Artă poetică
din sunet și culoare,
din cuvinte,
turnul versului se-nalță
ca o coloană dorică
izvorând din mări
insule-gânduri
ce-adună cânturi
peste uitări.
m-am făcut nai
și pasăre m-am făcut
ca-n zbor
să-mi schimb brațele de lut
cu aripile veșniciei
și visele, vrerile, durerile
să-mi fie curate poverile.
chiar dacă norii tiviți de apus
zboară cu mine pe sus,
lumina mi-a botezat câmpia,
și-a-mbrăcat marama și iia,
și-a ieșit la plimbare
urcând delul la noi,
ascultând
cum cântă ciocârlia-n zăvoi.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre botez
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre sunet
- poezii despre schimbare
- poezii despre păsări
Citate similare
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Și cum scriu, un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine-
Și ce mic, ce gol e visul meu!
poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre înălțime, poezii despre viermi, poezii despre viață sau poezii despre somn
M-am ascuns
m-am ascuns într-un ochi de femeie
și de-acolo privesc lumea altfel
căci există atâta singurătate
încât și cafeneaua din bazar
și-a închis ușile.
de acolo lumea se vede ca un labirint
în care timpul nu mai este în sine
și nici cărările nu mai duc nicăieri.
acolo dansează speranța
ascunsă într-o lacrimă dulce
ce se scurge pe obrazul suav,
udând grădinile din visele noaste.
dincoace și dincolo de timp
zboară imaginea ta
ca o pasăre a singurătătii
spre ținuturi albastre
unde dragostea se logodește cu visul
și moartea cu eternitatea.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre moarte, poezii despre logodnă, poezii despre iubire, poezii despre imagine sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iluzii deșarte
m-am ascuns într-o floare rară,
vreau s-o miros, s-o contemplu,
sunt o albina pe o petală
mi-adun cuvinte să fac un templu.
au înflorit cireșii, visele, secundele,
toate zboară pe lângă mine,
lumina soarelui cade precum undele,
se prelinge-n suflet din daruri divine.
îmi pare pământul o sărbătoare,
au înflorit toate miresmele,
zbor cu o aripă ruptă sub tălpile tale,
scriindu-mi pe-o frunză poemele.
gustă-mi, femeie, secunda ferice,
precum o cireașă strivită-ntre dinți,
umbra norului călcând o aglice
și dorul de tine mă scoate din minți.
spune-mi măcar cum te mai cheamă,
și dacă vii sau de pleci,
ia-mă dacă pleci undeva, ia-mă,
nu mă lăsa rătăcind pe poteci.
vremea se culcă barbar peste mine,
topește rugul din raze de soare,
varsă durerea-n nectar de albine,
o gust, mă framânt și mă doare.
adun cuvinte din târguri, răzlețe,
să fac templul meu în munte de stei,
sunt precupețul ce vinde în piețe
iluzii deșarte pe numai doi lei.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre flori, poezii despre cireșe, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre Soare
Dacă eu aș fi din carne și oase, iar turnul din piatră, aș putea să obosesc, să alunec, chiar să-mi rup gâtul. Dar turnul și cu mine nu suntem decât cuvinte.
Gonzalo Torrente Ballester în Fragmente de Apocalipsă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte
Concurs
După rugăciuni fierbinți,
Și-alte multe stăruinți,
Am văzut venind în zbor
Berzele, la cuibul lor.
Și cum au de obicei,
Să se-așeze cu temei
Peste hornul casei sus,
M-am gândit la un concurs.
Să-ncropesc și eu ca ele,
Din răchite și nuiele,
O casuță pentru mine,
Cât mai iute și mai bine.
Și m-am pus curând pe treabă,
Ele-n zbor și eu pe grabă,
Și-am făcut cum ne-am propus:
Un cuib jos și unul sus.
Acum n-aș putea să spun
Care cuib este mai bun,
Dar privind acolo sus,
Cred că nu le e de-ajuns!
Ia priviti la cuibul lor,
Cum stau doar într-un picior
Părând foarte multumite...
Și-au făcut un pui cuminte.
poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre concursuri
Schimbare absurdă
cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt același,
când tu m-ai inventat din propria-mi cenușă,
cum poți spune asta când nici chiar tu
nu mai poți deosebi trupurile noastre
de trilul păsărilor
în atmosferă?
cum poți spune că m-am schimbat,
când de fapt s-a schimbat
ora exactă,
și oamenii
și norii
și faptele
și zidurile,
ai uitat când făceam copii din flori,
din priviri,
din flăcări,
pe câmpuri de maci,
pe frunze de nuc,
când beam licori de neant
din pumnii tăi fierbinți?
ai uitat când îți făuream
din crengi și suspine
și cocori
un copac înalt să mă aștepți
într-o tăcere absurdă,
într-o absență de mine,
cu umerii goi de cuvinte
să mă strigi dintr-o depărtare
de la începutul lumilor?
