Violul
Malefic ancestral de gând,
-De posedat, de pătrunzând-
Născut în mintea hâdă, goală,
A creatorului de chin, de boală.
Repercutând în sumbre de psihoze
-De gând și fizic în metamorfoze-
Schimonosind ce-i trup, ce-i bun...
Un maniac debil, un scelerat nebun!
Nu-i nicio reparație-ndeajuns;
Tardiv deplânsu-i celui plâns....
Nu lacrimi, foc de jale sting
Chiar râu de fac; făptașul nu-l înving!
Inexorabil timpu-i o escară
-Ades cu prelungiri în laț de sfoară-
În zile-n neguri pline de sechele
Reconfortate-n nopțile cu iele...
Oh, ce himeră-i crez de vindecare
Visând, nutrindu-se stăpân în stare
De reușite-n leac d-alienare;
Ca și cum e uitare... la oroare.
Ordurile există cum nămolul;
N-avem asprimea să le provocăm obolul
Cu arșița pedepsei capitale
Pentru viol... Cu dreptul de-apărat... Prin violare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
"Lose control"
Mă uneltește subconștiința
Ce-o am mereu alternativă
În timp real; îmi ia putința...
Nu pot fi doi deopotrivă!
Sunt veșnic chinuit de dublu
-Nu alter ego de nebun
Rătăcitor, mereu în sumbru-
Am veșnic glas de rău, la bun.
Chiar de mă-nchin cu gând pios,
Apare ateul din neant
Cu gând corupt d-evlavios...
Mă chinuie halucinant.
Singur îmi fac metemorfoză
Din aluatul ce-mi mixez;
Cu-adânc de crez îmi fac hipnoză...
Cumulurile-mi protejez.
Mă-ntreb de suntem toți la fel
Și-n diferență avem vreun rol;
De-a fi stăpân de corp, de țel,
Sau de-a ceda... "in lose control"?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângere de nevinovăție pentru pierderea eternității
Alerg nebun spre stația "La moarte"
În cursa mea de spectator fugar,
Cu capul gol de neputință, gust amar
De a fi nevinovat de ce nu pot deține; soarte!
Stau condamnat degeaba la pedeapsă,
Ce n-o am, decât de alții aș fi născut
Și n-am luat vieți, să mi se ia a mea; scăzut
Din timp, ce-am unul, unica-mi sinapsă!
Nu știu, nu-i Constituție Universală
De respect pentru ființa-mi, nu-i nici o transparență
De a-mi decide, singur, prin bine, experiență...
Nu altuia la mână, neîntemeiat vasală?
Mi se pun vini, în spate, ani, întâmplător, boală!
Mi se va spune, că, ce este piere, moare,
Dar eu nu sunt la fel, eu dețin rațiune;
Gândesc cu minte, suflet, sunt o perfecțiune...
Am învățat ce-i dreptul, să m-apăr și mă doare!
Sunt un Hristos, în fond, nu o râmă, oarecare!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solare
Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
Mă îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...
... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minții, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Și nu de azi, de ieri... de când mă știu la coada vieții, rând.
Și pe egipteni îi înțeleg, chiar de-i tardiv, cuprinși în venerație,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă mă doare.
Deci lor mă închin la cât din timp și-au dat pentru visări solare
Și încerc să mă răscumpăr, când și când... înspre sursa-mi de inspirație.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
Un nu știu, ce-i inexplicabil
Ca și cum doar cuvânt n-ajunge,
La fel cum rău ce tot străpunge;
Hâd penetrabil, implacabil.
E doar când simți că ești, că te-ai
Pe bucățele ignorate,
Când redescoperi "sănătate"
Nu doar cuvânt... ci bir să dai!?
Inopinat îți devii rival
Sau altceva; un zvâcnet surd
Dintr-un afund ascuns, absurd,
Ca și cum n-ai fi tu... Halal!
