Colţ al nefiinţei

De câtva timp,
am devenit suspect.
De la fiecare colţ
al nefiinţei,
mă pândeşte cineva.
Poate un om.
Poate o umbră numai.
Încerc să mă ascund
Într-un ecou,
Şi-ntre palmele
Cu riduri
Săpate de ploi;
Şi, de timp,
Încerc să mă ascund
într-un cărbune.

poezie de Ion V. Nica din Când ning tăceri
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o zi înapoi

zgribulit într-un colţ de timp
mi-am îmbrăcat corpul într-o mănuşă
şi nu mă încape
ziua de astăzi a rămas cu un deget afară

nu am vrut să vă spun, dar la ultima staţie
mi-am fumat sufletul cu ultimul fum
de atunci
roţile trenului îmi zăngăne sacadat şi ritmic
în şolduri

sărut piciorul iubitei şi-n legănatul gândului
încerc să fac dragoste cu ea
ah, trupul ei zvâcneşte

încerc
să aduc o zi înapoi
...
bate cineva în masa tăcerii
linişte că vreau să se audă
că iubita mea a trecut pe pământ
cu viaţa ei

poezie de Viorel Muha (decembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am vrut să demonstez că un actor poate juca orice, că poate fi credibil şi într-un voievod, şi într-un ţăran şi într-un om slab şi într-un om puternic şi într-un borfaş şi într-un jurist.

citat din Amza Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că vă plac, de aceea încerc să nu vă ascund nimic.

citat din Lilli Carati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am devenit actor ca să mă ascund de mine însumi. Poţi să te refugiezi într-un personaj.

citat din John Candy
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele noastre ne ascund. Oamenii au nevoie de o peroadă nesfârşită de timp să-şi probeze faptele, până când vor şti care sunt cele adecvate pentru ei. Dar fiecare zi, fiecare oră goneşte. Nu avem timp.

citat din Haniel Long
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate tu

Poate tu ai ştiut
De la bun început,
Ai ştiut cum va fi
De-ai să pleci într-o zi.

Ai plecat mai spre sud,
Unde păsări se-aud,
Unde pleacă cocori,
Continent de splendori.

Aş fi vrut ca să ştiu,
Măcar într-un târziu,
Să nu te mai aştept,
Într-un secol abject.

Când te-ntorci, să m-anunţi
Să nu mor printre munţi,
Într-un trist anotimp,
Într-un loc fără timp...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să nu joc scenele într-un anumit fel, pentru că atunci aş deveni conştientă de asta şi nu ar mai ieşi realist. Încerc să fac astfel încât să nu fiu conştintă de cum joc.

citat din Kirsten Dunst
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac pantofii cu toc şi-mi plac rochiile. Cred că doar în 10% din timp am ocazia să le port, aşa că încerc să profit de fiecare moment. Nu-mi plac combinaţiile de piese sportive cu elemente sofisticate, încerc să separ complet ţinutele pentru antrenamente şi meciuri de cele pentru ocazii.

Simona Halep în interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că murim tot timpul. De fiecare dată când nu simţim ceva, când nu descoperim ceva, când doar repetăm ceva mecanic - în acel moment eşti mort. În acelaşi timp însă, viaţa poate veni în orice clipă. Dacă luăm o singură zi, pe parcursul ei întâlneşti multe morţi, însă şi multe naşteri. Eu încerc să nu fiu mort, încerc să fiu curios, să simt mereu ceva, iar ceea ce simt se va transforma în poeme, povestiri, fabule...

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile roz

dragul meu,

ţi-am spus, o să am răbdare
vezi, stau cu mâinile întinse

încerc să ţin în priviri echilibrul oglinzii
aşteptarea ia uneori forma argintului

pe undeva prin centrul pământului plouă
n-am să ştiu niciodată cât întuneric ascund trupurile

cineva mă priveşte de-aproape
fiecare literă se desfăşoară de la cer la pământ

urmele albe fără ecou au doliu străveziu
ferestrele sunt toate deschise, umbrele se depărtează de suflet

apele încremenesc la intrarea în gânduri
trec păsări scheletice cu răsăritul pe umeri

în rest nu e nimic
lutul portretelor nu mai răspunde

au murit toate culorile roz...

