Dedicație (Doamnei Alexandra)
Fiorul copilăriei învăluia
ecoul trecutului,
revărsând peste gânduri
mirajul revederilor,
un spirit fuziona
cu esența terestră a ființei.
-sub cupola translucidă,
lumina sufrinței
avea chipul ei.
poezie de Carmen Tania Grigore din Pași spre comoara din suflet
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
Fluctuații cotidiene
viața are preț
de o clipă
incoruptibilă este
doar moartea
ea acceptă un singur ort
și acela
plătit în prezența
îngerilor.
poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viață
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual de izbăvire
antrenată
pentru fuga
de emoții devoratoare
aștept
cu sufletul micșorat
împlinesc astfel
ritualul sângelui
dinaintea unui sărut stelar.
poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viață
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efecte suprapuse
captiv între buze
numele tău
dă gust
așteptării
în cămașa gândului
trupul
se împuținează
doar inima
rămâne durabilă
ca un ochi de agată
alungând uitarea.
poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viață
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Tăcuți din ceara nopții
împletind poeme,
și eu și tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi și nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
să ne vedem și mai bătrâni.
Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
și-n nebunia ei,
își destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne și mai bătrâni.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de veșnica pomenire
pe clapele pianului
degetele aleargă flămânde
la masa din sufragerie
guri devoratoare
în rest doar trupuri
căzute din cer
reculegere inutilă
limbi de foc
mistuie bucatele alese
cu voia lui dumnezeu.
poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viață
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Primăveri cu flori cărunte,
buze cu miresme rupte
tăinuire de fecioară
ce-a-nserat mai mult pe-afară,
cântec stins de la-nceput,
șoapte dintr-un necuvânt,
toate ce au vrut să fie
au rămas copilărie.
poezie de Carmen Tania Grigore din Pulsul țărânei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protocol matinal
nu știu
cuvintele au devenit
neîncăpătoare
ori noi am uitat
măsura gândului
din iluzii se nasc uneori
așteptări malformate
straturi de ochi
sunt între tine și eu
e ciudat cum te strecori
ca un șarpe de casă
și cauți sămânța cerului
sub talpa fiecărei dimineți.
poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viață
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de îmbrățișare
Sondez prin contraste
aștept să se reverse carminul
sudoarea a memorat truda
dintr-o viață anterioară
acum nu mai am fobia oglinzilor
îmi pipăi umerii uleioși
tăcerea iese la suprafața trupului
cu unduiri orientale
coapsa înfierbântată
emnană un parfum de îmbrățișare
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candidații la electoralele de după Paști
Văzându-le afișele cu chipul,
Mai simt ecoul Săptămânii Mari,
Ce, obsesiv, repetă arhetipul:
Nevinovatul între doi tâlhari!
epigramă de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... gânduri adăpostite în supraimpresiunea
în aroganța
în pluralitățile ochiului verde
pe ordinea de zi a trecutului
gânduri garate în al nouălea cer
ridicând în picioare cuvintele
zid uriaș prăbușit peste ieri
aplauze
trac
ecouri de răspunzătoare enigme
învălmășite culori de ispite
ce-au durat
ce-au trecut
ca un mânz rătăcit
peste sine-ți...
poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maicile
O salbă de stele
împodobind izvoare,
lin, una după alta
trec maicile
cu brâuri de ninsoare.
Un pui de stea
se zbate neputincios în ape,
tăcute, trec maicile și mai departe.
Izvoarele în cântec se-nfioară
un nou potop de stele
coboară-nfășurat în iz de primăvară
Pe dedesuptul lui
cu poale de izvoare
trec iarăși maicile
cu pași tăcuți, de floare.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia"-1977
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirajul visului
Cuprinsă de poveste
În lunga mea visare
Simt că iubirea este
Din ce în ce mai mare.
Te port cu mine-n astă viață
În mirajul visului ce port
Brațele-mi întinse ca o... Torță
Sub... Cupola Cerului... suport.
Pe întinderi lungi de ape
Când noaptea, misterios, se lasă
Te simt tot mai aproape
De nimeni și nimic... nu ne pasă!
Lungi raze de visare
Se-adună-n caldă-mbrățișare
Să-ți spună cu ardoare
Așteptăm, dorul de tine... doare!
poezie de Geta Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altceva decât o stare de inspirație
poemul acesta are cumințenia
unei persoane țintuită
într-un cărucior cu rotile.
dependent de iubire
nu poate ieși în lume oricum;
uneori miroase a transpirație.
când se așează la cozi emoționale
aerul devine greu
apasă memoria cuvintelor
și zvonul nebuniei umblă
molipsitor printre oameni;
când e speriat de moarte
poemul se chircește...
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de iarnă
Tablou de iarnă,
cel mai bătrân anotimp
scoțându-și la licitație
hainele albe.
La-ncheieturi, toată suflarea
stă adormită-n case,
adevărate icoane
cu nimburile șterse
de fruntea mamelor.