O înlănțuire strânsă-n carne,
Se apăsând 'n dezintegrare
Pe fir țesut cu încleștare
Să țină, întreg să nu răstoarne...
Ispititor te-mpinge-n gesturi
Să rugi ardoarea, să disloci
-Din bun ce-l ai și rău invoci
În debaras-... ce crezi că-s resturi!?
Ciudat să-ți crești cu grijă eul
Visând că-ți ești deplin stăpân
Și fără semn, cum un nebun
Să-ntorci ușor bine, în greul...
... Ce-i blestemat să-și ia pedeapsă
Stupidă, ca-ntr-o-nfiorare
Se declanșând voios, că doare
Cum glonțul; ce-i nul fără capsă!
Suferă suflet, minte, gândul,
Pe rând sau toate odată, strâns
Cu inima, cu corpu-n plâns
Sperând în gând că-și trece ea vrândul.
E junghi ce strânge, sfredelește,
Înțeapă, stoarce, arde, frige,
Zvâcnește-n vuiet, minte-ncinge,
Apasă, sfarmă, găurește...
... În usturime explodează
Și roade, îngheață inimi, smulge
Respir... puls, gând, visări străpunge
În prăbușiri epuizează!
Oroarea-i că e al tău străfund
Sădindu-se în lut ce-l ai,
Rupând sălbatic ce nu-i dai,
Trezind la crudul "muribund".
De ce-i creată -umilind
Cu atât amar de-ngenunchiere,
De rupt de zbor, strigăt, tăcere-
Durerea?... Simbol suferind!!!
E nevăzut ce-ți ia plăcere
Când crezi că-i doar frumos și bine;
Semnal că mierea-i din albine
Și dulce nu-i fără durere!...
E-n fond se pare un răspuns
Că nu cedezi la lupta strâmbă,
Când soarta chipul își scălâmbă
Și-ți spune; a naște nu-i îndeajuns!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reuniune de... pierderi
Mi-am plătit pentru toți, ce-am avut cunoscut, colegii
De școală, de joacă, de lucru, de vechile solfegii
Dansate de pe sunetul ebonitei rotunde, la chefuri sau baluri,
Să pot să fiu apa, ce mă scaldă de când sunt, s-o strâng iar în brațele-maluri.
Sunt roșu-n obraji iară și ochii-mi lucesc... cât mă bucur
Că înot iar apa-timp, ce-i probabil din lacrimi, sudoare... fes cu ciucur,
Înmuiat în șampania de an nou, sau beții de uitare de tot...
Când puțin e-a uita, sau mai mult, mai târziu adunat... cât să pot.
Stau pe mal, vânzoleala s-a dus, n-ajung banii să cumpăr atâta trecut,
Nici să țin nemișcat ochiul minții și suflet, ce-i plin de atâta avut
Și întind mâna, cât încă mai pot s-o întind, să simt apa curgând
Bucurându-mă iar, puțin palid, cu ochii mai goi... de la golul din gând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neghiobie
Dac-ar fi, ce-i mizerabil,
Nesimțit, deci inodor,
Ar fi și prostul explicabil...
Nevăzut... așa, ușor!
Dar cum aerul e plin
-Cel ce-i respirat, eter-
De minciună și venin...
Lipsa-i de mult... caracter!
E de neînțeles fetidul
Mânjind măștile spurcate...
Cum nu-i observat perfidul
De mulțimile înșelate!
Stau prostit, cu ochi de vită,
Prins pe sticla colorată;
Fruntea în palme, rău, lovită
Și cu gura larg, căscată...
... Nu mai știu dicționar,
Nici să-i dau interpretare,
Când minciuni, nespuse arar,
Sunt strigate-n gura mare...
... Adevăruri măsluite,
În direct, din cotituri,
Îmi plesnind roșii sleite
În ochi, verzi... cum murături.
Se convin, cu toții bocne
De tembeli inoculați,
Că ocnașii de prin ocne
Nu-s calici, doar dez... mățați!?...
