O iubire spulberată

O floare de păpădie
s-a deschis de dimineaţă
când voios soarele-adie
şi o mângâie pe viaţă.

Şi pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-şi mereu să stea
numai în lumina sa!

Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuţul ei aurit.
Chiar şi vântul a venit

din senin, fără de veste
şi-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,
peste alte şapte mări.

Pufuleţ de păpădie,
tu, ce zbori din loc în loc,
cine soarta să ţi-o ştie
şi cine-i al tău noroc?

Cine te va prinde oare
să te-ascundă-n al lui sân?
O fi un om bun sau poate,
unul rău, chiar şi hapsân?

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare păpădiile iubesc?

Delicată păpădie
Creşti la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.

Stai în iarbă ca un vis
Şi îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.

Aş sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de dragoste bălaie

Trec prin parc de dimineaţă şi soarelui iar zâmbesc
Şi-n acest miraj de viaţă, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare şi-un castan se pregăteşte
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbeşte!

După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de răşină, printre crengile de pin,
Veveriţe se strecoară uşurele ca un fulg!

Păpădia şi-a deschis iar bănuţul său aprins!
Vrăbiuţe gureşe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere şi a,, bună revedere,,
Şi sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă!

Stropi de rouă şi de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Şi pe flori s-au prins în salbă,
Razele de dimineaţă ce se-aşează pe verdeaţă
Şi-o înalţă voiniceşte-n ochii celui ce iubeşte.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de dragoste bălaie

Trec prin parc de dimineaţă şi soarelui iar zâmbesc
Şi-n acest miraj de viaţă, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare şi-un castan se pregăteşte
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbeşte!

După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de răşină, printre crengile de pin,
Veveriţe se strecoară uşurele ca un fulg!

Păpădia şi-a deschis iar bănuţul său aprins!
Vrăbiuţe gureşe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere şi a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!

Stropi de rouă şi de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Şi pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineaţă ce se-aşează pe verdeaţă
Şi-o înalţă voiniceşte-n ochii celui ce iubeşte.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de păpădie

Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranţe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăştiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-aşează pe umăr, altele plutesc în zare,
Şi totuşi, rămân dorinţe agăţate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorinţă încapsulată-n timp,
Delicată şi învaluită în mister.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi tomnatici

Am trecut întâmplător
Pe cărarea dinspre munte.
Se-auzea tânguitor
Plânsul frunzei cele mute.

Am văzut atuncea pomul
De la margine de drum.
Semăna leit cu omul,
Semăna cu omul bun!

Braţele eu mi-am deschis
Să-l îmbrăţişez voios:
M-a privit pentru o clipă
Şi-a plecat privirea-n jos.

Nu pe mine m-aştepta
Sufletul său necăjit!
Nu a vrut dragostea mea
Nici chiar dorul său cernit.

Am plecat în drumul meu
Cu o amintire sfântă:
Pomu acela m-a iubit
C-o iubire mult prea multă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albumul meu

izvorul meu e nesecat
din ani şi gânduri adunat
mereu voi spune o poveste
ce veselă sau tristă este

în dimineţi de toamnă reci
mă prinde bruma pe poteci
zăpezile când se topesc
cu soare cald mă învelesc

sunt când o pasăre măiastră
când dorul care-i stins în casă
ieri am fost floare pe câmpie
azi doar un puf de păpădie

adorm cu greu... mă năpădesc
adesea amintiri... şi-mi cresc
aripile cu negru-n vis
şi plâng când ochii am deschis

şterg lacrimile pe obraji
mă-ntreabă ziua.... ce faci azi?
azi? voi porni din nou la drum
şi adun versuri în album

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Ochii mei vor să te vadă, legănându-ţi clipele
Şi iubirea-mi diafană să-ţi mângâie pleoapele.

Gura mea îţi vrea sărutul, floare de nu-mă-uita
Iar fiinţa mea-nceputul îl vrea cu fiinţa ta!

Să fiu eu, floarea din floare care dis-de-dimineaţă
Îţi presară stropi de rouă peste însetata-ţi viaţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de păpădie (variantă)

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i cenuşie.

Astă floare, cu mirare,
Mi-am zis eu în gândul meu,
Seamănă mai mult cu-n soare
Dezmierdat de-un curcubeu!

El se-nalţă în lumină,
Hrănit doar de-un stop de rouă,
Să vestească în grădină
Că pădurea-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Toţi trifoii se mirară –
Cum de tot a-ncărunţit!

Un vânt cald din sat plecat,
A bătut, aşa deodată -
Chiar pe sus i-a şi luat
Umbreluţele de vată.

