Soarele răsărea pe chipul tău
De pe pod,
privirile noastre urcau pe firul apei.
Acolo, soarele strălucea ca o monedă
în apa limpede.
Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul.
Și tu zâmbeai atât de frumos
încât, am surprins pentru o clipă,
răsăritul pe chipul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sinusoidă
Ne aflam în "pești"
Și "cât ai zice pește"
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Întâmplare simplă
Tot vorbind mereu de stele
m-am surpins,
gândind la steaua mea.
O vedeam acolo, între ele
și prin tine,
parcă strălucea!
Tot vorbind de mare și de lună
ne-am scăldat în vise
amândoi.
Ne-am trezit
cu dragostea, stăpână.
Cerul însuși cântă pentru noi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă limpede
Ține-mă, în brațe,
soartă,
Mângâie-mi pe frunte,
stele
Și în ochii tăi,
cu grijă,
Pune-mi, numai peruzele!
Înflorește-n piept
iubirea,
Ce din fașă mi-ai promis,
Să îmi depăn
fericirea
Pe aripa ei de vis!
Ține-mă, în brațe,
soartă,
Legănându-mi clipele
Să găsesc în ele,
poartă,
Pentru drumul limpede!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am păcălit și astăzi, viața
O spui atât de des încât
Nu ai văzut cum trage ața
Și nici cum "ea" te-a păcălit.
catren de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
depărtările,
inimă călătoare,
clipă fugară.
haiku de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neprevăzutul
Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat o mână.
Erai atât de al meu încât,
nimeni nu-mi putea scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Și totuși nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem în inimă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătățile noastre
Singurătățile din lume toate, nu mai au loc de o singurătate! A. P.
Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte
Și ți-a adus-o ție într-o noapte!
Era atât de tristă și de înlăcrimată
Cum n-o văzusei încă, niciodată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea trandafirului
Cu singura-mi torță
am venit să te însoțesc
în lumină.
În urmă, grota,
îndelung pregătită pentru tine
a explodat de furie!
La gura ei,
un boboc de trandafir
ți-a tăiat calea și tu
l-ai cules
într-un gest
atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torța!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea trandafirului
Cu singura-mi torță
am venit să te însoțesc
în lumină.
În urmă,
grota
a explodat de furie.
La gura ei,
un boboc de trandafir
ți-a tăiat calea
și tu l-ai cules
într-un gest atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torța.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino în vis, vino acasă...
În visul ce-am avut cu noi
Ne mai intâlnim amândoi
Acolo singuri putem fi
Acolo ne putem iubi!
Nimic nu ne va tulbura
Cum s-antâmplat demult, cândva...
Și-n visul ce-am avut cu noi
Nu-i rost de ceață, nici de ploi
Acolo totu-i ideal
Acolo mai dansăm la bal.
Nu sunt priviri pizmuitoare
În visul nostru e doar soare!
Când o durere te apasă
Tu, vino-n vis, vino acasă!
Acolo tu ești soțul meu
Așa cum îți spuneam mereu
În vremea când eram copii
Și îmi doream al meu să fii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de singurătate
În liniștea supremă, a câmpiei,
Te-am simțit, Doamne, în lanuri fremătând!
Erai acolo, în culmea bucuriei.
Priveai în bob, pâinea crescând.
Ne vrem atât de singuri câteodată
Că, în păduri ne fuge, gândul revanșard.
Dar când dispare, parcă, lumea toată,
Rămân doar fricile care ne ard.
Și iar și iar, luând-o de la capăt,
Pe-o ață, zilele înșiruim,
Clătind lumina, în izvorul proaspăt,
O nouă, față, lumii, dăruim.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darurile vieții
Pentru fiecare spin vin să-ți dau un trandafir!
Pentru fiecare rană o să ning din cer, o mană!
Pentru fiecare clipă, de visare, din cuvânt,
Mă înclin pân la pământ și mă-nalț pe o aripă.
Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis
Dăruiesc speranța mea. Tu să-mi dai inima ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanatism
De s-a-nscris la iehoviști
Pentru el nu mai exiști!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mirare și-o tăcere
Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ți-l ascult!
Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere.
Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!
O mirare
și-o tăcere,
purtate
de-o adiere,
trasformate
într-o floare
de iubire,
azi îmi pare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmp de lăcrămioare (Poetului Gheorghe Ene)
Ai plecat luând cu tine, primăvara.
Ai iubit-o atât de mult
încât ai vrut să fie numai și numai a ta.
Te-ai dus singur,
la sărbătoarea liliacului
să păstrezi pentru tine
floarea cu cinci petale,
trifoiul cu patru foi și iasomia...
Ne-ai lasat nouă lăcrămioarele...
Câmpuri întregi de lăcrămioare,
pe barăgane,
amintesc de trecerea ta.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea unui triplu salt
Soarele mă împresoară și cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!
Cu iubire și speranță, și cu multă cutezanță,
cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!
Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două vieți
Viețile noastre,
două pâraie, cu albii bine croite,
revărsându-și preaplinul
din beția ploii care-a trecut.
Libere, undeva pe bărăgane,
șuvoaiele se îmbrățișează.
Pentru câtă vreme însă?!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același drum
Te prind de mână: nu privi-napoi!
Nu fă greșeala fără de scăpare,
Urcăm Golgota asta amândoi!
Ți-e drumul greu, primejduit,
picioarele ți-s aprig scrijelite
dar chipul tău e luminos
și privirile-osândite!
Și de-o să cazi
cu fruntea-n mărăcini
lasă-mi, povara frunții tale!
O cruce, fie și din spini
să-ți duc pe-a vieții înspinată cale!
Când soarele se va ascunde
și de durere n-o să-l vezi,
să-ți fiu alături, o lumină,
și în lumină să mai crezi!
Când sete-ți este eu să-ți fiu,
năframa buzii arse în pustiu!
Să-ți întăresc, în timp, credința
în tot ce înseamnă iubire
și să câștigi cu biruință
a noastră primenire!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Mai bună, lumea cu un gram o lasă
Tribut plătește pentru el, o viață!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul grădinii
Eram un fluture mic și jucăuș.
Te iubeam atât de mult, că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfășase viața).
Toți te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Și tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile,
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!