Minune cu ochii închiși
Călcâiele goale
de fecioară dorită
merg înghețate
să se adape la râu.
Aruncă-ți rochia
în apele tulburi
și cerne prin sită
nisip clocotit!
poezie de Roxana Stroilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dowloading
Merg pe uliță merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puțin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Pentru ca nimeni
să nu vadă
mi-am pus o mască.
O folosesc doar când
vara devine iarnă
și marea val.
M-am plictisit de nemurire
și ca din mărul oprit
mă înfrupt din mine
poezie de Roxana Stroilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul cerne ca prin sită,
Ploaia peste veșted lan.
Iarba-i bună-a fi cosită,
Buruiana mai avan...
catren de Mihaela Banu (27 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin sită rară
Iarna cerne visele
Fulgi cristalini
Tandrețe pură dalbă
Pe ritmuri delirante
tanka de David Boia (23 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Perfor(m)atorul
călcâiele se înfig în nisip
cu tocuri puternice rezervoare
de energie în albul
nisip se ivesc mici fântâni
cu adâncimea cuprinsă
între un metru și-un om
de curând înecat! oare nu
pe aici au trecut
razant pescărușii din Porto
rose către Isola d'Istria?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt dispus să învăț, dar să mi se dea și o sită pentru a cerne ulterior cunoștințele folositoare de cele inutile.
aforism de Mihail Mataringa (11 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Doritul brânci (verbal)
Mi-s apele tulburi și nu știu de îngeri sau demoni se scaldă
ce sadici,
cât cred ei că îmi vor mai izvorâ ochii?
Miroase a picioare.
Ochii mi-s tulburi și purpura se scurge pe-afară
"Unde"-le mi-e țintă pe hartă
Unde ești înger ce tulburi apele ce mă vindecă?
Unde ce să-mi mângâie malul,
mi-e poftă de ceartă.
Ciudată poveste de țânc o știam -
Când alergam prin iarba cu rouă
La scăldătoare cu lacrimi în ochi
Povestea mi-a rupt picioarele-n două.
Sisif umilit de undele tulburi
Știu umbrele serii pe nume, de ani
Decade s-au scurs iar eu tot aștept,
Un brânci de la gloata nebună.
Și poate cândva de cade un strop de înger stingher
Mă va trage și pe mine de mână.
Întrebarea mă scuipă în față sigur că vreau,
Dar cine mă-ntreabă?
Nimeni nu vorbește cu mine.
Și casa și averea cu mine le am,
Să le ridic după mine-n picioare...?
Ce tărie în glas, îmi sun-a poruncă
Oasele mele, deșert puturos,
Parcă le simt iarăși de stâncă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul își pune amprenta asupra oricărui lucru. Aruncă-ți plasa întotdeauna; în apele în care te aștepți mai puțin se va găsi mereu un pește.
citat clasic din Ovidius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecioară
Din tija de sevă se înalță sfioasă
'n mirosul de crud, cu obrajii de roză,
Cu dulcele buze ce sparg fildeș-tenul...
Mlădie, ținută în ghiveciul din casă,
E-n rochia de bal, la liceu, pentru poză
Și auz ce-l rostește în șoapte, îi dezvăluie genul.
Se învăluie în cald, într-un umed fuior
Ce-i mângâie brațe cu degete fine
Și pașii-i plutesc pe sub rochia de zână...
E toată un colibri, ce vrea numai zbor
Să-și ia înspre etern, din nectarul din vine
Să umple pământ, cu visări stând de mână...
E cum zi se naște de-a fi prima oară,
Din noaptea de-un ieri, doar o dată... Fecioară.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
și mâini de nisip
și limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
și cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greșit s-a transformat în nisip
și judecători de nisip
mă judecă
și mă condamnă la moarte
pe un eșafod de nisip.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Navigăm în ape tulburi
Explorând noi orizonturi
Descoperim pământuri noi.
Trecem fericirea-în conturi,
Dăm sărăcia la gunoi.
Așa viață minunată
Am vrea să trăim în țară.
Ar fi viața mult sperată,
Într-o vreme legendară.