Acum tristă, în grădină,
Zace păpădia mea,
Frunza-i moartă e rugină
Dar sămânţa-i sus în stea.

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celebritate

Din mare-n mare
mister,
pictoru-a ieşit pe cer
să picteze luncile
dar şi iasomiile, păpădia, liliacul
şi nuferi să pună-n lacul
unde a plouat
în noapte
tot cu lacrimi şi cu şoapte.
Decorează, zugrăveşte şi mângâie în culori,
tot ce-i viu şi tot ce creşte
chiar şi norii, uneori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fac vremurile!

Cine spune că e greu
A tot tras de timp mereu.

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt şi inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină

Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul ştie
O singură fiinţă..
Ce are putinţă

Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de păpădie

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i fumurie.

Dar parcă nu este floare,
M-am mirat în gândul meu;
Seamănă mai mult c-un soare
Alintat de-un curcubeu.

Şi se-nalţă în lumină,
Hrănit de un bob de rouă,
Să vestească prin grădină
Că natura-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Şi copiii se mirară -
Cum de a încărunţit!

Un vânt cald venit din sat,
A suflat, aşa deodată,
Că pe sus a şi luat
Umbreluţele-i de vată.

Acum tristă, în grădină,
Doarme păpădia mea,
Cu frunza de rouă plină
Doar o stea o mângâia.

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.

Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!

Şi ai venit
Şi fără veste m-ai răpit
Din gânduri şi preocupari
Ducându-mă în depărtări.

Şi am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Şi ne iubim cum ştim doar noi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

După faptă şi răsplată

Chiar de plouă, chiar de ninge,
Românul mereu se plânge.
De-aia Dumnezeu, săracul,
Ne-a încondeiat cu "dracul".

epigramă de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheie

A sosit un străin de undeva din vest,
La cureaua lui se legăna o cheie uşurel.
"Va deschide-o uşă undeva-n lume",-a spus.
"Trebuie," a adăugat el.

"Am călătorit amar de zile,
Până şi sufletul mi-i plin de praf, ehei!
Dar nimeni, desigur, n-ar turna o cheie
Care să n-aibă uşa ei."

"Poate-i o uşă din aur greu, masiv,
Dincolo de care-i palatul unui rege,
Cu nuferi şi cu păsări albe –
Pe-un lac frumos, se înţelege."

"Sau poate o uşă spre-o pădure
Spre-un loc sălbatic, magic, unde dimineaţa
L-auzi pe Pan cântând la nai
Şi – cine ştie? – i-ai putea zări chiar faţa."

"Cine ştie? – O, am călătorit pe mări atâtea,
Pe insule ciudate s-au perindat paşii mei!
Dar nimeni, desigur, n-ar face-o broască
Făr-a face şi cheia ei."

Ah, uneori aş fi dorit să se potrivească
La uşa unei căsuţe printre dealuri şi vâlcele;
Cu stăncuţe zburând sus pe cer, un plug
Şi nişte zarnacadele."

Străinul şi-a ridicat rucsacul,
Iar cheia s-a legănat şi-a strălucit.
"Trebuie să existe-o uşă pentru ea," a spus,
Şi-a plecat grăbit.

poezie de Hamish Maclaren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Peste iarbă şi prin oase
Trec numai lumini de coase
Şi prin gene de izvor
Trec numai bărbaţi de zbor...
Peste fum şi nopţi de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Şi la moară şi la plug
Trec numai bărbaţi de rug...
Şi pe zări şi pe sub zări
Trec numai bărbaţi călări,
Şi pe mări şi pe sub mări
Trec bărbsaţi de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbaţi de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Şi la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă şi prin oase
Trec numai bărbaţi de coase
Şi pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbaţi de drum...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îţi este sortit vine chiar de peste mări şi ţări să-ţi facă sufletul fericit, construind împreună un viitor strălucit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit!

Bună seara, glas de liră
Ce mă-ncânţi şi mă descânţi!
Din a nopţii feerie
Numai tu mă mai încânţi!

Tu îmi eşti acum colinda,
Darul inimii râvnit!
În parfum de levănţică
Şi de mirt, eu te-am primit!

Ţi-ntind galbena gutuie,
Te alint cu busuioc,
Dulce dar şi amăruie
Să-mi fii viaţă în noroc!

Mă-nsoţeşti, mă iei de mână
Şi îmi aperi al meu pas
Când, cu dulcea ta cântare,
Dar de suflet, mi-ai rămas!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog

Mă rog din când în când să îmi apari în vis
Şi linişte să dai din nou, somnului meu!
Cu şoapta gurii tale o poartă ai deschis
Şi-aştept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!