O vreme

Din pridvorul lunii
ţârâie înserarea.
O respiraţie caldă tăcerea pământului.
În rest... s-au cam dus.
Eu am mai rămas, o vreme,
să fac recesământul celor plecaţi.

poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recesământul pensionarilor

Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Flămânzi şi goi şi duşi de nas,
Că vin, în pragul dimineţii,
Să vadă câţi aţi mai rămas…

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Cuie în tâmplă,
cuvinte imagini.
În rest...
lutul unui pumn de vise.

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2010)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este starea în care omul poate pătrunde în propria realitate interioară pentru a se cunoaşte pe sine, poate intra în cuvânt să-i descopere "mecanismul" şi în măsura sufletului său să aducă bucurie celor din jur.

Vasile Ghinea (februarie 2014)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este starea în care omul poate pătrunde în propria realitate interioară pentru a se cunoaşte pe sine, poate intra în cuvânt să-i descopere "mecanismul" şi în măsura sufletului său să aducă bucurie celor din jur.

aforism de Vasile Ghinea din Constelaţia tăcerii / sub semnul trandafirului (iunie 2014)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Controversă

Lumină risipită
În negura zilei
Pioasă amintire
a celor plecaţi
Sângele muşcatelor
dând viaţă zidului
Arterele copacilor
desenându-se pe cer
Femeie cu durerea
la vedere
Cor de călugări
rupând tăcerea
Tămâie pe amintirile
mele
Pulberea lunii – amintirea nopţii
Limpede agheazmă
Patriarh încă viu
Imortalizat pe ziduri
Nădejdi în
Dumnezeul din noi.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul vieţii să întinde tăcerea. În urmă un semn de întrebare.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul vieţi se întinde tăcerea. În urmă un semn de întrebare.

Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără imaginaţie nu poţi intra în structura, tăcerea cuvântului.

Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec

la nivelul următor unde
pereţii sunt pictaţi cu sentimente
sărutul tău are culori
iese un tablou plin cu poezii
inima trage câteva linii
mă uit atent la albul rămas
e fără sentiment
parcă se nasc sunete
este o pictură în n dimensiuni
sub pleoape mi-a rămas
un rest de respiraţie proaspătă
anomaliile nu le pot picta
le voi folosi la un colaj
alături de o ancoră aruncată
într-un vas în care plânge vopseaua
trec la altceva după ce beau
din remuşcare lacrimile
zbor cu gândul printre negre pânze
depozitate în zilele de post

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu arunca idei celor care nu le cunosc. S-ar putea să se transforme în frânghii.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însingurarea omului în tăcerea cuvântului, cu ustensilele necesare, talent, imaginaţie şi intuiţie, poate crea în perspectivă un scriitor.

citat din Vasile Ghinea (2018)
Adăugat de Ghinea Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina nopţii

În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.

Dulci chemări nelămurite
Tremură departe.
Draga mea a dat sfioasă
Crengile-ntr-o parte.

Şi pridvorul parc-aşteaptă,
Oaspele grădinii,
Dar mă bate luna-n faţă
Şi mă ştiu vecinii...

– Lună albă, lună mută,
Lună călătoare,
Cum te-aş smulge de pe ceruri
Să te-arunc în mare!...

George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV

E toamnă-n culori,
mai toarnă-mi o cană de vii
pentru morţii din rădăcini.
Am rămas singuri
pe insula nimănui,
mâncată încet de amintiri.

poezie de Vasile Ghinea din Renaşterea buzoiană, almanah 2013
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretele vor creşte

Vor trece luni
şi vor trece ani.

Şi va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte

şi la spânzuraţii cu piepturi sparte.

De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.

Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.

Poate că au căpătat alte înţelesuri
şi s-au mutat
mai departe,
în locuri nemaivăzute,
neştiute,
pe drumuri încă neumblate.

A dispărut
un întreg trib
de cuvinte.
O întreagă viitoare civilizaţie
de aduceri-aminte.

În urma lor,
a mai rămas un rug.
Cenuşa
încă mai e caldă.
Undeva,
încă se vede fum.

E fumul rămas,
după ce a ars
şi ultima vocală.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figvar: Tu, omule, şi tu, omuleasă, aţi mâncat fructul interzis. De aceea să nu vă mai văd în grădina mea. Valea!
Adam: Ei, încotro s-o luăm noi acum?
Îngerul: Valea! Ştergeţi-o de aici!
Maestrul Leonardo (apărând din tufiş): Plecaţi, plecaţi! Plecaţi, plecaţi!

replici din piesa de teatru Căderea în păcat sau cunoaşterea binelui şi a răului, scenariu de Daniil Harms (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii lunii...

Ciobănaşul cată mieii
Răzleţiţi de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit şi câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanţa,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem plecaţi

... suntem plecaţi şi venetici dansează
în felul lor oribil de bizar.
în piaţa care liberă şi trează
a fost numai un sfert de centenar...

aceştia sunt urmaşii celor care
au fost aduşi aici ca santinele
în lagărul perfid de concentrare
zidit direct în pieptul tării mele

aceştia sunt aşa un soi de vată
şi bază celor ce mereu ne fură
o legiune veşnic derivată
din albia trasată de natură

suntem plecaţi şi venetici dansează
un ultim dans, oribil şi bizar
un dans prin care hoţii mei leghează
că tot ce au, noi le-am transmis în dar...

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chihlimbar

Dimineţile calc petale de rouă
într-o fugă de Bach.
Securea războiului
a rămas închisă într-o lacrimă.
Furii şi-au construit castele
în utopia noastră
şi noi suntem
în căutarea unui zbor.

poezie de Vasile Ghinea din Lacrima din ochiul singurătăţii (2010)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părul cărunt mi se pare a fi asemeni luminii delicate a lunii, sclipind argintiu peste înserarea vieţii.

citat din Jean Paul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!