Leană, Leană

Leană, Leană,
Mi-ai crescut în suflet ca o buruiană, -
Floarea de amurg a stelei singulare,
Ascuţişul ochilor tăi clari nu-l are.

Inima se tulbură, ca bruma-n soare,
Somnul nu mă caută şi seara doare,
Şerpii sângelui se-ncolăcesc prin vine,
Ca în munte-nzăpezitele lavine.

Lângă porţile duminicii, inele
Aburesc de dor, ca sunetu-n cinele.
Tu te-nalţi din sufletu-mi ca o dumbravă,
Fără vârstă, fără moarte - numai slavă.

Din rusaliile stelei, constelaţii
Înnoptează lângă tine, peste spaţii,
Iară creşterea gătelii din livadă
Joc de flori îţi pregăteşte să te vadă.

De-ai cunoaşte anii din copilărie,
Cum s-au adâncit în zarea aurie
Şi cum caută odihnei o cetate
Ca să nu mai poată nimenea răzbate

Până la hotarele înzăpezite,
Unde nu ajung colindele, păzite
De stelarii capricorni, să nu s-adune
Lângă satu-nfierbântat de semnele străbune.

Preajma ţi-o cunoaşte nesfârşitul dor,
Trupul ţi-l descântă magicul decor,
Ţi s-aruncă-amurgurile-n păr şi-n geană,
Leană, Leană.

poezie de George Drumur din Vatra cu stele (1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devotat turismului şi ministrului său, Elena Udrea

Bărbatul meu e foarte implicat.
De la o vreme nu închide-o geană.
Iar noaptea, când mâ strânge-n braţe-n pat,
În loc de Mara-mi spune tandru... Leană.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum surda le potriveşte ...

Baba Leana, pot să jur,
Are şi ea un cusur.
O întreb: -A trecut ciurda?
Ea îmi zice: -Prefer urda.
- Ce faci? Zic, s-o trag de limbă...
- Vremea, maică, iar se schimbă.
- Încotro vrei să te duci?
- Nucul meu? E plin de nuci.
- Şi ce mergi aşa cu grabă?
- Fata, zici? E ca o scoabă.
- Te simţi bine, babă Leană?
- Iaca, vin de la pomană!
- Ia zi-mi şi de sănătate!
- Păi, eu am prioritate!...
- Îţi mai place câte-o ţuică?
- Ieri am prins o nevăstuică.
- Dar nepoata ce-ţi mai face?
- Popa-i fustangiu?! Ptiu, drace!
- Mai ai în grădină flori?
- Am văzut, e-un stol de ciori.
- Ai fost să te spovedeşti?
- Vino şă-ţi ghicesc în ceşti!
- Ai bagaje... Să-ţi duc plasa?
- Doar nu crezi că nu-mi ştiu casa?!
- Să te-ajut drumul să-l treci?
- Ani? Fac miercuri nouăzeci.
- Babă Leană, iţi e foame?!
- Astea tinere sunt "poame"!
Şi-atunci râsul mă bufneşte,
Cum surda le potriveşte.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi s-o urî cu bine

Ochi dulci îmi face Leana, oricând mă întâlneşte,
Ea vrea să se mărite, mereu mă ispiteşte.
I-am spus-o franc aseară: M-oi însura cu tine,
Atunci când, dragă Leană, mi s-o urî cu bine.

epigramă de George Budoi din Marţiale: epigramele nepublicate ale lui Marţial (8 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod de gheaţă

De la casa mea la tine
Pod de gheaţă-i, şi-i subţire
Se rupe dacă alerg
Se topeşte dacă-aştept

Fără pod cum să ajung
Gândul trist să ţi-l alung?
Vino tu în zbor pe seară
Ca un fulg uşor pe geană

Şi m-adoarme, somnul lin
Sub fereastră lângă pin
Mă veghează, dă-mi sărut
Peste-al şoaptelor trecut.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă

Pe lângă teiul înflorit
Cu flori de primăvară,
Adesea ne-am întâlnit,
În seară.

Pe lângă raza lunii albe
Ce lumina cu bucurie,
Mi-ai fost cu plete dalbe,
Speranţă vie.

