Fatalitate

Vioaie strălucea steluţa,
Ce jos din cer căzu apoi.
Mă-ntrebi, copilă, ce-i iubirea?
O stea-n grămada de gunoi.

E ca un câine plin de rapăn,
Ce zace mort în praf, murdar.
Cocoşul ţipă, scroafa geme
Târându-şi pofta-n bălegar.

O, de m-aş prăbuşi-n grădina
Cu flori ce m-au dorit odată
Şi unde vreau de-atâta vreme
Să am o groapă parfumată!

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam o gingaşă copilă

Visam o gingaşă copilă
Cu păr frumos lăsat pe spate;
Şedeam sub teiul din grădină
Sub bolta nopţii înstelate.

Vorbeam, cu drag îmbrăţişând-o,
De bucurii şi de nevoi -
Din cer îngălbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.

Trezit din vis, mă uit - sunt singur,
E noapte-n juru-mi şi răcoare;
Pe boltă stelele scânteie
Tăcute şi nepăsătoare.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul e curajos pe grămada lui de gunoi.

proverbe englezeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe grămada de gunoi cocoşul este rege.

proverbe germane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om în sine este o lume care se naşte şi moare odată cu dânsul; sub fiecare piatră funerară zace o istorie a lumii.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu caut

Nu caut iubiri de-o noapte, m-aş pierde-n zori,
Când m-aş trezi şi trupul nu ar simţi fiori
Şi aş privi tavanul, ştiu că mi-ar fi ruşine,
Să mă ascult în ganduri şi să vorbesc cu mine.

Nu pot să te am o dată şi apoi să dispar
Să fiu un trecător, ca o banală ştire-n ziar,
Nu vreau doar o noapte, cu ce m-ar ajuta,
M-aş pierde-n mine şi-aş pierde-o şi pe ea.

Nu caut iubiri cu orice preţ, eu n-aş mai fi,
Aş plânge-n mine până-n lacrimi m-aş topii,
M-aş simţi murdar, aş fii plin de păcate,
Dac-aş iubi-o aşa şi totul ar ţine-o noapte.

Nu pot să trăiesc doar din clipe efemere,
Iubirea multe vrea, iubirea multe-ţi cere,
Şi tu atât de multe ai vrea să-i dăruieşti
Astfel se scrie viaţa, atuncea când iubeşti.

poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub fiecare cruce zace o istorie a lumii.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta

în lipsa ta m-aş face duh
şi m-aş oferi vânturilor
şi apoi, călărindu-le,
aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...
şi aş urla durerea mea neînţeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.

în lipsa ta m-aş evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aş inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite şi acide;
şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!
m-aş scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristeţea lumii.

în lipsa ta m-aş împrăştia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...
căci tu eşti verticala mea între cer şi pământ
şi centrul meu!
şi fără tine m-aş disipa spre marginile uitării.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groază plăcută

Din acest vânăt cer ciudat,
"Plin, ca şi soarta-ţi, de blesteme,
Ce gânduri, om destrăbălat,
Coboară-n tine să te cheme?"

- Iubind tot ce-i întunecat,
Greu de-aşezat în loc şi vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.

Cer sfâşiat, plin de ruine,
Mândria-mi se-oglindeşte-n tine!
Ţi-s norii dricuri care-n ele

Duc toate visurile mele
Şi în lumina-ţi prind să joace
Luciri din Iad, şi Iadu-mi place.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat

Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineaţa-n roua-ţi să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?

Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ţi dau, să stai ascunsă pe faţa-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?

Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?

Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai eşti sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ţi păstrez mister!?

Ai uitat să mă-ntrebi de câte ori te caut
În zbucium epileptic, cerşindu-ţi zâmbet, gură,
În spasmul crizei pierderii de-o unică aventură...
Renăscut pur la glasu-ţi catifelat de flaut!?

