Cronică rimată la volumul "Cu săbiile încrucişate" al doamnei Any Drăgoianu

Din săbiile ei încrucişate
Cu adversarii seceraţi pe drum
Din biruinţa cu lejeritate
Mai scoase Drăgoianu un volum.

Dibace, cum o ştim pe autoare
Atrase-n cursă, să nu-i zic măcel,
Confraţi seduşi de-un zâmbet de favoare
Îngenuncheaţi de dânsa în duel.

Vicleană precum vulpea de pradă,
Ea îşi fixă şi puncte de reper:
Întinse adversarilor o spadă
Triindu-i pe profesii şi pe fler.

Îl luă întâi pe Coge în fandări
Într-un turnir cu martori pe măsură
Şi-l surclasă, chiar fără eşuări,
Că avocaţii dau mai mult din gură.

Pe loc secund înscrişi ca obţiune
Sunt Nelu şi Dobreanu pe răboj
Aceşti magnifici nu o vor răpune
Fiind amândoi chiar de la ea din Gorj.

Pe Groza, Any să-şi atingă scopul
Nu l-a băgat în carte la prolog
Că omul ăsta dă cu târnăcopul
Fiind de meserie geolog.

Şi totuşi, s-o felicit sunt acel
Ce ar urma-o-n confruntări ca orbu'
De vreme ce n-o sperie-n duel
Nici, chiar, apocalipsele lui Robu.
Sunt şi-ntrebări puţin mai neplăcute
Cu gelozie şi păreri de rău:
Cum de-a găsit în lungile-i dispute
Pe dl Ion Mitică din Buzău?

E nefirească setea de izbândă
Când vrei reduta sus pe parapet
Aşa că Drăgoianu stând la pândă
Găsi Mitici destui pe internet.

Iar eu ce-i mai scriam câte-o poemă
Punând în vers, prinosuri de frumos,
Mă las învins de sabie cu teamă
Şi sângerez al dracu de gelos.

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Any Drăgoianu, care scrie permanent poezie pentru copii

Eu nu ştiu dacă îţi convine
Părerile să mi le-asculţi,
Dar ai putea la fel de bine
Să te ocupi şi de adulţi.

Lăsând copiii la o parte
Chiar dacă suntem "mai de ieri"
De-ai scri şi pentru noi o carte,
Ne-ai da aceleaşi mângâieri.

Că de exemplu, n-ar fi crimă,
Întâmplător să fiu acel
Ce într-un vers frumos, cu rimă
Să-mi spui că sunt un motănel.

Într-o întâlnire pe cărare
Să mă întrebi, chiar de ţi-e greu,
Îmbujorată ca o floare:
- Ce face ursuleţul meu?

Şi nerodat în vreun măcel
O spun că mi-ar fi tare frică,
Dacă m-ai face şoricel
Şi-ar da de mine vreo pisică.

Şi lup mi-ar place ca să fiu
Că pitulat dup-o crenguţă
Într-un amurg, frumos, târziu
Să vin, să prind câte-o mieluţă.

Doar veveriţă nu aş vrea,
Nu că aş face pe fudulul,
Dar asta are o belea:
În DEX nu i-au găsit masculul.

În loc de morală:
De alintări cam dezvăţaţi
Că ce fac bune, tot nu fac,
Bărbaţilor mai scăpătaţi,
Diminutivele le plac.

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"

De-aş fi găsit în standuri cartea
Eu aş fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.

Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preţ de librărie
Şi pentru că-i ştiam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.

Citind-o, nu de circumstanţă,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezaţă
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.

Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar şi editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".

Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aş vrea să-l minimalizez.

Şi-acum, în zi de Bobotează,
Să-l laud şi să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.

Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
Să îşi apropie iubirea
Şi sufletul de Dumnezeu.

Să stea acolo zi şi noapte
Ca şi epava unui vis
Şi fără grai şi fără şoapte
Pierdut o lună în abis.

Îngrijorat că el s-a dus
Prin stele făr' să fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
Să dea cu Robu de pământ.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Laurian Ionică la volumul "Un ficior de plai"

La anul treişpe din mileniul trei
Când de atâtea rele avurăm parte
Şi lumea era-n pană de idei
Veni Laurian cu-o nouă carte;

Îşi puse câte-o poză pe coperţi
Să-l recunoască orişice vecină
Şi demonstră pe bază de experţi
Că are-n plai solidă rădăcină.

Şi fi'ndcă printre bunii lui amici
Îmi place a crede că-i şi subsemnatul,
De carte, mă grăbesc să ţin un spici,
Că n-aş vrea să mi-o ia-nainte altul.