Pe lângă plopii verzişori
Cu lacrimi mi-ai spălat,
Din Raiul tău, din ochişori,
Sufletul pătat.

Pe lângă râul curgător,
Cu drag ne-mbrăţişam,
Şi ca un dulce visător
Te sărutam.

Pe lângă salcie stăteam,
De dragoste împietrit
Şi tu m-ai... şi eu te-am...
Iubit!

poezie de Claudiu Românu (6 august 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog (poezie pentru copii)

Cartea mea de poezie
Are suflet, este vie:
Te iubeşte şi pe tine
Şi te caută de bine.

Cartea mea poate să fie
De o simplă poezie:
Poezie cine are
Are mireasmă de floare.

Suflet pus în poezie
Este suflet ce te-mbie:
Vie rimă, viul viers
Te opreşte viu în mers,

Iubeşte din mers o floare
Şi pe tine la hotare:
Pe tine când te doreşte
Şi pălită înfloreşte,

Te caută şi prin culori
Caută, parfum de flori:
De o rupi, este păcat
Bine nu ai arătat.

Cartea mea, este o carte
De gândire în departe:
Pozie pusă-n grai
Te îmbie să mai stai.

Iubieşte-o să fii iubit:
Şi la scris şi la citit...
Pe colinele de viaţă
Ţine, sufletele-n faţă.

Are unele scăpări:
Suflet numai în "cântări"
Este vie lângă poartă:
Vie, în a vieţii soartă.

Şi de va muri cumva
Te caută, şi îţi va da:
Caută, să te îmbie
De la x, la poezie.

Bine este s-o citiţi,
Vă doresc să o iubiţi,
Doresc să o căutaţi,
"Sănătate" să îi daţi!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe metafizică

lui Nichifor Crainic

În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite
am ridicat poduri de oţel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
şi orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.

Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinţi bătrâni ca ghicitorile ţării,
şi-am aşteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spaţii de seară.
Cu toţi şi cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe ţărmuri,
între maşini şi-n biserici.
Lângă fântâni fără fund
mi-am deschis ochiul cunoaşterii.
M-am rugat cu muncitorii în zdrenţe,
am visat lângă oi cu ciobanii
şi-am aşteptat în prăpăstii cu sfinţii.
Acum mă aplec în lumină
şi plâng în târziile rămăşiţe
ale stelei pe care umblăm.
Cu toată creatura
mi-am ridicat în vânturi rănile
şi-am aşteptat: oh, nici o minune nu se-mplineşte.
Nu se-mplineşte, nu se-mplineşte!
Şi totuşi cu cuvinte simple ca ale noastre
s-au făcut lumea, stihiile, ziua şi focul.
Cu picioare ca ale noastre
Isus a umblat peste ape.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea şi mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi viaţa-mi pare ca o clipă,
De-aş putea zbura
Pe-a vântului aripă.

Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ţi spun cu dulce şoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi inima mă doare,
Ce mult aş vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Şi mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu eşti lângă mine
Şi lângă tine nu sunt eu!

poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infarct

Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-şi face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenuşiu de spital.

N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e şi această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvaţă a scrie.

"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înşeli,
Fii silitoare şi-nvaţă
A scrie - dar, te rog! - fără greşeli
Un singur cuvânt, numai unul: viaţă!"

Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauţi, moarte, aşa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...

Ah, inimă, cum te ţii
De viaţă, de dulcele soare!
Ca steaua - de ore târzii,
Ca ramul - de pom,
Ca floarea - de ram,
Ca roua - de floare.

poezie de Vasile Romanciuc (1986)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul de lângă tine

dacă mă culc lângă tine
o să spui că mă voi trezi lângă tine

dacă mă trezesc lângă tine
o să spui că am dormit lângă tine

dacă mor lângă tine, o!
să spui că am trăit lângă tine...

dacă sunt lângă tine
o să spui că am fost lângă tine

dacă lângă tine e gol
o să spui că nu-ţi pasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea te caută în culoare

