Domnului Laurian Ionică

Din Boureni, în fiecare lună
Se 'ncumetă să vină şi cu rata,
Căci are cronicuţe să ne spună,
Dar mă întreb: Când ne va cere plata?

Că scrie omul una de plăcere,
Însă la dumnealui pare serviciu
Şi dup' atâtea versuri cu "durere"
A devenit, credeţi-mă, un viciu.

Nu-i liniştit Ionică, niciodată,
Cu rimele e pus să cocheteze,
Riscându-şi căsnicia câteodată,
Nevasta a ajuns să-l urecheze.

Iar într-o zi sătulă şi de scuze,
Cu basme despre-atâţia umorişti,
Ea îi va spune, făr' să-l mai acuze:
- Ionică, dormi pe la epigramişti!

poezie satirică de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată îmi vine să-l trag dintre ziduri şi să-l întreb: "De ce m-ai învăţat să te iubesc dacă iubirea mea nu-ţi foloseşte la nimic?".

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Laurian Ionică

Ca epigramist Ionică
E pontos şi bun de gură
Şi "loveşte" fără frică,
Niciodată sub centură.

epigramă de George Ceauşu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor a scrie versuri...

V-o spun, fără băşcălie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

De vreo lună şi jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, şi pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,

Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;

Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,

Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câţi la sută
Mă vor înjura măcar,

Ori să-mi spună cel puţin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci şi de venin
Că-n poem nimic n-am zis;

Iată dar c-am fost şocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:

Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Şi-asta pusă-n ghilimele)

Ce aprecieri, ce stimă,
Viaţa-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar şi o poză,

Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-nei Any Drăgoianu, autoarea volumului de versuri "Corabia albastră"

P-o navă construită fin
De-o Ană cu surâs divin,
Aş vrea şi eu, la vârsta mea
Să pot, să mă îmbarc în ea.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de stele

A căzut un fulg de nea
Şi, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir şi să-l sărut.

Era gingaş, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Şi în lacrimă din stele.

N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Şi din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit ţărână.

Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său uşor
M-a făcut să mai aştept.

Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.

Dar în neştiinţa-mi crasă
L-am ucis şi l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.

poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutremur în familie

În căsnicia lor frumoasă
Au depăşit destule piedici,
Dar când veni târziu acasă
A fost seism cu multe replici.

epigramă de Laurian Ionică din PILULE ILAuRIANTE
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poemul perfect

cum nu există poetul perfect
sau o dimineaţă perfectă
când poetul să se trezească brusc
şi să înceapă să scrie
un poem care să nu aibă legătură cu nimic
dar care să spună totul

de exemplu
poetul
să ia la întâmplare un cuvânt
din miile de cuvinte
să-şi deschidă pieptul
şi să-l îndese acolo
cum ar îndesa un SOS într-o sticlă
apoi să aştepte ore în şir
zile sau chiar luni
până când
de undeva
de la capătul lumii
o inimă
plină de emoţii
să citească şi să-l caute cu disperare
dar cum toate astea nu există
îmi rezerv dreptul să mă înec în tăcere

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintea şedinţei

Pe şef l-am întrebat discret
Cam ce să spun de dumnealui
Şi omul mi-a răspuns concret:
"Să spui ce vrei, dar vezi ce spui!"

epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotrivire

El nimica nu îi zice
Căsnicia să n-o strice.
Ea, din contră, parcă are
Dinamită-n buzunare.

epigramă de Laurian Ionică din PILULE ILAuRIANTE
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la balamuc

Deşi au toţi acelaşi viciu
Primesc altfel de tratament:
Nebunii cronici la ospiciu
Iar deputaţii-n parlament.

epigramă de Laurian Ionică din PILULE ILAuRIANTE
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se vinde

Ştii cum se vinde omul?
Pe bucăţi, mai întâi îşi dă trupul,
De parcă n-ar fi al lui
Şi se lasă purtat într-o
Poveste aparent frumoasă,
Din care nu se va trezi decât atunci,
Când va conştientiza
Că vârtejul care l-a luat
Îl aruncă direct în prăpastie;

Apoi îşi dă sufletul,
Marcat de ideea:
"Te faci frate cu dracu'
Doar ca să treci puntea ",
Însă nu ştie că la mijlocul punţii
Acesta îi cere plata.