- Maestre, optul tău m-a bulversat,
Citindu-l, mă inundă iar eresuri,
Că-mi vine să mă mut şi eu la sat
Şi să mă pun pe aşternut de versuri;

Să pun în cartea vieţii câte-un semn
Cu pasărea cea dulce-a tinereţii,
Dar şi ventuze pe-un picior de lemn
Cu mult umor, aşa cum fac juveţii;

Să scriu de porci şi chiar despre găini,
De coţofană, vulpe sau de cioară
Şi mai ales de câinii din vecini
Ce dau concert în fiecare seară.

Şi când idei nu mai sosesc din larg
Şi nici de inspiraţie n-am semne,
Să ies în faţa casei şi să sparg
Încă vreo patru metri cubi de lemne;

Iar când ne strângem vinerea la club
Aş da şi eu o replică hazlie
Confraţilor ce au semnat pe sub
Vreun catren marcat de ironie,

Jeanet şi Robu, Gigea, Burduşel,
Nelu Vasile, Radu sau Dobreanu,
Ar apărea semeţi ca din rastel
Mai nărăvaşi ca Any Drăgoianu,

M-ar asalta cu poante şi idei,
Având cu toţii spada ascuţită
Şi poate l-aş chema şi pe Ursei
Să nu m-aleg cu pielea ciuruită.

Dar, din păcate, viaţa de oraş,
Cu internet şi mall îmi schimbă planul,
Mă ţine arestat ca pe-un ocnaş
La fiecare pas smulgându-mi banul.

De-aceea las deoparte acest eres
Cu bogăţii de linişte şi soare
Şi plin de plictiseală şi de stres
O să mă-ntorc la mine la dosare.

Şi n-aş putea, maestre, să-mi închei
Discursul despre carte sau visarea,
Fără să-ţi spun c-aştept cu mult teme
Să ne uimeşti la fel cu următoarea!

poezie satirică de Marius Coge din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind coperta cărţii "Un ficior de plai" de Laurian Ionică

Câte drugi ai în lădiţă,
Dragul meu ficior de plai!
Ce femeie sau fetiţă
N-a vrea un porumb să-i dai?

Sus, văd un obraz subţire
Şi-un păr alb de amintire,
Jos de tot, mi se arată
Două rădăcini de-odată.

La mijloc, ţii să se vadă
Că balaurul din ladă,
La nevoie, dacă-i, are,
Capete... nevoie mare.

Tot cenaclul vede bine,
După o numărătoare,
Că ţi-ai pus drugile bine:
Una pentru fiecare.

Când îţi vom vedea lădiţa,
Eu şi Gigea şi Dobreanu,
Vom fugi la Periniţa,
Să rămâi cu Drăgoianu...

Ce, la trup fiind frumoasă,
Iar la scris prodigioasă,
Pentru orice drugă-n parte,
Va mai publica o carte!

poezie satirică de Marius Robu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Nicomah, la vol. "Genoveva de trabant", lansat la Craiova

Să vii, maestre, iar la noi
Când alt volum va fi să scoţi,
De vrei ca să ne faci eroi,
Aici ne vei găsi pe toţi.

Te aşteptăm, se înţelege,
Dacă picioarele te ţin,
Primindu-te ca pe un rege,
Că doar la noi eşti membru plin.

În inspiraţii de ai parte
De dame emanând parfumuri
Să scrii iar carte după carte
Şi să ne ţii mereu pe drumuri.

Cum suntem pricepuţi la glume,
Câte-un volum dacă ne laşi,
Vom face-aprecieri postume
Ca şi la marii-naintaşi.

Apreciind, câte-olecuţă,
Din operă, pe cât putem,
Nu îţi vom da vreo butelcuţă,
Însă din palme tot bătem.

La Botar, ca-ntre vechi confraţi
Felicitarea de rigoare,
De-a fi venit din Romanaţi
Cu-n spirit de-o aşa valoare.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preambul la lansarea vol. propriu, "PILULE ILAuRIANTE"

Azi, lansând tipăritura
Ce ridică sus umorul,
Fi'ndcă nu mi-am luat armura
Daţi în mine cu toporul.

Dacă observaţi în carte
Vreun catren făcut aiurea,
Nu doresc să-mi ţineţi parte,
Daţi în mine cu securea.

Fără altă-alternativă
Eu arunc în ring prosopul
Voi, să puneţi de-o colivă,
Folosiţi chiar târnăcopul.

