Când vă încearcă ispitirea Binelui, duceți-vă la piață, alegeți, din mulțimea de acolo, o bătrână, pe cea mai năpăstuită, și călcați-o tare pe picior. Priviți-i apoi dezlănțuirea pătimașă, fără să-i răspundeți în vreun fel, pentru ca, datorită fiorului pe care-l dă excesul de adjective, să poată și ea trăi, în sfârșit, o clipă de apoteoză.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
- a trăi
- A trăi cu adevărat însemnă să-i refuzi pe ceilalți, ca să-i accepți ar trebui să renunți la tine, să te stăpânești, să acționezi împotriva propriei tale naturi.
definiție celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e prea plină de moarte pentru ca moartea să-i mai poată adăuga ceva.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine s-ar mai lăsa vlăguit de sexualitate de n-ar nădăjdui să-și poată, prin ea, pierde mințile pentru mai mult decât o clipă, pentru toate zilele pe care le mai are de trăit?
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amestec de anatomie și de extaz, apoteoză a nerezolvabilului, hrană ideală pentru bulimia dezamăgirii, Dragostea ne poartă spre o decădere plină de glorie...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei ce mor, pentru nimeni mor. Eroul e singur, pe pământ și sub el. Sângele lui fructifică alte lumi, căci în inimile noastre s-ar usca, în inimi fără vreun trecut sau vreun viitor. Până și virtualul ne e ideal.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină - cuvânt pe care-l folosim ca să-i înșelăm pe ceilalți, ca să-i facem să creadă că suntem mai profunzi decât ei.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prima clipă când am văzut-o m-am îndrăgostit de timiditatea ei, o timiditate unică, de neuitat, care-i dădea înfățișarea unei vestale istovite în slujba unui zeu clandestin sau a unei mistice răvășite de dorul ori excesul de extaz, neînstare să se mai reîntoarcă vreodată printre evidențe!
Emil Cioran în Exerciții de admirație, capitolul Ea nu era de aici (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața năpăstuită, fără alternativă, este partenerul de care nu prea vrem să "divorțăm", pentru că speranța până în ultima clipă o purtăm în noi!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Categoricul avantaj al muribunzilor: să poată debita banalități fără a se compromite.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să cobori în tine însuți, să simți în tine o tăcere bătrână ca existența, mai bătrână chiar.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș da tot universul și pe Shakespeare în întregime pentru o fărâmă de ataraxic. Marele noroc al lui Nietzsche că a sfârșit cum a sfârșit, în euforie.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În adâncul sufletului său, omul năzuiește să regăsească starea pe care o avea anterior conștiinței. Istoria nu e decât ocolul pe care-l folosește ca să ajungă acolo.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirala istorică a României se va înălța până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în fața lumii, pentru a se ști că nu numai România este în lume, ci și lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei țări, de nu vom pune febră și pasiune de sfârșit în începuturile noastre, suntem pierduți și nu ne mai rămâne decât să ne recâștigăm umbrele trecutului nostru.
Emil Cioran în Schimbarea la față a României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de ușa interzisă clocotește viața morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră și a cărei ușă rămâne pentru ceilalți cel mai adesea închisă, se desfășoara drama fiecărei vieți. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo își au sălașul duplicitățile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare și crește dezgustul de noi, acolo cad măștile pe care îndeobște le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră și, în sfârșit, tot de acolo obținem un nou termen de grație pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în față.
Gabriel Liiceanu în Ușa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Viața nu este decât un lung șir de suferințe și dezamăgiri, iar cei care încearcă să-i găsească o parte bună nu fac altceva decât să se mintă necontenit.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsărelele s-au odihnit puțin, apoi și-au șoptit nu știu ce, au scos un strigăt vesel și s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărțit o clipă din stol, au atins ușor streașină casei, apoi s-au pierdut iarăși în mulțimea celorlalte. Puișorii copilașului își luau rămas bun de la el și de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălță și porni încet să lunece spre asfințit.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensibilitatea față de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îți dai seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții. Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești numai fructele pe cale de a putrezi, e ca și cum ai îmbuca dintr-un măr al binelui și-al răului, ce nu s-ar mai găta - și-ai reconstitui, în risc zilnic, păcatul cunoașterii inițiale.
aforism celebru de Emil Cioran din Carnetul unui afurisit (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ideea de neajuns se naște din excesul de dorințe. Însăși conștiința răului n-ar fi posibilă fără agitația vrerilor neînfăptuibile. În bine, trăiesc acei ce vor puțin, a căror dorință e compatibilă cu dimensiunile vieții. Dar când ești ros de un jind năpraznic, universul e neîncăpător, e cădere, e rău. Nimic nu te mulțumește aici jos. Nefericirea nu-i decât neputință în supranatural; neputința ultimei curpinderi.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- clipă
- Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!