Unei doctoriţe care face stagiatura lângă tatăl său

Ea acuma studiază,
Vrea pe toţi să-i facă praf:
Lângă tata operează
Cu creion dermatograf.

epigramă de Mircea Oancea din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui anumit chirurg

Operează la spital
Cu anestezie,
Iar în mediul social
Taie-n carne vie.

epigramă de Mircea Oancea din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La procesul unui minor

- Spune, tata ce lucrează?
- Operează.
- Creier, oase, măruntaie?
- Operează... prin tramvaie!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost vremuri când copiii erau dornici să înveţe carte, dar mulţi nu aveau nici măcar un creion cu care să scrie; mulţi dintre copiii de azi au calculatoare de ultimă generaţie, dar nu au dorinţa să înveţe carte şi lipsesc de la şcoală. În 1934 tata era elev în clasa I şi, pentru că a venit la şcoală fără creion, învăţătorul l-a trimis acasă (mama lui era o văduvă săracă, cu 4 copii minori, îi cumpărase un caiet, dar nu i-au ajuns banii să-i cumpere şi un creion). Plângând, în drum spre casă copilul s-a întâlnit pe podul Amărăzii cu boierul Mircea Morărescu, care l-a întrebat de ce plânge. Aflând motivul, boierul – profund impresionat – i-a dat bani să-şi cumpere creion. Copilul a alergat într-un suflet la librărie, şi-a cumpărat creion şi, radiind de fericire, s-a întors la şcoală.

George Budoi în Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

În viaţă-am scris ceva catrene,
Sonete, chiar şi-un epitaf...
Dar mult mai mult mi-am scris sub gene
Cu un creion dermatograf.

epitaf epigramatic de Eugenia Pavel din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei mame acaparatoare

E-n dilemă foarte mare,
Că feciorul îşi adoră:
Vrea ca el să se însoare,
Însă ea să n-aibe noră.

epigramă de Mircea Oancea din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda

Se cocoţă pe toc înalt şi boturi scurte
Ţintind ca toţi, din jur, să-i facă... curte,
Dar "ortopezii" i-au făcut figura!
În loc de curte are... bătătura.

epigramă de Mircea Angelescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (7 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă filmul este la fel de uşor accesibil precum un stilou sau un creion, atunci nu este pe deplin o formă de artă desăvârşită. Dacă pictezi poţi să te foloseşti de o bucăţică de cretă, de un beţigaş sau orice altceva. Când sculptezi poţi să iei o stâncă. Când scrii ai nevoie doar de creion şi hârtie. Fimul este un mediu foarte elitist. Te costă foarte mulţi bani. Nu permite oricui vrea să spună poveşti să o şi facă. Marii naratori, totuşi, se vor ridica în vârf oricare ar fi situaţia.

citat din Forest Whitaker
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ce eşti acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi pe deplin
Şi care s-a născut să te constrângă
Şi să te facă fericită-n chin.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colaborare maestru - stagiară

Şi o-nvaţă mai de toate:
Ea îi spune c-ar mai vrea,
El răspunde că"nu poate!"
Se-nţelege El cu Ea

epigramă de Mircea Oancea din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

As vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Corbu, răspuns

Tata nu-mi transmise harul
Şi - întunecat ca orbii -
Zi de zi îmi duc amarul,
Că mă croncănesc toţi corbii.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost singur la părinţi, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toţi, iar tata ne-a ţinut: pe ea, pe mine, şi pe el. Nişte oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toula: Grecoaicele drăguţe trebuie să facă trei lucruri în viaţă: să se căsătorească cu greci, să facă bebeluşi greci şi să-i hrănească pe toţi până mor.

replici din filmul artistic Nunta a la grec, scenariu de Nia Vardalos
Adăugat de Ştefania Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii studiază femeia cum studiază barometrul, dar nu înţeleg niciodată decât a doua zi.

aforism de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să ai succes, studiază succesul. Dacă vrei să fii fericit, studiază fericirea. Dacă vrei să câştigi bani, studiază cum să achiziţionezi bogăţii. Cei care vor să obţină aceste lucruri nu o fac din întâmplare. Trebuie mai întâi să studiezi şi în al doilea rând să pui în practică.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea

Aşchie din trunchiul meu
Eşti acuma lângă mine.
Lângă tine sunt şi eu
Cât pământul mă va ţine.

Boboc de floare între spini,
Un ghem de miresme petale
Te ţin pe pat de palme fin,
Sub gingaşe raze de soare.

Nu-mi închipui fără tine
Viaţa eu ca s-o închei,
Aş vrea boboc, să fii cu mine!
Însoţindu-mă pe orice alei.

Pe palme te întind spre cerul mare
Spre Bunul Dumnezeu
Să-i mulţumesc pentru aşa o floare
Promit: te voi iubi mereu!

poezie de Camelia Natalia Ignat (iunie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de părinţi

Aş vrea să-i am pe mama şi pe tata
Aproape, lângă mine, să-mi croiască soarta
Căci de când ei au plecat...
În lumea largă... eu, aproape că am uitat
Ce înseamnă să ai lângă tine
Un suflet pur... un suflet de părinte!

Mi-e dor de tine, mama mea!
Şi tare acum aş vrea
Să te pot mângâia...
Să-ţi alin din durerea-ţi grea.
Chiar dacă tu mă certai,
Ştiu că o făceai pentru că mă iubeai!

Şi mi-e dor de tatăl meu
Acum când ştiu că-i este tare greu
Şi mă doare inima...
Să ştiu că el se va opera!
Dar mă rog la Dumnezeu
Să-l aibă în grija sa mereu!

Şi mi-e dor de voi, părinţi,
Aş vrea acasă să veniţi
Pentru ca atunci, când un necaz mă apasă
Să ştiu că-i cineva care mă aşteaptă
Cu drag acasă!

poezie de Gianina Cristina Gotan
Adăugat de Elena Ramona Marcov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât te uiţi pe maidan au crescut codrii de plastic

(Pre)cum ştim cu toţi,
la miezulnopţii,
deasupra ne coboară
îngerul păzitor,
şi ne bagă mâna între circumvoluţiunii
(pentru el nu există oase)
să ne scuture un pic praful
depus de la atâtea disfuncţii,
apoi îşi face deştele pâlnii
şi aspiră...
Şuvoiul de praf lumesc
i se ridică în venele diafane,
unde pentru o clipă
umanitatea încearcă
să-i explice nimicnicia...
Cu capul proaspăt curăţat,
recondiţionat,
sfinţit, acest om priveşte
senin câutând lumina,
transparenţa materiei,
dar tot ce mai poate vedea
este culoarea tot mai stridentă
a polimerizării în haos...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delimitarea dintre Voinţă şi Inconştienţă este una foarte vagă şi delicată; este ca un contur cu creion dermatograf la baza genelor. Nu ştii dacă privirea acelei femei chiar este inteligentă sau dacă este umbrită de o profunzime – poate e doar dunga cenuşie, vagă şi delicată, care trişează şi dă un plus de mister unei priviri obişnuite, opace şi obtuze. Poate de aceea, multe dintre femeile demachiate par să nu mai aibă nimic de spus.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelora care mă socotesc compilatorul lui tata

De la părinţi, precum se ştie,
Iei duh şi fizionomie;
Era prea mare ironia
Să-mi lase tata doar chelia.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!