... Și să n-avem nicio teamă,
Că nu-s lacomi, ne vor bine;
Bunătăți, de sare în zeamă,
Ne promit că e pe... vine.
Caut, prin cuvinte vechi,
Sinonim la... vrut cobie,
Luminând-mi gând zevzechi
De-un parfum... de neghiobie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motelul viselor
Escala rutelor pretinse
Din lumea mariajelor pe veci...
Tumultul de minciuni pe buze ninse
În avalanșe de rupturi, de inimi reci.
Bărbați, femei necunoscute,
Perpetuu se aruncă în extaz
Sătui, sătule d-ore petrecute
În așteptări de sex pierdut și de necaz.
În gemetele zilei dintre nopți
Un vălmășag nebun de șefi cu secretare,
De tinere zglobii cu Don-Juani copți,
Își pregătesc în gând, cuvinte de iertare.
Se-ntorc sleiți de zbucium din amor,
Rămași cu amintiri pentru nesomn...
E drogul pentru rănile ce dor,
E visul "ușuraticei" de-a se iubi c-un "domn".
E patu-universal al fericirii
De acuplări în gând, în fizic, ea cu el;
Castel de lacrimi de amar, sau dulcele iubirii...
"Soit bienvenue! Welcome to the motel!"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din când în când
Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Și-ac smuls din pântec, insectar;
Așa din când în când se moare!
Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Așa din când în când se moare!
De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Așa din când în când se moare!
Doar dăruire-n așteptare
Și înșelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Așa din când în când se moare!
Sublim amor cu violare
De vis și trup pur neatins,
Cu gust amar de viață stins;
Așa din când în când se moare!
O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o știe
Și singur stingere-și îmbie;
Așa din când în când se moare!
Ochi plânși înălțați la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-și pierde pereche-n țărână;
Așa din când în când se moare!
Părinții duși rămași o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng și-acum și n-ai habar;
Așa din când în când se moare!
Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Așa din când în când se moare!
Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezență,
Nici gând de urmă, de esență...
Așa din când în când se moare!
Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Așa din când în când se moare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraș himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.
Mi se topește piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.
Cu sufletul la gură
Aștept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, țel.
Doar să-ți simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Și să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...
Și nu mai dorm, sleit,
De-atât extaz să-nviu
Suflet, de atunci murit
Și trup, în trup să-ți fiu.
Dar gândul nu-i îndeajuns
Că-i doar un vis, neființă
Și-aștept să-mi iau răspuns,
Să-mi caut suferință...
... Și pășesc tremurând
Pe strada de-un oraș,
Cu drog de tine-n gând...
Un sniff de pătimaș...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În extincție
Parcă am tot neamul în război...
Așa-o fi fost când nu eram,
Sau gând făceau unul din doi
Ai mei, ce m-au tot plâns, duream.
Căci neamul meu se împuținează
De atât fugit pe alte fronturi,
Unde se plâng, se căinează
Case să-și facă... stând în corturi.
Și mai dramatic, se subție
De număr, suflete dispar,
Că țara mea nu poat' să-i ție,
Îi pierde făr' să aivă habar...
... Îi arde prin maternități,
Focar le face scene, bal
-Din neglijente răutăți
De cer- cei ce îngrijesc... fatal.
E ca un fel de genocid,
Sau moarte către ce-i civil,
Civilizat... Cum fratricid,
Încartiruiți în imbecil.
Poate o fi multă nepăsare,
Dar păsu-i sfânt de la bătrâni,
Pierduți în nepăsat de stare...
'ndeajuns e crima, gând nebun.
Suntem pieirea pe șosele,
Că numai noi n-avem destule,
Noi, ce-am acumulat doar rele...
Facem antumele postume.
Pierim în șanțuri îngropați,
Niște nevăzuți de pe zebre.
Stăm la ghișee încolonați
De atâtea morți... nu-s deajuns jerbe.
