Ah, cum aş vrea să sărut toate rănile vieţii, să mă scald în însângerările acestei boli...

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de trist, încât toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine nici o valoare. Cum să mai pot vorbi de frumuseţe, cum să mai pot face consideraţii estetice, când sunt trist, trist de moarte.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum vedeam timpul în toate, speram a le scăpa toate de timp.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (8 aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâtul la toate nivelurile, de la tangou la Apocalipsă. Asta e atmosfera vieţii mele de fiecare zi.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce a stricat adevărata eternitate, omul a căzut în timp, unde a izbutit, dacă nu să prospere, cel puţin să trăiască: sigur e că s-a obişnuit cu noua lui condiţie. Procesul acestei căderi şi al acestei deprinderi se numeşte Istorie.

Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş vrea să nu mai ştiu nimic de mine şi de lumea asta!

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să văd o singura lacrimă înghiţită de pământ... Toate apucă, pe căi necunoscute nouă, în sus.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port un doliu din naştere - doliul acestei lumi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot trăi decât la începutul sau la sfârşitul acestei lumi.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din 1937, evenimentele vieţii mele sunt legate de grădina Luxembourg. Mi-am rumegat aici toate mâhnirile.

Emil Cioran în Caiete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles că nu sunt un prost şi îl scuz pe doctor de a fi considerat viaţa mea drept manifestarea unei boli! Viaţa seamănă puţin cu boala, aşa cum merge tărâş-grăpiş, şi-şi are ameliorările şi înrăutăţirile ei zilnice. Spre deosebire de celelalte boli însă, viaţa e întotdeauna mortală. Nu suportă tratamente. Ar fi ca şi cum am vrea să ne astupăm toate găurile trupului, luându-le drept răni. Am muri sufocaţi, îndată ce am începe tratamentul.

Italo Svevo în Conştiinţa lui Zeno (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are niciun sens. Căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui om, infinit dramatic şi nefericit, pentru că totul se reduce în ultimă instanţă la neant şi pentru care legea acestei lumi este suferinţă. Brutalitatea vieţii m-a călcat şi m-a apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor şi mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Eu şi lumea (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e singurul mod fecund de a te înşela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poţi fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieţii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran este un fragment din povestea celor care au contribuit la dezvoltarea imaginii naţionale a României. Înţeles greşit sau corect printre oamenii care l-au cunoscut, Emil Cioran este nuanţa cu caracter religios şi istoric din perioada interbelică, atunci când România avea nevoie de împrospătarea imaginii sale naţionale cât şi de solidificarea speranţei acestei naţiuni pentru continuitate.

aforism de Camelia Opriţa (13 iunie 2013)
Adăugat de MariaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea ca timpul să se întoarcă în vizuina lui

ca un animal bătrân şi învins
să îşi lingă rănile
să tragă ţărână peste orele scurse
atât aş vrea
să se întoarcă
până la ultima nefericire
ca un animal lovit cu sabia în creştet
să se ghemuiască în durere
să îşi urle trecerea
de pe faţa mea
atât
doar atât aş vrea
să-l văd cum se întoarce
cum îşi linge rănile
cum trage ţărâna

ah!
timpul
da
timpul
cel mai feroce animal
şi-a înfipt colţii
în obrazul meu
mi-a despicat abdomenul
mi-a umplut de sânge amintirile

ah!
atât aş vrea
să se întoarcă în vizuina lui
să se acopere cu ţărână
ca rănile mele să se vindece

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala este modul în care moartea iubeşte viaţa, iar individul teatrul acestei slăbiciuni.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Berengea Ani Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-am fi liberi în boli, medicii ar ajunge cerşetori, căci muritorii trag spre suferinţă, dar nu spre amestecul ei chinuitor de subiectivitate exasperată şi de necesitate invincibilă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu simţi necesitatea uitării decât a lucrurilor şi experienţelor din cauza cărora ai suferit. Or, unul din paradoxele bestiale ale acestei lumi este de a şterge amintirile celor ce n-ar vrea să uite şi de a fixa amintirile în memoria celor ce ar dori să uite totul.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit întotdeauna că Diogene va fi cunoscut, în tinereţe, ceva neplăceri de natură amoroasă: nu alegi calea rânjetului fără ajutorul unei boli venerice sau al vreunei slujnicuţe îndărătnice.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!