Şi săpaţi la rădăcină,
Denigraţi-mă că scriu
Epigrame de duzină,
Îngropându-mă de viu.

Tăvăliţi-mă-n ţărână
Aruncaţi-mă-n cavou
Şi aşteptaţi acolo până
Mă voi ridica din nou,

Ca să auziţi ecoul
Că-n duel încă o crimă
Am făcut, şi-ncarc stiloul
Să mai finisez o rimă.

Şi-n trohei s-o pun regină
Fără iambi, că-n clasic mers
Strică metrica la vers
În poetica grădină.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel

Am prins strigătul de aripi şi le-am frânt, din neputinţă,
Adunase-n el amarul clipelor de suferinţă
Şi mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, ceţuri dense, rosteau vrute şi nevrute

Lunecam în găuri care nu aveau sfârşit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Şi din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc

Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât şi disperare
Şi apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poţi,
Un genunchi e în pământuri... nu mai ştii de îl mai scoţi

Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să ştii că eşti în viaţă, dacă nu mai simţi că mori?

Peste toate e lumină, ne veghează fără glas,
Chiar de pare totul negru, nu renunţi, mai faci un pas
Şi te lupţi, căci fără luptă eşti un simplu muritor,
E doar un duel cu viaţa... vei ieşi învingător!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul "Zâmbete şi lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu

Tot citindu-ţi cărţulia
Zâmbetelor tale, Any
Şi prinzndu-mă soţia
Mi s-au înmulţit duşmanii.

M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Şi cu igrecul în coadă?

Tensiunea se ridică
Şi îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ţi-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!

Văzând, totuşi că repetă
Întrebarea şi-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator şi dramaturg.

Dacă-n jur aruncă drama
Zâmbetelor când îi vine,
Spune-mi tu, mâncate-ar mama
Lacrimile pentru cine?

Ăsta este titlul cărţii,
Dar ea e cum tu nu ştii
Şi deasupra judecăţii,
Scrisă e pentru copii!

Răsfoi în grabă cartea
Şi văzu cu bucurie
Estompându-şi răutatea
Cui şi pentru cine scrie.

Îi pieri întreaga frică,
Dar mi-aprinse un fitil:
- Bine-mi pare moşulică,
Ea te crede infantil!

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivire

Amândoi sunt pe-o măsură,
Totuşi duc o viaţă grea:
Dânsul este bun de gură
Dânsa are gură rea.

epigramă de Vasile Matei din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe pentru festival

N-am paşaport, nici bani de drum,
Şi teamă-mi-e, cum sunt zurlie,
Că iau un premiu chiar acum,
Măcar în euro să fie!

epigramă de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul

Statutul de oltean mă-mpacă,
De sunt frumos aşa mi-e harul,
Dar şi deştept, în plus chiar dacă
E şi Caracălul şi calul.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Any Drăgoianu, autoarea volumului "Corabia Albastră"

Corabia când se va duce-n larg,
De-ar fi să-şi piardă ultimul catarg,
Toţi pescăruşii epigramei noastre
O vor salva din valurile-albastre!

epigramă de Laurian Ionică (2009)
Adăugat de any
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertiginos

Deşi limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Şi munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.

Chiar dacă uit de azi pe mâine
Şi doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.

Şi în păreri de am motive
Cum câinele de arţăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.

Am simţul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să ştiu de e rahat, magiun...
Şi să nu-nghit vertiginos.

Sunt chiar la zi şi cu jargonul
Şi mă prezint un tip bengos;
Mă cultiv să nu fiu afonul
Inept... cu iz vertiginos.

Călit de-atâtea experienţe
Timidul nu mai e fricos;
Mă titulând în competenţe
Mă delivrez vertiginos.

Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veşnic bucuros
Şi vânzători de vis conturn...
C-am încă tact vertiginos.

Şi strălucesc de sănătate
Cum mărul roşu găunos
Şi-n cod grav de calamitate
Mă prăbuşesc vertiginos!

În aer de celebritate
Respir, tânjindu-l norocos
În endorfinele umflate...
Ce-mi dau vertij vertiginos.

Să nu mai prelungesc suspansul
'n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat avansul...
De-un expirat vertiginos.

Aşa că-mi iau timp să inspir,
Să mă vând veşnic amoros
De muze; pe femei să-nşir
Într-un carnaj vertiginos...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, sunt gelos!