Ai uitat să mă-ntrebi de unde vii candidă
Să-mpodobeşti pământ şi ape, gheţuri, dune;
Căci toate ţi se-nchin, topite-n rugăciune,
La frumuseţea ce-ai, de-o clipă... Efemeridă!!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inamicilor mei

În van se bucură de zor
Că-n fund de groapă m-au adus;
Abia de-acum le-arăt eu lor
Ce-i critica de jos în sus!

epigramă de Dimitrie Jega din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia criticului

Îşi freacă mâinile de zor
Că-n fund de groapă m-au adus!
Abia de-acum le-arăt eu lor
Ce-i critica de jos în sus!

epigramă de Dimitrie Jega din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi puiul

Prin ograda mare, plimbându-se ţanţoş,
Ce s-a gândit el, să se dea cocoş.
Văzând cum că puiul îl cam necăjeşte,
Tare-nfuriat, la el se opreşte.
"Ia ascultă-ncoace, dragă pufuleţ,
Să-ţi câştigi grăunţa, fi puţin isteţ!
Când se lasă seara şi pleci la culcare,
Dute în pridvor, strigă-n gura mare,
Bate din aripă, ca şi-nfuriat,
Nu uita de unde, puiuţ, ai plecat!
Chiar pe vreme bună, ori când vine frigul,
Tu să cânţi de-a pururi, numai "cucurigu"!"
Aflând puişorul, fiind speriat,
Cu un simplu gest, l-a şi ignorat.
"Ia ascultă şeful! Pune-ţi pofta-n cui!
Şi tu ai fost odată, ca şi mine, pui..."
Dar văzând cocoşul un aşa reproş,
Zise-n sinea lui, cu un gând pios:
"Cât ai fii de ţanţoş, nu te da cocoş."

fabulă de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţa mea

S-a rupt o stea din ceruri şi-mi cântă la fereastră,
O "crăciuniţă" roşie, timid'ascultă-n glastră,
Colindul stelei mele unită-n cor angelic,
Vitralii îngheţate lucesc acum feeric.

Se naşte azi Mesia, ţi-aduc o Veste Bună,
Ecoul cel de veacuri, la fel, duios răsună,
Se umple de Lumină, odaia mea umilă,
E loc la tine-n casă şi pentru El, copilă?

Dansează-n noapte fulgii, bat clopoţi de cleştar,
Steluţa îmi şopteşte melodios de-afar'
Se naşte Salvatorul în lumea cea ostilă,
E loc la tine-n casă şi pentru El, copilă?

Se scutură Cerul şi cad troiene de Iubire
Se naşte Pruncul-Rege acum în omenire,
Zâmbeşte bucuroasă steluţa mea gentilă,
E loc la tine-n casă şi pentru El, copilă?

Adorm în patul moale, sub legănări de nea,
Cu gândul la colinde şi la... steluţa mea
Dar dis-de-dimineaţă, aievea mă trezesc,
Isus e lângă mine, îmi spune: Te iubesc!

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul Lumii

Celui plin de bogăţie
I se dă mereu din plin,
Iar puţin cât are omul,
I se ia şi-acel puţin.

Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă în oglindă

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca şi noi...
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cer

Cerul – patria veşnică a raţiunii.

definiţie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea oraşului Weimar

Durerea cum să mi-o suport,
Weimarul ne şopteşte,
Când uriaşul Goethe-i mort
Şi Ekerman... trăieşte?!

epigramă de Heinrich Heine din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, când te-or aşeza

Iubito, când te-or aşeza
Într-un mormânt întunecat
Eu mă cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.

Te strâng la piept şi te sărut
În noaptea tristă şi pustie,
Chip rece, palid şi tăcut,
Voi fi şi eu asemeni ţie.

Se scoală morţii şi dansând
Pornesc în veselul sabat;
Dar noi rămânem în mormânt
Şi tu mă ţii îmbrăţişat.

Când morţii toţi vor fi chemaţi
La judecata de apoi,
În groapă, strâns îmbrăţişaţi,
Rămânem numai singuri noi.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul fără nicio ocupaţie nu se poate bucura niciodată din plin, pe faţa leneşului veţi găsi mereu amprenta nemulţumirii şi a apatiei.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii măicuţei

Ochii măicuţei luminoşi
Când le-am putut simţi privirea,
Învăluindu-mă duioşi
M-au învăţat ce e iubirea.

Ochii ei blânzi şi zâmbitori
Ce mi-au vegheat copilăria
Curaţi ca roua de pe flori
M-au învăţat ce-i bucuria.
Ochii măicuţei visători
Călăuzindu-mi tinereţea
Străluminaţi de mii de sori
M-au învăţat ce-i frumuseţea.
Urmând credinţa din strămoşi
Ce astăzi o cinstesc şi eu
Prin ochii mamei cei pioşi
L-am cunoscut pe Dumnezeu.

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!