Răscoleşte vântul plaja

Răscoleşte vântul plaja
Morile, un semn de întrebare
Iau zenitul în spinare
A scumpit năravul glaja

Nu mai recunoşti ţinutul
Ploi acide adăpost
Cad întruna fără rost
Cine ia pe umeri scutul?

Peste toate doar un drum
Zăvorăşte straşnic cercul
Străduieşte-se, încercu-l
Fiecare oarecum

Pâinea zilnic un argat
Drămuită raţii, raţii
Se câştigă fără graţii
Şi se pierde la văleat

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru pâine un argat

Răscoleşte vântul plaja
Morile, un semn de întrebare
Iau zenitul în spinare
A scumpit năravul glaja

Nu mai recunoşti ţinutul
Ploi acide cad târziu
În libaţii de candriu
Prăbuşeşte-mă cu scutul

Peste toate doar un drum
Zăvorăşte straşnic cercul
Străduieşte-se, încercu-l
Dintre semeni care, cum

Pentru pâine un argat
Zilnic vinde raţii, raţii
Dintr-o viaţă fără graţii
După cum a fost legat

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceste ploi

Dinspre nicăieri, aceste ploi
Cad frenetic în tăcerea mea
Lăsând consecinţe de noroi
Peste amintiri de catifea.

Îmi e dor şi îmi e fără tine
Toamna asta, ca un adăpost,
Unde zace frigul în ruine
Divulgând capricii fără rost.

Picătură lângă picătură
Se aşază între nori - prăvale,
Ochiul le stă paj la cotitură,
Într-o scurtă schiţă de furoare.

Dinspre nicăieri, pe-o scurtătură
Cad aceste ploi - colimatoare...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii albaştri

Mă simt ca un mamut căzut în transă
Împleticit confuz printre printre scaieţi
Jucat la zar de niscai nătăfleţi
Un laitmotiv damnat şi fără şansă.

Din toga răsfirată o agrafă
Cadenţa unui ritm pierdut de mult
Răvăşitor motiv ades ocult,
Un blam pecetluit de o parafă -

Din pocnetul de armă sec şi orb
Sânge fraged picură pe drum
Victime tenebrelor de fum,
Vulturii de piatră vin şi sorb;

Trec prin mine leii şi pantere
Condamnaţi in nuce la migraţii
Împovărate runele de graţii
Şi robii trag întruna la galere

Moare zarea pe un ţărm, sideful
Zăvorăşte forturi pe meninge
Fluturii albaştri dacă ninge,
Înnobilează tainic universul.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care câştigă fără trudă

Banii vin, dar fără muncă,
Îi câştigă doar când dorm,
Cărarea plopilor în luncă
Se pierde ca un vis enorm.

epigramă de Nicu Petria (31 iulie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu,
O adiere să răzbată,
Căci plâng şi plâng... şi plâng mereu...

Cad anotimpuri de speranţă
Şi ploi de lacrimi peste noi...
Te-am aşteptat o-ntragă viaţă,
Dar azi suntem în suflet goi.

Azi lacrima uitată-n mână
Ascunde pagina tristeţii.
Mă tem de clipa de furtună
Ce-mi va fura lumina vieţii.

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu.
E toamnă-n suflet. Lacrimi-frunze
Se strâng de-acum în pumnul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar nebunii mai aleargă

Viaţa doamnă nu-i aşa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Şi-ai să vezi că din tot vraful
Se alege numai praful
Şi pe nimeni n-a durut
Şi-o s-o luăm de la început;
Viaţa doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Şi nu ştii cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Şi frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poţi să suferi, poţi să speri
Jinduind la primăveri

Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Şi se îmbată de culoare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine câştigă în învăţătură şi pierde în caracter, pierde mai mult decât câştigă.

proverbe latineşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec legănat

tinereţea este o femeie frumoasă
cu braţele în continuă mişcare.
ea dirijează mersul trenurilor,
zborul navelor spaţiale,
suflarea vântului.
pasul ei zvelt
scoate din tipare orice greşeală.
rochia i se lipeşte de glezne
iar gleznele-i trec totdeauna
prin râuri de lumină.
pe umeri
părul ei întins
taie în patru ecoul
şi toate pădurile ciripesc a păsări
şi toate inimile gânguresc a copii.

tinereţea este o femeie frumoasă
cu ochii adânci
în care se clatină corăbii fără pânze
cerul fără nori
deşertul fără miraje.

dar stelele cad.
stelele cad
peste rochia-i lungă şi albă.

trenuri şuieră-n gări
vântul suflăăă...
frumoasă
femeia se-ntinde în iarbă.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linie rustică

Livezile poartă în scutec florile;
ca un tub de orgă sună morile.