Singurătatea fară tine înseamnă mult,
doi si cu doi sint infinit
merg de la răsărit pana la apus si scriu cu mâna prin cenuşă
macii afară scot capetele
luna tremură printre copaci
timpul se contopeşte-n palme
si tu te asezi cu trupul pe nisip, visind să dormi
cum ai iubi o floare si mâna mea te caută in culoare,
topindu-ţi sărutarea, in gura mea cu foc
tu mă trezeşti noaptea
coboară intro depărtare de fluturi verzi!
lumină nepereche si doare somnul fără tine.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine

mi-e pace
ca în după-amiezele
de duminică
lângă tine am întregi
fericiri, fricile diluate cu o şoaptă
nu voi mai pleca niciodată
departe sau
măcar să ştiu că nu va trece
amurg
fără promisiunea întoarcerii
lângă tine

trag draperiile
vântului acesta ostil
dincolo de care mă aşteaptă
întregiri, pacea
ca în după-amiezele de duminică

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşitul

Scapă din vedere teama şi uită de moarte
se grăbesc să prindă timpul care fuge
uniform şi egal,
nu rămâne la nimeni dator.

Când îţi torni în pahar imprudenţa
fără să vezi adâncul ce trupul ţi-l cheamă
cu întâmplări negre de mercur alb,
viaţa nu vrea să mai curgă.

O adiere ce flutură nelinişti de ospăţ,
goleşte aripa de penele zborului
şi înnoptează pe tărâmul morţii
nesfârşitul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, mamă, vino-acasă

Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viaţă-ai petrecut.
Mai întâi viaţă mi-ai dat
şi apoi m-ai legănat.

M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.

Printre străini ai plecat
şi de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.

Mamă,
În fiece dimineaţă
mă rog să mai fii în viaţă.
Tristeţea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte ciudat să te uiţi la un necunoscut ca la o carte deschisă în care ceteşti versuri tulburătoare, regăsind în ele ceva presimţit, poate ştiut, dar vag până atunci, totuşi era, nu numai în suflet, dar şi în afara lui, adus de necunoscut ca o pulbere de argint a unei zări din care vine un călăreţ rănit - dar călăreţul parcă venea din zarea ei, căci îi ştia pulberile de argint, le văzuse în ea, fără să vadă călăreţul. Inima ei bătea lângă el ca o copită credincioasă şi supusă. Parcă ea i-l adusese răsturnat.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă invit la spectacolul vieţii mele

aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de maşinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figuraţie
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconştientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicaţii scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz şi multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
în loc de reflectoare
cerul nopţii

în sală
printre aplauze şi lacrimi
o rază de soare îşi caută cercul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea fără tine

Vântul ca un gheţar îmi îngheaţă inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul nopţii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Păşeam amândoi prin iarbă desculţi
Alt orizont se scaldă
Privirea frunzelor verzi de mesteacăn
Tu treci ca o lumină prin mine
Şi mâinile mi le aprinzi.
Vântul ca un gheţar îmi îngheaţă inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul noptii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Şi dimineaţa aşează în glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus
Mă trezesc şi noaptea se întinde ca o pătură de zăpadă
Ce dor mi-e de tine şi dimineaţa aşează
În glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul pare dintr-o...

Anotimp fără zăpadă,
fără ţurţuri pe la streşini,
fără viscol şi nămeţi,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!

Unde eşti... copilărie,
unde sunt copiii toţi,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!

Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i îngheţat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!

Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
şi iubiri doar virtuale!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin credinţă

Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Şi-au plecat apoi să Ţi se-nchine.
Am rămas cu arborii golaşi
Fără frunze, fără de veştminte,
Am rămas cu urmele de paşi
Înşirate spre luare-aminte

Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima şi-n gând
O potecă dincolo de stele.

Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Şi mi-a dat un duh de nemurire.

Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau şi Te slăveau întruna
Şi erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.

Adiere molcomă de vânt,
Fără chip şi totuşi o fiinţă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Şi primisem altul prin credinţă.

Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Şi-am ştiut, o, Doamne, ca Te ştiu,
C-am mai stat în casa Ta odată.

După chipul şi din duhul Tău
Mi-ai făcut şi mi-ai crescut fiinţa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Şi i-ai pus ca pecete CREDINŢA.

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!