Astenici

A primăverii astenie
Ne-mpinge spre bolnav tărâm,
Avem un fel de pandalie:
În loc să mergem, ne târâm!

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii noştri moldoveni

Privesc cu jind spre foşti stăpâni,
Iar către voi cu ochi vicleni:
La ajutoare-s fraţi români,
La interese... moldoveni!

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stângăcii

Cum să depăşim
Secolul nătâng
Când mai toţi păşim
Cu piciorul stâng!

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilule amare

Dacă nu întotdeauna,
Câteodată şi oriunde,
Adevărul şi minciuna
Azi încep să se confunde.

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Economia de piaţă

Pricepuţii fac de zor,
În întrega săptămână
Şi afaceri pe "picior",
Şi vânzare "pe sub mână".

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negocieri cu F.M.I.-ul

În tranzacţii mai obscure,
Atmosfera e încinsă;
Unii pun condiţii dure,
Alţii stau cu mâna-ntinsă!

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi

În România, bunul mers
Nu se prea vede, este şters.
Când adevăru-i deturnat,
Minciuna-i Secretar de Stat.

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trecut

A fost de mult o simplă întâmplare
C-un fost elev zburdalnic şi candid:
Eu i-am dat note bune la purtare,
El, referinţe proaste la partid!

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrobaţie culinară

Veritabil acrobat,
E forţat de interese,
Dacă s-a pensionat,
Să mai sară... peste mese!

epigramă de Gheorghe Izbăşoiu din Muşchetarii prahoveni
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne târâm greu propria-ne uzură, dar avem destul suflet să şi zburăm!

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mergem spre viitor să avem în vedere şi trecutul.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva între auz şi vedere, de un fel de ochi, un fel de ureche neinventată de ere.

Nichita Stănescu în Elegii (Cina cea de taină), Elegia a zecea, Sunt (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergând fericit spre casă, opream din loc în loc şi priveam pâraiele primăverii, care curgeau cântând şi scânteind pe marginea drumului. Pe urmă deschideam abecedarul şi-mi verificam descoperirea...

Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu este decât zgomot, mult zgomot şi multă răzbunare, cu R mare, şi totuşi, mergem mai departe şi ne târâm cu ambiţie genunchii pe malul fără de sfârşit al propriilor noastre angoase, nelinişti, frustrări.

citat din Simone Signoret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Combinatul DNA, cu pricini inventate

Mergem din ce în ce mai bine,
Astăzi, în România Mare,
În loc de fabrici şi uzine,
Avem fabrici de... dosare!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veţii sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nţelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentaţi să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luaţi în zbor... de Heruvim.

Cine suntem şi unde mergem?

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca şi când n-am mai avea loc sub soare. Şi într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci şi ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câţiva kilometri. Şi uite aşa ne călcăm pe orgoliu şi nu mai avem loc unul de altul. Şi raza asta de orgoliu creşte ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

citat din Oana Pellea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi cum mergem

Mergem pe un drum divin
Spre o viaţă mai senină,
Cu-adevărul ce-i în vin
Şi minciuna-n limuzină.

epigramă de Florea Ştefănescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost traduşi

Din perioada juvenilă
Ba încă mai dinainte
Am fost traduşi aici
Pe o planetă înadins
Cu un scop încă neclar
Într-o natură cu nevoi
În univers neprietenos
De aia căutăm tălmaci
Ca să dezlegăm mistere
Ca să rezolvăm enigme
Chiar de venim de nici unde
Şi mergem spre nicăieri
Totuşi să avem chemări
Spre cunoaştere şi iubire
Spre desăvârşire şi adevăr
Spre voinţă şi dreptate
Şi iarăşi veşnic căutăm
Răspunsuri la întrebări
Din conştient şi sub el
Şi iar ne căutăm dascăli
Şi iarăşi căutăm interpreţi
În schimb avem intenţii
Şi premoniţii drept călăuze
Să atragem spre noi lumina
Să reproducem lumina
Să o traducem intrinsec
Să trăim în lumina ştiinţei.

poezie de David Boia (2 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diplomaţie

Spre UE când ne-am îndreptat
Credeam că mergem la ospăţ:
Ne-am dus cu geanta diplomat
Şi am rămas cu traista-n băţ!

epigramă de Gheorghe Leu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria unei gropi vechi

Tata, deja precaut, când am ajuns la cimitir
o zbughise din cvadrigă şi s-a ascuns în cavou.
Iar eu cu fulgii de zăpadă urmăream pălmaşilor truda,
cum săpau o groapă nouă într-una veche
asudaţi lângă biserică, la poalele muntelui Iuda.

Apoi, la flacăra unui foc mic toţi curioşi
am întrebat groapa veche dacă viaţa,
cum se spune, este de la moarte un împrumut.
Dacă dispari definitiv când trupul rece
ţi se coboară pe funii între pereţii de lut.

Dar ea nici n-a apucat bine să ne răspundă
că zidul de fier ce ne-mpinge din urmă
(care şi el în realitate se mişcă viu)
s-a consultat cu oasele bătrâne din sicriu.

Iar ele (dându-se de trei ori peste cap) au murmurat:
"Taine cu mult mai mari şi mai fără de răspuns
ne aşteaptă, când sufletul se desparte de trup
din cerească poruncă.
Fiind ologul vindecat ce singur cărţile şi le-aruncă."

poezie de Gheorghe Izbăşescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!