Un pom uscat defuncta iubire;
vânt furişat printre crengi, subţire.

O pleoapă ceaţa serii lăsată;
orologii ruginite fără să bată.

Seară vastă, râsetul teafăr;
la căpătâi de veghe un luceafăr.

Numai morile, morile
nu-şi mai tac plânsorile.

Peste toate clapele
scutură lumina desfrunzită apele.

poezie de Dominic Stanca din O sălbatică floare (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un foc adânc

Un foc adânc din ambrazuri ne arde
Zenitul cade peste începuturi
Războinicii se-ntorc aduşi pe scuturi
Ţâşnesc în jerbe, sute de petarde

Noroiul aruncat peste stindarde
Cu sânge care nu vrei să-l mai scuturi
Blestemul pe o aripă de fluturi
Şi schijele ţâşnite din bombarde

Cad brazii seceraţi, nu mai e milă
În loc de pace, noi aducem moarte
Oricât ar fi o ţintă de departe
Doar câteva vlăstare de prăsilă
Proptite-n cârji, rănite sub vestoane
Privesc cum se încarcă muniţia-n chesoane

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cuvinte fără rost

motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă uşor resemnate
Figurile triste cu şeile-n spate.

Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.

Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-aţi făcut numai şicane

Părul tău, ce diademă
Naşte altă teoremă
Şterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
Că din câte boarfe ca
A rămas doar foarfeca
Şi tricoul lui în dungi
La care nu mai ajungi;

Dă-mi alteţă înapoi
temerile. Amândoi
Datorii câte-au rămas
Flautul ne-a râs în nas;
La atâta preţ de cost,
Doar cuvinte fără rost.

poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţionalismul are şi el raţii pe măsura posibilului.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele pe cai mărunţi

zilele pe cai mărunţi
bat în târguri cu potcoave
şi brăzdează faţa lumii
pe când sclavii strigă: Ave!

herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
şi convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri

şiruri lungi de deţinuţi
spală zarea pe retină
şi se duc să moară unde
nu mai află nici o vină

zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
şi la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare

nu mai cercetaţi oglinda,
trăsăturile din carte
că nu ne mai recunoaştem
în atâtea cioburi sparte!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad şi doliurile-n coasă
şi ziua nu se mai crapă

Floarea-i din satin albastru
umezeşte lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte

Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad şi nopţile şiroaie
dintr-o veche semilună

Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soţ
numai frunza se ridică
şi arbustul cade mort

Teii încă mai aşteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii şi-i-ndreaptă
în petale fără umbră.

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revistă de front

motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de puşcă,
Dormitează conştiinţa într-o cuşcă
Şi pe umeri o purtăm tot noi.

Ziua bună, veri soldaţi,
Cum o să ajungeţi voi
În postura de eroi,
Fără taţi adevăraţi?!

Nu curajul vă lipseşte
Şi nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi peşte;

În zadar priviţi cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!

Suntem zilnic în război,
Dar strigăm întruna pace,
Nimeni n-are ce ne face
Până-n lumea de apoi!

Pace şi război. Totem.
Voi sunteţi mereu în urmă,
Iar istoria nu scurmă
Decât până unde vrem.

Voi, civili, civilizaţi,
Ne-aţi dat un harpon cu care
V-am ucis pe fiecare
Şi-acum ne priviţi miraţi.

Veţi fi scris voi în statut:
Noi vrem binele cu sila
Dar vedeţi că Pancea Şila
Se conjugă la trecut.

Demolăm pe rând muzee,
Nimeni nu ne-a întrecut,
Cine n-are loc sub scut,
Sapă noaptea la tranşee.

Avem spada şi balanţa,
Legea poartă uniformă,
Ce-a rămas, e doar o formă
Ce-o dictează circumstanţa.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă condamn

Mă condamn pentru orice eroare
De care aud la tot pasul
Lumea îmi pune în cârcă impasul
Că viaţa mea devine o teroare
Şi-şi pierde legitatea lui, compasul

Nu mai sunt acelaşi care sunt
Nu mai sunt acelaşi care-am fost
Rostul meu e să fiu luat la rost
Pentru toate relele de pe pământ,
Asediat şi fără adăpost.

