Coasa

Îţi spui cea de pe urmă rugă,
Pe când o vezi sclipind la stele,
În mâna Doamnei cea cu glugă,
Sau a lui Boc, la Răchiţele.

epigramă de Laurenţiu Ghiţă din revista "Epigrama", nr. 55 (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Să ştii, prietene, şi tu:
Femeia când îţi zice NU,
Te minte, dar îţi va ceda:
Ce faci când adevăru-i: DA?

epigramă de Laurenţiu Ghiţă din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi şi să nu crezi

E-ntâia oară, văd prea bine,
(Şi-ntreaga lume vreau să ştie)
Când Ghiţă Laurenţiu ţine
C-un concurent... de prin Bănie!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Paştele!

Când văd preţul pentru-un miel,
Stau şi mă gândesc mai bine
Dacă-l cumpăr eu pe el,
Sau mă vinde el pe mine.

epigramă de Laurenţiu Ghiţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o rugă

grija pentru mâine:
farfuria de supă,
bucata de pâine
şi ce va mai fi după;

pacea din ogradă
sporul meu la trudă
fragedă o mladă,
mâna când asudă;

dulce sau amară
o vezi sau n-o vezi
face să tresară
mugurii-n livezi

o ispită somnul
o himeră plânsu-mi
pacea mea cu Domnul
şi cu mine însumi

viaţa noastră azi
fragedă păstrugă
când o fi să cazi
să înălţi o rugă

dă-mi Doamne răbdare
drept, să nu mă clatin
la apusu-ăl mare
să cad ca un paltin!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loialitatea lui Boc

Sunt gata şefu', urc în şa,
Dorinţa ta la mine-i lege!
Crini, trandafiri mulţi voi culege
Şi-i fac... să lingă mâna ta.

epigramă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet (2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încă-odată

Dacă încă-odată mai asculţi Cuvântul
Care până-acuma nu L-ai preţuit
Preţuieşte-L astăzi dulce ascultându-L
Poate-n cea din urmă dată ţi-e vestit.
Dacă încă-odată îţi mai vezi părinţii
Şi azi le mai poţi încă spune un cuvânt
Spune-l al iubirii şi-al recunoştinţei
Poate-i cel din urmă, până la mormânt.

Dacă încă-odată poţi să faci un bine
Celui ce te-aşteaptă să-l hrăneşti şi-mbraci
Fă-l cu bucurie, fericit spre-oricine
Poate-i cel din urmă ce mai poţi să-l faci.

Dacă încă-odată fraţii te mai cheamă
Să-ţi îndrepţi purtarea şi să-ntorci la toţi
Nu-i urî, ascultă-i, prinde-o sfântă teamă
Poate-i cea din urmă dacă când mai poţi.

Dacă încă-odată Domnu-n uşă-ţi bate
Şi mai stă şi-aşteaptă încă să-I descui
Inima-ţi deschide-ţi dragostei curate
Poate-i cea din urmă cercetare-a Lui.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai reuşită fotografie

Cea mai reuşită fotografie
nu e cea de pe hârtie.
Este cea din trei cuvinte
care îţi rămân în minte:
Inteligentă,
Frumoasă,
Credincioasă.
Aceasta-i imaginea care
nu se pierde în uitare.
Imaginea ce te-a marcat
când în suflet ţi-a intrat.
I-ai pus inima drept ramă
chipului ce îi spui MAMĂ.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magicianul Boc

Îl socot în toate cele
Superman, că bunăoară
Dând cu coasa-n Răchiţele
A ras pensiile-n ţară.

epigramă de Nelu Vasile din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "Unde dai şi unde crapă" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
Ca ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
Sau Marea mea cea Neagră ce scaldă România.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
La margini de imperii şi năvăliri barbare,
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge,
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu vei afla vreodată
De sora ta bătrână ce curge-n răsărituri,
Dar vei cunoaşte dacul, cu faţa sa brăzdată
Şi ochii săi albaştri, lipsiţi de licărituri.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala românilor

Pare că-i o boală veche,
Să scăpăm n-avem noroc,
C-auzim toţi în ureche,
Boc, Boc, Boc şi iar Boc, Boc!

epigramă de Corneliu Costăchescu
Adăugat de Corneliu Costăchescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Boc a fost reales Preşedintele PDL

După cum anticipam,
Piticot din Răchiţele,
Cu ovaţii şi tam-tam,
E iar şef peste lichele.

epigramă de Mike Farkas (15 mai 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Henri Heine

Aveţi ochi negri, sunteţi frumoasă ca femeie,
Încât poetul vede sclipind acea scânteie
Că vă însufleţeşte, fiindu-ne prinos:
La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprinde
Şi sunteţi trandafiriul ce-n razele-i se-aprinde,
Făcându-se tot mai frumos.

madrigal de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-ul întărâtă, asmute. NU-ul e un "şo pă el!": când spui ne-ajuns creşte distanţa ajunsului şi accelerezi ritmul, câştigi maratonul şi mori învingător; când spui ne-văzut creşti văzutul şi ajungi la nemaivăzut şi când spui ne-înţeles intri în bolgia cea mai adâncă, unde copia înţelesului e înlocuită cu originalul lui, netrucat de efectele orgii de lumini.

Nora Iuga în Petrecere la Montrouge (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Boc lui Dan Nica

Cum poţi tu să dai din buze
Că n-avem autobuze?
Cum mă vezi tu cât un ciot
Te remaniez de tot!

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou...

În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul şi sfârşitul meu.
închid ochii şi strig:
"Şi acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ţi-e mut.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne uneşte

Te stig in suflet si mă tem
Nu mă auzi si tu mă chemi
Rupti de asteptare suntem
Înalt munitii si gândul pe culmi

Unde esti când vii să mi spui
Sa ti pregătesc patul din stele
Si perna moale din fulg de piu
Mărgăritare să te nvelesc în ele

În noaptea noastră cea dintâi
Si visul este cu luna cea nouă
Eu imi doresc in suflet sa rămâi
Icoana pură spălată cu rouă

Aud un fosnet tu oare mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Sopteste ecoul mâna mi o întinzi
Oare existi sau tot o frunză eu sunt

Mă doare gândul că esti departe
Un munte o mare se întâlneşte
Timpul e scurt pe noi ne desparte
E soarta doar ea care ne uimeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Adrian Maniu cu prilejul apariţiei volumului său Drumul spre stele

Când am citit Drumul spre stele,
Mi-am spus la cea din urmă stanţă:
De... drumul poate-o fi spre ele;
Dar pân' la stele - ce distanţă!

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretendentul: Am venit să cer mâna fiicei dumneavoastră!
Tatăl: Cea mare, sau cea mică?
Pretendentul: Cum, nu le are la fel?

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomen

Vă spune orice însurat, plângând,
Cât adevăr e-n vorbele aceste:
"Sunt fetele drăguţe până când
Se metamorfozează în neveste!"

epigramă de Laurenţiu Ghiţă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretendentul: Am venit să cer mâna fiicei dumneavoastră!
Tatăl: Cea mare sau cea mică?
Pretendentul: Cum, nu le are pe ambele la fel?!

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!