ai uitat când te reinventai
cu mine
în turnul alb
de fildeș,
din cioburi arse de lut,
din aripi însângerate,
din vânt,
din săruturi?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre sărut sau poezii despre sânge
Erezia versului de aur
În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
și duzine de pixuri
Am iubit cele mai frumoase
femei din lume
M-am îndrăgostit
de cele mai gingașe
fecioare
În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal
Între
arta poetică
și
arca poetică
În căutarea versului de aur
am zburat
cu
aripile de plumb
ale
tristeții
În căutarea versului de aur
nu m-am plâns niciodată
nici de greutatea
nici
de
ușurința
vieții
de
poet
În căutarea versului de aur
am semnalizat toată
Calea Lactee
cu
punctele de suspensie
ale
poeziei
mele
de
dragoste
În căutarea versului de aur
am învățat pe de rost
toată
tăcerea
lumii
În căutarea versului de aur
m-am mutat
cu
cățel și purcel
în bibliotecă
Crezând
ca și Borges
că
Paradisu-i
undeva
pe-aproape
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greutate, poezii despre învățătură, poezii despre virginitate sau poezii despre tristețe
XLIV
Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceeași soarte
Amândoi dintru-nceput
Eu din tine m-am născut
Și de-a pururi după moarte
Iar vom fi același lut!
Astăzi plâng și te sărut,
Că-mi ești singurul meu bine
Și ești lut și tu ca mine.
Din etern am fost un lut,
Dar o soartă-ntâmplătoare
Te-a făcut ulcior pe tine:
Om pe mine m-a făcut;
Ah, întors era mai bine!
sonet de George Coșbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de George Coșbuc despre sărut
- poezii despre prezent
- citate de George Coșbuc despre prezent
- poezii despre plâns
- citate de George Coșbuc despre plâns
- poezii despre naștere
- citate de George Coșbuc despre naștere
- citate de George Coșbuc despre moarte
- poezii despre lut
- citate de George Coșbuc despre lut
Daruri
Ți-am luat rochie să-ți strâng mijloc
Și sâni să-ți țin din sprinten joc.
M-am făcut sânge-n ruj de buze
Să mă-ntinzi cald, vorbe confuze.
Ți-am luat și fustă liră-n spumă
Să-ți stea pe șolduri moi de pumă
Să-ți ating coapse și genunchi,
Să-ți fiu cordon, de trup mănunchi.
Ți-am luat pantofi să calci în zbor
Să mă faci pas cu pas amor,
Să-mi fi sensul de mers în lume;
Să-ți strig pe străzi rimatul nume.
M-am înnegrit rimel de gene
Să-ți fac umbrar de suave semne
Și-n telefon m-am pus cartelă
Să-ți fiu minute-n șir... Rebelă!
M-am tras inel cu filigrame
Să-ți fiu ușor pe deget, grame
Să-ți iei din mine strălucire...
M-am dedicat ție iubire.
M-am tras ca glonțu-n ghint de țeavă
Străjer să-ți fiu la clipa gravă;
De singură vei fi vreodată,
Să rămâi castă, neîntinată.
Ți-am luat parfum să-l ai de iarnă
Când floarea ta în fulgi se cearnă.
M-am făcut tot miresmi de seră
Să-ți păstrez iz de efemeră.
Ți-am luat cercei pe gât s-ating
Catifelatul derm, să sting
Cuvinte ce n-ai vrea s-auzi
Și de-s iubiri să nu răspunzi.
Ți-am luat cadou salbă de vise
Să le-mplinești sau ții promise
Și perle ți-am făcut brățări
Să ți-ating mâna peste mări...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre încălțăminte, poezii despre telefon, poezii despre sâni, poezii despre ruj sau poezii despre rochii
De ce scriu poeme?
scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog să rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
să rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
că fiul ei visează frumos
și are trupul din ramuri de frunze,
care foșnesc în razele primăverii,
mă rog să nu mă lovească
fulgerul zigurat al lui dumnezeu
care m-ar mumifica într-o cruce
la răspântii
cu mâinile întinse între răsărit și apus,
scriu să-mi acopăr toate rănile
cu fășii de cuvinte,
să-mi acopăr inima
care sare din țâțâni la fiecare emoție,
să-mi astupe urechile,
să nu mai aud toate neroziile timpului,
să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,
care încă nu mi s-au împlinit,
mă rog pentru toți nenăscuții lumii,
pentru aura și nimbul lor,
mă rog ca locurile să nu devină pustii,
să triumfe iubirea
ca aripa pasării albastre
care se-mpreună cu azurul cerului
și mă mai rog
ca somnul să-mi fie lin
sub umbra de cetini.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre urechi sau poezii despre primăvară
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mutandus
M-am săturat să schimb pământ
Să-mi răsădesc mereu tulpina;
Nici scoarța-mi nu-mi mai știe gând,
Nici ape nu-mi cresc rădăcina.