Ne pierdem din mintal cultură,
Că pierdere-i, de spiritual.
Suntem, din ce-am fost, o prescură
Ce-o-nmuiem grâu, din sol... Graal.
Ne-au părăsit și popii, lacomi,
Ce odată erau plini de har...
Acum doar pătimași de patimi,
Ne sorbind lacrimi cu pahar.
Se aleg, ei singuri, dintre noi,
Spunându-și, ei singuri, "aleși",
Și s-au făcut mulțimi, puhoi,
Din dregători... pentru ei, dreși.
Dar tot ne naștem împotrivă,
Că nu sunt morți la câți se nasc.
Nu-s de-atât boabe în colivă
Chiar de-alții grâu culeg, îl pasc.
Rămânem neostoit grânar,
Ne însămânțăm cu ideal.
Renaștem des, să nu fim rar
Un neam român... măcar vocal!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde
Retina mi-e o întidere de clorofilă
ce-aș vrea-o melanina-mi, să-mi astâmpăr seve
prin rădăcini ce-nalț la cer, la soare... milă
s-amestec; galben cu albastru-n crud de verde...
... să mi-o-nroșesc cu sânge-n ruginiu,
s-o beau licoare-n viile dospite
și galbenă s-o plămădesc din spice, auriu
covrig, inel s-o fac pe degete dorite...
... să fiarbă-n tonuri în culori multicolore
de flori neasemuite-n gând, încântătoare
în amestecul de-aromă cu penel de aurore...
să mi le fac leac singur, să-mi înving redoare.
Îmi dă respirul veșnic frunza pulmonară,
ce moare să se nască tot la fel, dintr-un nimic,
fără de plâns când cade; să nu fie o povară
la neaua sură-ntinsă-n iarbă... pe un coliliu de dric...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor e...
Atot ce-i și de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi.
E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofrandă... sau... Blestem
Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalț peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!
Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac și să spun.
Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinți sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.
Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Și copiii exilați pe pământ.
Tac sfios la dușman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.
Sunt plecat spre iubire nespus
Dar timid mă feresc de intrus.
Carapace de om nepătruns
Stau în mine, pândesc în ascuns.
Paradoxul divin mă înspăimântă!
Gând de omor port eu celei ce cântă?
Când mă închin, machiavelic de gând
Mă tortură în ateu, înjurând.
La cuvinte ce aleg ca să spun
Stă ascunsul nespus de nebun
Ce-mi transformă bun gândul străbun
În rușini de dorit să răzbun.
Nu-s aiurea; controlu-i perfect
Dar nu știu ce-i destin, ce-i defect?
Cine îmi tulbură gând în infect?
Cum se poate? Mă port în "deject"!?
În dorință răzbat, reușesc,
Dar n- am timp să opresc, să spășesc.
Meditație aș face, o doresc
Și de-s Diavol? O, doamne plătesc.
Poate sunt doar o clonă pierdut
De planetă demult din trecut,
Cu mesaj odios nevăzut
De la spirit astral dispărut.
De-i așa să devin amuletă!
Vreau să joc, să pierd tot la ruletă.
Singuratic, sărac, mă delectă
Doar să pier; salvator... de planetă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiv bilețel, netrimis
Prin lanuri, ce-mi apleacă vântul,
cu gând odată aș colinda,
să te văd iar, să-ți spun cuvântul;
"atât de mult... j'envie de toi"!
Cum nopțile le aștept să treacă
și de zi nu m-aș sătura,
orice amintire o strâng, de pleacă,
"să nu te pierd... j'envie de toi"!
O lume întreagă nu există,
cum singur eu, myself, io, moi,
n-aș fi doar vid, gol ce persistă,
"de nu revii... j'envie de toi"!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez
Nu cred, n-am cum să am credință,
Când nu de crez destin depinde
Nici pentru mâine s-ai merinde...
Nici făcut bine-i elocință.
