păcace...
Glas dă toacă să scoboare, gimineața lacrămi pringe,
Satu îmbrăcat dă gânduri, dă credință să apringe,
La bisărică s-adună lumea să să spovigească
Sî părincilii-i îngeamnă să nu măi păcătuiască.
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi vremea dă iertare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceste ploi
Dinspre nicăieri, aceste ploi
Cad frenetic în tăcerea mea
Lăsând consecințe de noroi
Peste amintiri de catifea.
Îmi e dor și îmi e fără tine
Toamna asta, ca un adăpost,
Unde zace frigul în ruine
Divulgând capricii fără rost.
Picătură lângă picătură
Se așază între nori - prăvale,
Ochiul le stă paj la cotitură,
Într-o scurtă schiță de furoare.
Dinspre nicăieri, pe-o scurtătură
Cad aceste ploi - colimatoare...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi și toamna
Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben și rugină.
Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi și de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu și zi sfântă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie:
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Ploaia e, cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploaie mult râvnită,
E cu apă de-a sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cu aromă de gutuie
Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n brațe crizanteme,
mere roșii în ciubere.
În veșminte arămii
ruginește frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziți,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiți
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!