Sunt la fel ca voi un muritor
Abonat la trudă pentru-o pâine
De care am nevoie azi şi mâine,
De care nu mă pot lipsi în viitor
Ceea ce în fond cere şi-un câine

Nu mă întrebaţi că n-am răspuns
Cât vor putea nervii să-mi reziste
Mai bine-n evul mediu la baliste
De săgeţile arcaşilor împuns,
Decât să bâjbâi pe atâtea piste!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi caut pricini fără rost

Îmi caut pricini fără rost
Şi n-am cu cine să mă cert
Pentru trecutul meu anost
Şi viitorul meu incert

E searbăd totul împrejur
Drumurile trec pe lângă mine
Aştept osânda ca un fur
Dezbaterea juraţilor cât ţine

Fiecare trage la un jug
Şi când puterile îl lasă
În carnea lui se-aprinde-un rug
Cu flăcări albe de melasă

De unde vin? Şi cine sunt?
Ce za mă ţine într-un lanţ
Când nici un vânt, nici un avânt,
Nu mai ajunge la Bizanţ?

Pe care cronică-afectivă
Se scriu şi şterg atâtea nume
Când totul ţine de-o eschivă
Şi de-un secret ascuns anume?

M-aş război cu fiecare
Dar singur contra lumii-ntregi
E-o tragi-comică eroare
Ce-a dus la eşafod şi regi

Iar ţintele-s înşelătoare
Scadenţele vin mai devreme
De parc-anume o eroare
Naşte la rândul ei, dileme

Că fiecare-ntr-un alt fel
Îşi vede propriul sacrificiu
Şi când rămâne fără zel,
Se pierde anonim în viciu

Citesc în mine ca-ntr-o carte
Pe care-a scris-o un străin
De care astăzi mă desparte
Un fratricid: al lui Cain!

Că toate au un preţ de cost
Precum o rentă viageră
Cum fermentează un compost
Să-ngraşe solul dintr-o seră

La fiecare vârstă omul
Aleargă dup-un ideal
Da-i pune-n cale metronomul
Un munte,-o vale sau un deal;

Cu ce-oi fi eu mai bun ca altul
Ce-şi duce traiul într-o cramă?
Ne-a zămislit, e drept, înaltul
Şi amândoi dăm morţii vamă

O pâine şi-un pahar cu vin
E mulţumit: nu vrea mai mult
Cotidianul lui tumult,
Nu ştie cât e de puţin

Îşi arde darurile sale
La foc mărunt şi fără zel
Şi-l duce viaţa tale quale
Cum duci de zgardă un căţel

Atâta doar că nu se-ntreabă
Ce va fi dincolo de mâine
Şi-şi toarce firul fără grabă
Pân-la bucata lui de pâine

Mă lupt cu morile de vânt
Găleata vieţii mele-i spartă
Se scurge vlaga în pământ
Cu toată forfota deşartă

Zadarnic să întrebi ghiocul
Ce cale trebui' să urmezi
Că nici eroarea, nici norocul
Nu-i mai salvează pe aezi

Şi nu e nici un neajuns
Mărunt, atunci când nu-l poţi trece
O taină doar de nepătruns
Face izvorul să nu sece.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zidesc fiecare într-un turn

urcă deasupra de fiecare clipă trăită
la întâlnirea sufletului cu raţiunea
se plimbă prin viaţă cu toate obsesiile pe umeri

se coace în gânduri cu toate visele la izbândă
şi nimicul din mine se pierde treptat
tot ce mă învinge nu mă câştigă în luptă

o iubire izvor ca într-o fântână curată
îşi aşază inima pe ghizd
şi oamenii beau cu recunoştiinţa însetaţilor de viaţă

se zidesc fiecare într-un turn
să nu se mai dărâme
pentru ca ofranda lor să înalţe în veac nemurirea.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea este una şi indivizibilă; nu poate fi trăită în felii şi distribuită în raţii, ca o pomană.

citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de straşnic...

Atât de straşnic te-ngrijeşti, încât
Exalţi întruna doar arome fine.
Cel ce miroase-ntotdeauna bine
Cred că ascunde vre-un miros urât...

epigramă de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!