M-am săturat să îmi schimb oameni,
Să mă încarc cu crengi de poame
Ce nu am timp să coc; cum sameni
Și n-ajungi să-ți astâmperi foame.
M-am săturat să pierd iubiri,
Să-mi rup din inimă, ce-i una,
Neobosită-n amăgiri;
Că nici ea nu va bate-ntr-una.
M-am săturat să schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci înscrise
În alveole, în pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.
M-am săturat să-mi las prieteni
Ce-i am în filmul pe retină
Transpus cum ace-n drum de ceteni,
Căzute verzi... Păduri ruină.
M-am săturat de mii de acuze
De risipiri trup-suflet, bunuri,
De gândurile-mi mii, confuze
Printre repere... mii de-albumuri.
M-am săturat de-atâta spațiu;
Veșnic necunoscut, cu umbre
De vis, reale... Stors de sațiu
Mă-ntorc în lumea-mi de penumbre!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre spațiu și timp, poezii despre păduri, poezii despre prietenie sau poezii despre inimă
O nouă zi de vise
Îngerii de dimineață
Ies și te trezesc la viață
Calea să se lumineze
Durerile să le calmeze.
Totul pare mai ușor
După asta am să zbor
Liniștea să îmi găsesc
Acasă mă liniștesc.
Sper că azi să reușesc
Gândurile să-nplinesc.
Aș vrea mult să fie acum
Cu mine omul cel bun,
Să-mi aline durerile
Să-mi spună părerile.
Ca lumina sufletească
Să vină la noi acasă.
poezie de Eugenia Calancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet sau poezii despre gânduri
Vino s-asculți privighetoarea
Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-așteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Și cântă privighetoarea.
Vino, privighetoarea cântă
Din piculină și din nai
Și trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopți de mai.
Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.
Vino, privighetoarea cântă
Ea știe ce și pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.
Vino, privighetoarea cântă
Povești duioase de amor
Și melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.
Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.
Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune și talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.
Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile își cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre talent, poezii despre spaimă, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Apariție nocturnă
Mi-a ieșit în drum fantoma
Omului bătut în cuie
Și m-am întrebat ca Toma:
- El o fi?
Sau, poate... nu e...
Cine-a fost?...
N-a fost decât
Chipul unui om - și-atât -
Chipul omului frumos
Din năframa sfintei Veronica...
Dar pe mine m-a prins frica
Și, cum sunt un om pios,
În noaptea Vinerei Mari,
M-am făcut din mare mic
Și-am tăcut chitic.
Căci pe buze-mi înghețase
Numele celui răsfrânt
Pe năframa de mătase,
Care dibuia tăcut
Printre marii cărturari
Un tovarăș credincios
Ca să-i țină de urât
În mormânt!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, citate de Ion Minulescu despre noapte, citate de Ion Minulescu despre tăcere, citate de Ion Minulescu despre sfinți, citate de Ion Minulescu despre religie, poezii despre frumusețe, citate de Ion Minulescu despre frumusețe, poezii despre frică, citate de Ion Minulescu despre frică, poezii despre fantome sau citate de Ion Minulescu despre fantome
Am făcut o greșeală
Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.
Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.
Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală...
Nu știam c-așa-i cariera ratată.
Am făcut o greșeală...
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală...
N-am știut că-i doar o oportunitate.
Am făcut o greșeală
Capitală;
M-am înșelat că dreptatea-i universală
Și m-au furat toți... m-au lăsat cu mâna goală.
Am făcut o greșeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credință falsă, ideală
Și-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.
Am făcut o greșeală...
Și poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.
Am făcut o greșeală
Ce-mi dă fiori de gheață;
N-am știut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă și mi-am irosit, un impotent, (o) viață!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre sinceritate, poezii despre perseverență sau poezii despre naivitate
Liniște și visare
Lumina tremură în așternutul zorilor
îmbracă în culoare Noul An
timpul rămas în calendare învață să tacă
liniștea are o alfel de mască
palmele cerului risipesc pulberi diamantine
peste dorurile din tăcerile curate
dincolo de singurătațile lumii
din universul văzut și nevăzut
alungă norii care opresc lumina
nuanțe nepământene creionează
nerostitele cuvinte cu miros de vâsc
umbrele lichefiate ale zborului îngeresc
agață mugurii stelari de aripile de plumb
cad peste bucățile de suflet
umple clepsidra timpului viitor cu frumos
ca un act dorit ce îmbie la visare.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român și n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc țara chiar dacă va fi condusă de canalii și lepădături și escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă ultimul meu refugiu e disprețul.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România, citate de Octavian Paler despre România, citate despre țări, citate de Octavian Paler despre țări, citate despre revoltă, citate despre naștere, citate de Octavian Paler despre naștere, citate despre iubire, citate de Octavian Paler despre iubire sau citate de Octavian Paler despre cuvinte