Tablou de iarnă,
un călător înstrăinat
și-un cal nechezând
la pieptul fiecărei case,
amândoi, străbătând
pivnețele cerului
și toate hambarele
umplute cu fulgi
răsturnându-le în ochii noștri.
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nu are un mare "Eu" unic, ci este scindat într-o mulțime de "eu"-ri. Dar fiecare dintre ele este capabil să se autoproclame ca fiind "Esența", să acționeze în numele Esenței, să facă promisiuni, să ia decizii, să fie sau nu de acord cu ceea ce un alt "eu" ar avea de făcut. Aceasta este tragedia ființei umane, ca oricare "eu" micuț să aibă astfel puterea de a semna tratate, ca după aceea omul, adică Esența, să fie cel care trebuie să facă față.
citat clasic din George Ivanovitch Gurdjieff
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul clipei trecătoare
Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.
Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.
Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
și din tăcerea calmă-a visului pierdut
aud ecoul sfânt al clipei trecătoare.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis viu
Era pustiu... și rece... și noian
de gânduri, adâncite în Înalt...
Un Dor nespus stătea-ntr-un colț de lume,
simțindu-mi neputința pierdută în neant...
C-o lacrimă fierbinte, căzută fără greș,
când Soarele se-alintă domol, în asfințit,
în inima mea frântă, ce nu mai avea "cash",
trezi, cântându-mi dulce, un VIS abia șoptit.
Atunci, ca niciodată, lăsai cel bob de Soare
să-mi mângâie Lumina ce-abia mai pâlpâia.
Mirajul ne cuprinse, arzând în vâlvătaie
și-n mariajul mistic, cu el în zbor ne lua.
Ce dulce amețeală! Ce contopire sfântă,
când, fără de atingeri, privindu-ne pierduți,
aflarăm ce-i IUBIREA și, fără de osândă,
în mistuiri de flăcări, trecurăm peste punți.
De-atunci, ne-aduce-aminte Lumina ce cuprinde
și-al lui, și al meu suflet, de viață chinuit,
că-n lumea asta mare, plină de mii cuvinte,
IUBIRE ești cu totul, atunci când ești iubit.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis viu
Era pustiu... și rece... și noian
De gânduri, adâncite în Înalt...
Un Dor nespus stătea-ntr-un colț de lume,
Simțindu-mi neputința, pierdută în neant...
Cu-o lacrimă fierbinte, căzută fără greș,
Când Soarele se-alintă domol, în asfințit,
În inima mea frântă, ce nu mai avea "cash",
Trezi, cântându-mi dulce, un VIS abia șoptit.
Atunci, ca niciodată, lăsai cel bob de Soare
Să-mi mângâie Lumina, ce-abia mai pâlpâia.
Mirajul ne cuprinse, arzând în vâlvătaie
Și-n mariajul mistic, cu el, în zbor ne lua.
Ce dulce amețeală! Ce contopire sfântă!
Când, fără de atingeri, privindu-ne, pierduți,
Aflarăm ce-i IUBIREA și, fără de osândă,
În mistuiri de flăcări, trecurăm peste punți.
De-atunci, ne-aduce-aminte Lumina ce cuprinde
Și-al lui, și al meu suflet, de viață chinuit,
Că-n lumea asta mare, plină de mii cuvinte,
IUBIRE ești cu totul, atunci când ești iubit.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii de spirit pălesc în fața unui mare spirit, așa cum stelele pălesc lângă soare.
aforism de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestile unei regine" de Carmen Sylva este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar De ce?
De ce nu putem oare
uita clipele trecutului?
Care ne amintește
că am fost cândva
pe aripi de vânt.
Zburând
peste oceanul dorințelor noastre.
peste visuri și albastrele astre.
peste văile frământărilor
și peste culmile idealurilor
Ce ne inalțau in noapte
Visând că undeva departe
ne aflam deasupra stelelor?
De ce nu putem oare uita
Clipele de iubire,
de durere,
de alint,
de tristeți
și suferinți?
De ce oare nu putem uita
fiorul ce ne-nvaluia
când adolescenți fiind
ne temeam și ne rușinam,
să gândim
și să simțim
că iubim?
De ce oare
domnea teama peste noi
să lasam libertatea cuvintelor
să zboare,
și a versurilor pline de candoare
ce făcea inima să se inalțe
ca un porumbel
in inaltul cerului?
Oare ce înseama acest tumult
al trăirilor sufletesti?
Care copii fiind așteptam
cu iubire
și tandrețe
să apară zorile dimineții.
Să ne vedem,
să ne-ntalnim
și pe ascuns
să ne privim?
Cât amintirile trecutului
domnește peste noi
vom fi supusi visării
si trădării
amintindu-ne
de dragostea neâmpărtășită
din vremea
când eram copii.
poezie de Ligia-Gabriela Janik (7 iunie 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!