Puţini rezistă
Şi au demnitatea să şi-l păstreze,
Restul, iau coarnele necuratului
Şi pleacă prin lume
După alte suflete.

poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind coperta cărţii "Un ficior de plai" de Laurian Ionică

Câte drugi ai în lădiţă,
Dragul meu ficior de plai!
Ce femeie sau fetiţă
N-a vrea un porumb să-i dai?

Sus, văd un obraz subţire
Şi-un păr alb de amintire,
Jos de tot, mi se arată
Două rădăcini de-odată.

La mijloc, ţii să se vadă
Că balaurul din ladă,
La nevoie, dacă-i, are,
Capete... nevoie mare.

Tot cenaclul vede bine,
După o numărătoare,
Că ţi-ai pus drugile bine:
Una pentru fiecare.

Când îţi vom vedea lădiţa,
Eu şi Gigea şi Dobreanu,
Vom fugi la Periniţa,
Să rămâi cu Drăgoianu...

Ce, la trup fiind frumoasă,
Iar la scris prodigioasă,
Pentru orice drugă-n parte,
Va mai publica o carte!

poezie satirică de Marius Robu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotrivire

El nimica nu îi zice
Căsnicia să n-o strice;
Ea din contră parcă are
Dinamită-n buzunare.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciul

Nu mă pricep să-l definesc
Dar ştiu cât de mult îmi plac
Şi vinul cu buchet regesc
Şi fetele cu ochi de drac.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. D.: Eu, ăă, aştept pe cineva.
Omul de serviciu: Uşa e stricată. E cam a cincea oară când nu se deschide.
J. D.: Poate e vreo monedă blocată acolo.
Omul de serviciu: De ce o monedă?
J. D.: Nu ştiu...
Omul de serviciu: Ai pus tu o monedă acolo?
J. D.: Nu, nu, eu doar făceam conversaţie.
Omul de serviciu: Dacă găsesc o monedă acolo, te distrug.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 martie

De-am dat, o viaţă, daruri tuturor,
Azi fac cadouri numai din cuvinte
Ce le-mpletesc, cu drag, în mărţişor,
Ca un zgârcit datornic, dar cuminte.

Am pus în cui risipele curente
Şi cum fac eu, sfat bun le dau la toţi,
Căci toate aceste daruri inocente
Creează tensiune între soţi.

Mai bine versuri scrise în cascade,
Cuvinte slobozite în şarade
Ca trubadurul, lira ce şi-o plimbă.

De ce la daruri, azi, am renunţat?
Iată răspunsul, vârstei resemnat:
Când anii trec, părerile se schimbă.

sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sînt unii oameni care îl întrebuinţează la scopuri cu totul mârşave. Scrie cu el. Adică fiecare sunet ieşit din gura omenească - în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite - este pus în vârful creionului şi fixat pe hârtie ca o muscă. Ceea ce eu nu aş face niciodată.
A dormi cu ţigara în gură şi creionul după ureche este o perfecţiune la care nu au ajuns decât oamenii de pe celelalte planete.

Geo Bogza în Creionul - Revista URMUZ, an. I, nr. 3, martie 1928
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Nu-i mai tace guriţa,
Îi umblă ca meliţa;
Adevărul... când să-l spună...
Tace. Stă privind la lună.

paradox epigramatic de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii

Se luptă să salveze ţara,
Că te şi miri când vrei să ştii,
Cum de-şi mai fac şi datoria
Când au atâtea datorii?!

epigramă de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"

De-aş fi găsit în standuri cartea
Eu aş fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.

Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preţ de librărie
Şi pentru că-i ştiam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.

Citind-o, nu de circumstanţă,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezaţă
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.

Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar şi editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".

Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aş vrea să-l minimalizez.

Şi-acum, în zi de Bobotează,
Să-l laud şi să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.

Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
Să îşi apropie iubirea
Şi sufletul de Dumnezeu.

Să stea acolo zi şi noapte
Ca şi epava unui vis
Şi fără grai şi fără şoapte
Pierdut o lună în abis.

Îngrijorat că el s-a dus
Prin stele făr' să fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
Să dea cu Robu de pământ.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!