N-am cum să cred nicicum minuni
Că sunt doar spuse, prefăcute
Din adevăruri în minciuni
De Guri... cu însemne ca de mute.
Nu pot să cred "de necrezut",
Căci niciun crez nu se explică
Doar să iau tot ce-i nevăzut
De evident... că e, se aplică.
Nu poate fi loc de crezare
Când promotori ce-o promovează
Fac din credință o arătare...
Pe crezul meu, se exersează!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîntreruptă trecere
E stranie senzația, de dus, de gol
Când întinzi mâna și nimic n-atingi;
Ca-ntr-un coșmar, urmat după viol,
Din abuzat!... Nu-i nimeni cui să strigi.
Mai singur sunt în fiecare zi
-Pierzând din totul, ce am cunoscut-
Chiar de m-am ocupat să am copii...
M-au lăsat toți!... E-ndeajuns, că i-am făcut!?
Se duc colegi sau de îi vezi, îs absenți;
Cărunți un pic, cu aere preocupate,
Ieșind tiptil din școala existenței, repetenți...
Se strânge viața într-o austeritate!
Încerc să n-am pătrundere de hău interior,
Depresia să nu m-atotcuprindă;
Mă-mpac cu gând că încă-s muritor
Și nici n-am gând, de atârnat de grindă.
Când deschid ochi, tot ce privesc, visez,
Devin introvertit, am poze-n gând;
Revăd istoria-mi, ce-ncerc să precizes...
Sunt eu cu mine, tot mai... când și când.
Am lacrima un nod, mereu mai des
Mă văd... părinți și-i înțeleg tardiv;
E lumea pururi nouă, doar cu un acces...
Ieșirea-i, pe un singur recviem, din portativ.
De este alinare, de-o ofertă, din iubit
-De-ai dat, ca să primești, fără să ceri... la fel
În timp, puțin câte puțin, crezând în infinit-
Rămân-eternul; el sau ea, iubit, iubita, trecător fidel!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inutil
Fug, alerg
în pleonasm...
N-ajung, nu prind
în sinonim.
Criticu-l șterg
Pentru sarcasm...
Suflet aprind
la anonim.
Sunt minte, gând...
le-mpărtășesc,
dau suflu, har
pe gratuit.
Mă-nvăț mergând,
mă spovedesc...
N-aștept vreun dar,
dau neplătit.
Mă-ntreb -nu știu,
e-același lucru-
mai mult să fac
și pentru cine...
Că doar pustiu
parte-am, de hâtru.
Ascult și tac...
Voi știți... ce-i bine?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie de-o revedere
Îți aud pașii, ca pe-o rimă,
Ce-mi bat înfrigurate alei
Împolenite în flori de tei,
Pe spuse simțuri... tot victimă.
Din depărtare adii esențe
Ce numai mintea mea le știe,
De puf de plopi, de păpădie,
Pe străzi, când ne topeam prezențe.
Și trece sunet adiere,
Iar iris curge prin pupile,
Spălând ca-n lacrimi de copile
Dorul, să te-am etern mistere.
Am streașină la ochi inima,
Pierdută în drum de așteptare
Și gând mi-e suflet, într-o floare
Te vrând sublimă, cum vers, rima.
Dar strada e-n miraj, pustie
Și trup am scorbură, e gol,
Trădat, cum dragostea în vid rol
Și mintea în scrum... de-o agonie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp liber
Ce-i viața, dacăîntre cristelniță și țintirim,
Nu avem timp să stăm și să privim?
N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiți de griji - ca vaca din cirezi.
N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veverițe-ascund alunele sub muri.
Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopțile de stele.
N-avem timp să-napoiem surâsul dimineții,
Și să privim coapsele și dansul Frumuseții.
N-avem timp să așteptam, privind a buzelor dulceață,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega față.
Ce fel de viață-între cristelniță și țintirim
Ducem noi care n-avem timp să stăm și să privim?
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!