coboară noaptea
şi tu îţi continui prezenţa
în fiecare umbră.

haiku de Coriolano Gonzales Montanez din Călătoria
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţa ta

iată-mă ascunsă în prezenţa ta.
îmi simt uitate toate încheieturile
ca pe nişte unghii crescute prea lungi
în legile lor pur naturale.

noaptea nu-mi mai caută umbra
iar întunericul s-a lipit de geam
precum o perdea de abur uitată
pe o fereastră deschisă de ger.

sunt singura mişcare,
singura dinamică între cer şi pământ.

prezenţa ta cuprinde fiecare atom,
fiecare existenţă din timp.

pe umărul tău mă simt ca universul răsfirat
galaxie cu galaxie, stea cu stea
înşiruind planetele numărate cu infinit
de la plus la minus.

şi îngerii mă privesc cu un fel de zâmbet
ca o nuanţă de gelozie.

şi apele s-au strâns să picure încet-încet
o singură lacrimă din ochiul luminii
să semene, să crească, să consoleze
în loc de mii de cuvinte, inima mea.

iată-mă iubită de prezenţa ta care
niciodată,
dar niciodată,
vre-o umbră n-o poate pătrunde.

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele lumini aruncă mai mult de o singură umbră. Stai noaptea în faţa focului şi vei putea vedea cu ochii tăi. Flăcările îşi schimbă locul şi dansează, fără încetare. Umbrele se înalţă şi coboară, şi fiecare om aruncă o duzină de umbre. Unele sunt mai slabe decât altele, atât tot. Ei bine, oamenii îşi aruncă umbrele şi asupra viitorului. O singură umbră sau mai multe...

citat din George R.R. Martin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Nici o pasăre nu zboară noaptea
numai eu de dor de tine zbor noaptea.
Nici un arbore nu are umbră noaptea
numai eu de dor de tine am umbră noaptea.
Nici o stea nu străluceşte ziua
numai mie de dor de tine
noaptea mi-e ziuă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi tu, cititorule, nu întotdeauna capeţi ceea ce doreşti aşa, pe dată. Trebuie să continui, să continui şi iar să continui să încerci, până obţii. Foarte mulţi se lasă păgubaşi când sunt la un pas de reuşită.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea din vis

Continui să trăieşti
În fiecare vis
Din care te trezeşti
Uitând ce-ai fost, ce-ai zis...

Continui să visezi
De zor şi după zori...
Chiar după ce-o să mori
Vei mai visa. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun gând nu poate apărea fără ca Prezenţa Ta să fie. Noaptea, în somnul profund, când însăşi Prezenţa îmbrăţişează Eterna Ta Absenţă, ce gând mai ai?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

noaptea dezleagă spiritul
când dreapta coboară braţul
pe linie descărcată de imagini
noaptea câte un oraş cade din cer
noaptea se nasc îngerii şi mor nebunii
prieteni din toate timpurile
vă rog mult înjuraţi-mă frumos
şi am să vă dau trupul meu
pentru totdeauna

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de lirism

când noaptea coboară cu vise măreţe
greieri acompaniază viorile de dor
ning perseide peste câmpuri răzleţe
arcadele trupului se clatină uşor.

stelele iubirii veghează cu poveţe
înţelepciunea lor trece prin nor
când noaptea coboară cu vise măreţe
greieri acompaniază viorile de dor.

sub clar de lună se luminează feţe
inimile vibrează atinse de fior
poeţi şi filozofi trudesc să ne înveţe
că iubiri în lumină niciodată nu mor.

când noaptea coboară cu vise măreţe
greieri acompaniază viorile de dor.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alţii din ignoranţă sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
şi necunoscute itinerare
iar alţi în schimb aleg din comoditate
cele mai uşoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te opreşti la marginea abisului din tine, înţelegând că mai departe e sufletul...

citat din Pablo Gonzales
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte

Noaptea de fapt e o umbră, dar o umbră planetară.

definiţie aforistică de David Boia (24 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice că omul coboară din maimuţă. Numai maimuţa aia de la patru, în fiecare seară, coboară dintr-un Mercedes...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din umbră

in gândul meu cred că te ştiu...
eşti o făptură bărbătească.
mă urmăreşti si-n umbră stai
când toamna-mi bate in fereastră.

nu te zăresc, iţi simt prezenţa
poate-i ceva paranormal.
cu tine acolo mut si munţii
si zilele-napoi le dau.

nu-mi ceri nimic., niciun cuvânt,
dar gândurile se-mpreună
eşti viu..... te simt si te ating
dar numa-n nopţile cu lună.

atunci din umbră te desprinzi
şi vii cu braţ intins spre mine,
in vraja inimii mă prinzi
si inţeleg...... ce e iubire!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe furiş coboară

Ziua-şi termină lumina,
Noaptea pe furiş coboară.
În văzduh cade cortina,
Pe cer stele-încep s-apară.

În policandrul cerului
Astrul nopţii se aprinde.
Întinderea pământului
Cu lumină o cuprinde.

Când soarele odihneşte
Îngerii de sus veghează
Liniştea care domneşte,
Când Tera noastră visează.

Policandru-încet păleşte
Când zorii pe cer se-aprind.
Soarele iar străluceşte
Necuprinsul poleind.

poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obraji rotunjiţi cu cerbi de lumină

noaptea
ne înfloreşte iar
fluturând numele tău
în picurii absenţi ai nopţii
însă plini
de culori în chipurile acestea înflorite pe
obrajii rotunjiţi ai aerului cu cerbi de lumină
când noaptea întreagă e un surâs colorat până în dungă

oglinda timpului
îmi înveşmântă ochii şi zâmbetul deschis
în licoarea cuvintelor tale
mireasmă şi umbră
cernută în
umbră

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de cuvânt

Sub fiecare piatră
stă o vorbă umbră.
În fiecare floare
stă parfum de şoapte
In fiecare strop de ploaie
se ascund vorbe mute
In fiecare rază soare
sunt cuvinte pure
In fiecare ninsoare
stă glas de amăgire
Vorbele
ne sunt anotimpurile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND RECUNOŞTI PREZENŢA ATÂT CORPUL CÂT ŞI "eu"-L FALS INTRĂ ÎN ABSENŢĂ. Tu spui că "TRĂIEŞTI DOAR ÎN PREZENT." Mai era unul care zicea că dacă îţi mişti ochii pupilele pierzi prezenţa. Oare vezi contradicţia? Realizezi că e dualitate? Există un tu şi prezentul în care stai, nu cumva e prea mare aglomeraţia acolo? Tu eşti Prezenţa, Prezenţa nu e o acţiune, cum ar fi cea de "a sta în prezent", Prezenţa nu e corpul care face acţiunea de a nu-şi mişca pupila sau orice altă scamatorie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare nuanţă a fiecărui fir de iarbă ca şi a fiecărui lucru creat de Dumnezeu proclamă prezenţa gloriei Lui pe care nu fiecare om este interesat să o vadă deşi Ea, este prezentă pentru fiecare om.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foamea oarbă

noaptea coboară în beci
să consume ciuperci
să înghită cărbuni

să-şi ia din perciuni

mai ales
noaptea are o foame
oarbă şi-un brici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Coboară lent şi trist coboară
Pe-a îndoielii serpentină
Topită undă pe vioară,
Otrava nopţilor, felină.

Jur-împrejur, genună sumbră
Cenuşa zării troienită,
Stingând contururi vagi de umbră
În fremătare infinită.

Amarul clipelor profunde
Îl sorb acordurile vane,
Dând cadenţatelor secunde
Întinsul vastelor oceane.

poezie de Aurel Pastramagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!