Domnilor conducători,
Deputați și senatori,
Guvernanți și președinți!
E timpul să vă treziți.
Navigând în ape tulburi
Către zorii dimineții,
Pașii noștri nu sunt siguri
Și pierdem busola vieții.
Navigând în ape tulburi
Nu știm dacă reușim.
Navigăm, dar suntem singuri.
Orizontul nu-l zărim.
Navigând în ape tulburi
Când ceața ascunde farul,
Nu vedem cetăți cu turnuri,
Nu știm când atingem malul.
Navigând în ape tulburi
Lipsiți de orice speranță,
N-avem sevă pentru muguri
Care să renască viață.
Navigând în ape tulburi
Nu știm unde ne-îndreptăm.
Vrem să evităm adâncuri,
Dar mai rău ne scufundăm.
Navigând în ape tulburi
Riscăm să intrăm în noapte.
Se-aud rafale de tunuri,
Aducătoare de moarte.
Când apele nu sunt tulburi,
Când orizonturi noi zărim,
Fără rafale de tunuri,
Mai multe țărmuri cucerim.
Când apele nu sunt tulburi,
Mai ușor vom împlini
Toate câte-am pus în gânduri,
Și mai bine vom trăi.
Doar de voi, conducătorii
Depinde cum navigăm.
Cum clădim destinul țării,
Spre ce lume ne-îndreptăm.
Dacă stăpâniți timona,
Dacă țineți drept catargul,
Doar atunci veți trece proba,
Și ne va surâde largul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fetele de la Costinești
La soare, pe nisip întinse,
Tind fete a se releva.
Stau cu "călcâiele aprinse"...
Precis le arde de ceva...
epigramă de Gheorghe Suciu din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apele tulburi par foarte adânci.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În apele tulburi gunoaiele ies la suprafață.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mare, Nisip
Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieții!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin șnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieții,
toate legate de-un fir invizibil
ce plutește-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă și Soare, de viață.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii așteaptă răsăritul
cu speranța vie a destinului!
curg apele, nisipurile și Soarele
peste noaptea tristă în infinit
și peste viața omului
Constructorul, Universurilor a modelat Terra
după dorința sa
Respect și prețuire Constructorului-Arhitect
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
apele tulburi -
cormoranii dând ocol
cherhanalelor
haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apele tulburi nu le poți folosi ca oglindă.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Apa (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditația limpezește apele tulburi ale informației.
aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Așteptare
Tăceri stridente, trotuarele înghețate, rebele,
Își amintesc pașii din ele.
Surâsul tău amărui, funigel
Plutește-n amintiri, stingher.
Furi azilnici se scurg
În cenușa vărsată de-amurg,
Fluturându-și cenușii comorile
Monezi cad din turn orele
Pe-acoperișurile sticloase și se duc, se duc
Nu știam că merg prin materie năuc
Și că iarna își flutură cenușie
Tăcerea stridentă; strada pustie.
Nu mai vreau să vii.
Se surpă schelării și cad
Aiurea, cu trosnet surd de brad.
Zidurile rămase departe
Își răvășesc în mine ferestrele sparte.
Liniile se despletesc și curg
În cenușa risipită în amurg
Și vântul rece, vântul oarecare
Monezi de aer zvârle pe trotuare.
Copacii te-au pierdut din ramurile goale
Frunză hohotită, pe șanțuri, canale
Privirea ruptă de pleoape către ei
Ca niște funigei plutește, vineți funigei...
Tăceri stridente, trotuarele înghețate, rebele
Își amintesc pașii din ele...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pe o strada,un copac,o nevoie
ai grijă de ea
mi-e frică
dreptul la greșeală, prietene
la tine în viață
l-am substituit.
te-am făcut versiunea poruncilor
meselor în oraș, târzii și necurate.
am strâns rugi pentru tine,
împachetate două câte două
am spălat eu rufele
te-am adormit.
liniștea nu-i colectivă
îți lovește adevărurile cu fața rotundă
te adulmecă
te contrabalansează
îți roade încheieturile.
e baza mea
și ce iubesc la tine.
poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!