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorii sunt ceva aparte. În timp ce alţi oameni se ascund în spatele eşecului, ei rămân în umbră în cazul succesului.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să-mi ascund succesele: nu vreau să-mi rănesc prietenii.

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem

Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu eşti un cântec oarecare
Şi uneori te mai ascult.

Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înşir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.

Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-aşa este prudent.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieţii cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt şi nu mai are timp să se gândească şi la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândeşte pe fiecare dintre noi.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O posibilă trecere

spre mijloc rotindu-se
ca un val răstignit
între albii
singurătatea
absoarbe
din nimic
trupul meu
parte din moarte
purifică tăcerea crestată
pe crucea care începe
să crape
înspre vârf
miroase a lemn putrezit
încă respir
o tăcere anonimă
mă caută în zi
mă gândesc
să mă ascund
înăuntru
dar nu pot
trag jaluzelele şi încerc
să mă redimensionez
poate nu trebuie
sau poate trebuie să mai aştept

de mâine toate dimineţile
vor fi la fel de reci

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dulcele stil matematic

Aproape de linia orizontului,
încerc să nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
şi dulcele stil matematic păstrează distanţa.

Aprope de învelişul Terrei,
încerc să nu-mi imaginez o sferă...
nu fiindcă nu ar fi exact,
ci pentru că poate fi şi un cub,
într-un spaţiu metric.

Aprope de matematică, caut să nu văd ştiinţă...
nu fiindcă e abstractă,
ci fiindcă o-nţeleg
şi o iubesc...
şi ştiu: Iubirea nu e ştiinţă,
iubirea e credinţă!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
şi, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.

Nu ştiu de ce simt
că trăiesc un timp
străin şi încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...

Culorile mă atrag, viclene,
şi tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în şoapte,
în abecedare ale uitării...

Mă pierd în definiţii
şi în dicţionare,
mă traduc pe ascuns
în fiecare pas pe care-l fac
spre tine
şi te descopăr:
subtil,
tainic,
superior.

Culorile se ascund printre
cuvintele mele
şi mă redau luminii;
aştept înserarea şi anotimpul
nemuririi!

poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am un gând uşor năstruşnic...
cu cât încerc să-l stăpânesc şi să-l ascund mai mult...
toată lumea îl vede strălucind în ochii mei...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger

Tatăl meu. Descoperit târziu, de mine: fiul,
al lui, după o droaie de sancţiuni, sentinţe, decepţii.
K_aput. El,
pentru mine, atâta timp, doar
pretext. Nebuloasă
în versuri, cu urmări discutabile. Tătuca.
Poemele cu. Nu aşa.

Până când am avut evidenţa unei neglijenţe
nu ticăloase: nu faţă de el,
faţă de ceea ce se cerea spus. Nici chiar făţarnic,
n-aş zice,
poate doar prost orientat. Suspicios. Rău dresat.
Meschin.

Tata. Cu tubul lui de oxigen, atât de pur în sfârşit.
Luat cu mine în poezie
să nu mai fie atâta ger aici, unde încerc să mă folosesc,
într-un loc ticsit,
de puţin. Să-mi căptuşesc spaţiul ăsta luat în arendă
cu decât şi cu prin. Nu mă dau rănit, ar fi prea de tot. Nu e
printre tainele mele să ies basma curată, să mă,
cum ar veni, scot. Atât încerc,
să nu irosesc. Respiraţia. Ta. Tată.
Care ţi-e drămuită, acum, de o valvă şi-un manometru.

Ţi-o spune, în timp ce te scrie,
creaţia ta, destrămată sub baloţii ăştia de
milă sălcie.

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!