Erată

În veştile vremii mereu o erată.
Ziarele plâng cum n-au plâns niciodată!

Coloane întregi ne tot dau de ştire
Cum zilnic se umplu de zor, cimitire.

Şi n-ar fi exclus să aflu odată
Cum vremile însele devin o erată.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare, măi frate!

Şi cum alergam de zor,
Tot cu treburi astă vară,
M-am bronzat la semafor
Aşteptând să treacă-o fiară.

epigramă de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu erată

"Alba ca zăpada", reactualizată,
Are în anexă şi-o simplă erată,
Corectura spune că-s opt pitici, cică
De când la "duduie" s-a dat... Mutulică!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

erată

Erată

O scuză cam întârziată.

monostih de David Boia (26 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onestitate

Întocmai cum râdeam
odată
am râs şi azi privindu-te,
oglinda mea cu ochii verzi,
am râs,
recunoscându-te!
Şi eşti tot tu, un om onest
şi sunt tot eu, fata voioasă.
Trecut-am azi acelaşi test
şi m-ai găsit, din nou,
frumoasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am păcălit şi astăzi, viaţa
O spui atât de des încât
Nu ai văzut cum trage aţa
Şi nici cum "ea" te-a păcălit.

catren de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, dar divin

Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
şi devin o rană, un cântec spre cer.

Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.

Şi rog înaltele izvoare safire
să păzească liniştea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!

Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud cum vine dragostea

Aud cum creşte visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
şi pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în linişte,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
şi zbuciumul ţi-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muţi,
în adorare.
Şi simt, crescând în inima-ţi,
speranţa
aşa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viaţa
când braţele la pieptu-ţi m-au primit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-şi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu
ne împlineşte mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sacrificii mereu, ţara mea, poporul meu" - A.P.

Nu vom şti niciodată
De ce timpu-i tras pe roată!

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

În preajma lui
simt că prind aripi!
Cuvintele,
un cântec îmi devin!
În preajma lui mă simt
femeie,
iubită cum n-am fost
nicicând!
Şi-n clipa când, mă ia de mână,
cu drag privirea-mi
căutând
mă simt, pe viaţă mai stăpână
şi mai bogată-atunci mă simt!
În preajma lui simt
că prind aripi
Şi-n zboru-acesta râd şi plâng.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)

"Zăpezile postume" au început să cadă
Şi lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suişul vieţii tale, mereu pe metereze.

Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,
Să duc,, lămpaşul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audienţă
La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă.
(pentru poporul său).

Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fac vremurile!

Cine spune că e greu
A tot tras de timp mereu.

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătăţile noastre

Singurătăţile din lume toate, nu mai au loc de o singurătate! A. P.

Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte
Şi ţi-a adus-o ţie într-o noapte!
Era atât de tristă şi de înlăcrimată
Cum n-o văzusei încă, niciodată!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul prolific

Cu mintea lui superdotată
Din cele zece cărţi citate
A strâns erată cu erată
Şi-a scos şi-o carte de erate!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cais

Într-o zi din misteriosul mai
Am simţit că, tu nu mai erai -
Te piedusei dragoste-ntr-un vis
Cum se pierde-n fruct, floarea de cais -...

Şi am plâns zadarnic, lipsa ta, -
Zbucium cum n-am mai avut nicicând -
Cerul peste toate revărsa
Un prinos de lacrimi pe pământ...

Poate altă dată, în alt timp
Iarăşi voi primi iubire, al tău nimb!
Ştiu că nu ai fost deloc un vis
Şi mi-e dor să mai fiu floare de cais!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

Nicio bucurie nu e întreagă!
Nu sunt aşa cum mă visezi,
nu eşti aici când te doresc
şi totuşi
suntem jumătăţi ale aceluiaşi măr...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.

Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!

Şi ai venit
Şi fără veste m-ai răpit
Din gânduri şi preocupari
Ducându-mă în depărtări.

Şi am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Şi ne iubim cum ştim doar noi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Mi-am luat graţios iubirea
Şi am aşezat-o la loc de cinste,
Icoană a peretelui de la răsărit.
Soarele se priveşte fericit,
în fiecare dimineaţă, înflorind-o
Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi
Cu mireasma ei de iasomie.
Serile mă închin ei
şi îi scriu odele dragostei
mereu proaspăte.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Un ocean de stele, bolta în imens ocean se-alintă
Şi văd stele căzătoare în adâncuri cum se-avântă.
Unele mai ard pe valul înspumat, pe creasta lui,
Luminiţă-nsingurată cum e steaua dorului.
Şi Luceafăru-şi trimite o săgeată spre adânc
Dar nu cade drept lumina. Apa, razele îi frâng.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce urcă neîncetat pe scara timpului este cel mai bogat fiindcă are mereu tot cerul în priviri.

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!