Sunt gelos
pe toţi bărbaţii care au poftit la
carnea-ţi fragedă
abia aşteptând să-şi înfigă dinţii
în icoana mea

Sunt gelos
chiar şi pe mine
cel din tinereţe
care te dorea de la distanţă
până urla aerul nopţii

Sunt gelos
pe fiecare fir de iarbă care ţi-a mângâiat talpa –
pe mine nu m-ai călcat niciodată atât de blând

Păcatele mele, sunt gelos
pe ploaia ce te udă până la piele
înviorându-ţi florile

Sunt gelos
şi pe vântul ce ţi se strecoară în cosiţe -
îi simt parfumul de câte ori te sărut

Drace, sunt gelos
pe ţânţarul care ţi-a supt sângele
după ureche

Sunt gelos
pe toate bucatele care îţi intră-n gură -
ele îţi gustă limba

Zilnic sunt gelos
pe scaunul ce te ţine –
stai mai bine în poala mea
nu mai spune că n-ai timp de nebunii

Sunt gelos
pe pruncul care ţi-a muşcat sfârcurile cu nesaţ
şi care astăzi mă strigă prin casă
(Bine, fie! – pentru asta o să ţi le iert pe toate!)

poezie de Lucian Velea (3 octombrie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, nu te înţeleg... Ce înseamnă asta?! După felul în care vorbeşti, pari a fi gelos. Ceea ce... E ridicol!
Lucian: Ridicol?! De ce ar fi ridicol?! Nu, nu e deloc ridicol, pentru că, într-adevăr, chiar eram gelos! Nu numai că eram gelos, ci încă sunt. Sunt gelos, Lia, ba chiar foarte gelos! Pe Sid, sau pe oricine altcineva s-ar apropia nepermis, de tine! Pe oricine te-ar privi cu afecţiune.
Lia: Poftim?!
Lucian: Ce ţi se pare atât de ieşit din comun?! Ar fi trebuit să ştii, sau să-ţi fi dat seama până acum, de când mă cunoşti, că... Da, sunt gelos, pentru că...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om simplu

în fine nu sunt omul ideal
sunt omul cu idee
şi-n mine nu-i chiar totul infernal
mai sunt şi căi lactee
mai am şi suflet, uneori chiar vise
şi lacrime sub gene
şi deseori ţin uşile deschise
în nopţi cu sânziene
în rest-nu sunt eu omul ideal
nici prinţ nu sunt să vin aşa, călăre
şi să te iau cu mine în astral
în viaţa asta. Poate-n viitoarea..

poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu trebuie să fie Dumnezeul tuturor religiilor şi a tuturor oamenilor, El nu poate fi un "Dumnezeu" al separării, al raiului şi iadului. Însăşi UBICUITATEA LUI contrazice existenţa iadului. Fiind Totul Din Întreg, deci fiind pretutindeni EL nu poate fi mai mult într-o floare şi mai puţin într-un vierme, nu poate fi mai mult în credincios şi mai puţin în păcătos, nu poate fi mai mult în Hristos şi mai puţin în tine. TOT CEEA CE CREZI CĂ ŞTII DESPRE DUMBEZEU, ştii de la separare sau gând/minte, dar Dumnezeu nu se poate lepăda/desprinde de tine după cum tu nu te poţi lepăda/desprinde de EL. Dumnezeu, Viaţa sau faptul tău de "A-Fi" sunt una şi orice ar fi, chiar şi moartea de ar veni tu trebuie să Fii, nu-i aşa? Chiar şi când crezi că nu eşti tu tot eşti - noaptea în somnul profund, leşin, moarte - faptul tău de "A-Fi" se topeşte natural în Dumnezeu cel veşnic, dincolo de manifestare şi nemanifestare. Contemplă asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

chiar dacă printre mii şi mii te-am căutat
şi te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
şi te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid aşa, în sinea mea şi tac
dar nu pentru că eu te cred
sau că-i adevărat
ci pentru că iubesc şi sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniţi şi de plecaţi
mai buni ca mine şi mai talentaţi
mai tineri, mai perfecţi, mai degajaţi
mai îndrazneţi şi mai sofisticaţi
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- şi încă una, înca vreau ca tu să ştii
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii
în telefonul meu
plecând, că mai revii....

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 12-a din 1.06.1981-28.07.1981: 6. Codiţa lui în poanta mea

Chiar pe dracul în duel,
L-am vârât şi într-un fel,
Când coada-şi bagă, iese ceartă;
În poanta mea... înseamnă artă!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei epigramiste care mă antrenează într-un duel

Duelul ăsta nu e pentru mine!
Sunt aprioric dezavantajat:
Dacă-s învins, m-acopăr de ruşine,
Iar dacă-nving - e un asasinat!

epigramă de Mircea Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!