M-o cătat

Sâmbătă de dimineaţă
M-o cătat moartea prin casă,
M-o cătat şi m-o aflat.
Eu de moarte m-am rugat
Să mă mai lase un ceas
Că mai am şi eu necaz.
Şi mai am vo tri copii
Şi-o mie de datorii.
Şi dacă le-oi împăca
Vino, moarte, şi mă ia.
Că eu lumea mi-am urât,
Mi-e dor numai de Mormânt.

folclor românesc, din Maramureş
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trec pe strada zgomotoasă

De trec pe strada zgomotoasă
Prin temple pline de m-abat
Între besmetici de-s la masă
Eu de-al meu vis mă las furat.

Spun: anii grabnic s-or aşterne
Şi câţi suntem, fără popas
Vom trece toţi sub bolţi eterne -
Cuiva, curând i-o bate-un ceas...

Un gând lângă stejar îmi vine:
El patriarh din codrii grei,
O să mă-ngroape şi pe mine,
Aşa ca pe părinţii mei.

Spun pruncului cu duioşie:
Adio! Îţi las locul meu.
Să putrezesc mi-e datul mie
Iar ţie, să-nfloreşti mereu.

Oricare zi şi oră-a sorţii
s-o trec gândind obişnuiesc.
Şi mă frământ ca ceasul morţii
Eu printre ele să-l ghicesc.

În luptă moartea m-o prăvale?
Voi fi de valuri înghiţit?
Sau poate-nvecinata vale
Primi-va praful meu răcit?

Deşi un mort nu ştie unde
Va putrezi sub bulgări reci,
Aş vrea când bezna m-o pătrunde
În ţara mea să dorm pe veci.

Lângă mormânt să-mi dănţuiască
Avântul tinerelor vieţi,
Şi firea calm să strălucească
Vădind eterne frumuseţi.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Sunt liniştit şi eu, în fine,
Căci m-am mutat la soacra mea:
Speranţă am s-o duc mai bine...
De nu cumva "m-o duce" ea.

epigramă de Nicolae Bunduri din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, fugi

Am urât această lume!
Şi cum pot să n-o urăsc?
Un necaz nu se sfârşeşte,
Alte-n loc se pregătesc!

Şi sperând de-o zi pe alta
Văz că sper tot în zadar,
Căci în loc de vreun bine
Chinul meu e mai amar,

De aceea, eu adese
tot suspin după sicriu;
Dar... ah! cine-mi poate spune
Şi-n mormânt cum o să fiu!

Poate-acolo mă aşteaptă
Un necaz cu mult mai greu;
M-am deprins cu chinul lumii
Moarte, fugi când te chem eu!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Dimineaţă
Am văzut pe străzile oraşului
Urme de tălpi crăpate,
Proaspăt imprimate în asfalt.

M-o fi căutat tata
Să mă ia înapoi
La ţară.

poezie de Nicolae Esinencu din Disciplina mondială
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Când moartea crudă şi stupidă,
M-o face lut, pamânt gălbui,
Din el să faceti cărămidă,
Să cadă-n capul ştiu eu cui.

epitaf epigramatic de Vasile Larco din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul românului cult

Dumniăzău m-o ajutat,
Ca să nu fiu om bogat...
Ştiu că bunu Dumniăzău,
Mă putea-ncurca mai rău:

Să putea uni cu-n Drac,
Să mă facă chiar sărac,
Da norocu m-o lovit,
Că un Drac nu o-ntâlnit,

Că tăţ Draci-s ocupaţ,
S-aibă grijă de bogaţ,
Să-i îndemne la păcate,
Şi pân faţă şi pân spate...

Şi aşa io am scăpat,
Am băut şi am mâncat,
Şi-am avut apartament,
Da nu mi-o fost suficent,

Că într-una am visat,
Ca să fiu şi eu bogat,
Pă vecini să-i bag în draci,
Că-s ca mine mai săraci...

Să mă uit la ei în jos,
Cu o moacă de fălos,
Şi statut de barosan,
Cocoţat pă un merţan...

Domniă io atâta-ţ cer,
Să-m dai cei mai bun pân Cer,
Dân prinosu Tău divin,
Că mă vez că-s bun creştin...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"plosc" în lighean -
broasca m-o fi confundat
cu Basho?

senryu de Damien Gabriels, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prohod

Te-ai aşezat pe pieptul meu, iubito,
Ca un bănuţ pe pieptul unui mort
Căci neputinţa mi-ai ghicit-o
Şi frigul ce în mine-l port.

Simţindu-ţi răsuflarea caldă
Şi stând, aşa, în delăsare,
Imagini sumbre mintea-mi scaldă
Şi-mi vin gândiri de îngropare:

Văd licurici în noapte cum lumină
Călătoria mea spre nicăieri
Şi crengi de plop văd cum suspină
În seri de humă şi păreri.

Iar din coroane de rugină
Salcâmii – prohodind frunzare
Vor străjui sleita-mi tină
Până-or pieri şi ei-n uitare.

Din mii de buciume şi goarne
Turbatul vânt, în miez de noapte,
Liniştea seacă o s-o-ntoarne –
În dimineţi, m-o plânge-n şoapte.

Scâncind ca un căţel-orbete,
M-o plânge teiul din fereastră…
Mireasma-i n-o să mai îmbete
Privirea mea – de dor albastră.

…Te-ai aşezat pe pieptul meu, iubito,
Şi-o lacrimă îmi laşi – drept ort…
Nu plânge: sila mi-ai ghicit-o
Şi-otrava ce în suflet port.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mi

Mai lasă-mi inimă o vară,
Să pot zbura, să pot iubi,
Ciudat probabil o să-ţi pară
Că până ieri ceream o zi.

Mai lasă-mi inimă o ploaie,
S-o văd cum trece fumegând
Şi cum copacii îi îndoaie,
Ca într-un vals, ca într-un gând.

Mai lasă-mi dorule un munte,
Mai lasă-mi, dacă vrei şi-o apă
Cu stea de-argint bătută-n frunte,
În poezia mea să-ncapă.

Mai lasă-mi dorule cuvinte
Să pot cânta nemărginirea,
Când m-o întreba "mă mai ţii minte?",
Mai lasă-mi inimă iubirea.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugămintea din urmă, scrisă - la cererea răposatului - pe crucea de la căpătâiul epigramistului Valentin Bleoancă-Pleniţa în cimitirul "Sineasca" din Craiova, decedat la 12 mai 2006

- Moartea când va fi pe-aproape
Şi m-o face sloi de gheaţă,
Groapa-şi vrea să nu mi-o sape
Cei ce m-au săpat în viaţă.

epitaf epigramatic de Valentin Bleoancă-Pleniţa din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

călător
prin tunelul timpului meu
mi-e scris în palmă să îl vremuiesc
vampir fotoionic
la un capăt sunt gaură neagră
în oceanul de lumină
pe care zilnic îl scufund
spre-a-mi desluşi misterul
la celălalt izvor de viaţă
ce strălucesc stelar în bezna nefiinţei
însămânţând geneza ce m-o renaşte

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciun străin sau băştinaş
În casa-i nu m-o mai primi
Nici mi-o mai vorbi. Îmi vor închide uşa toţi.
Nu însumi eu m-am blestemat? Lui Laios azi
Nu-i spurc culcuşul, când eu nevasta-i strâng
În braţele ce l-au ucis. Nu-s ticălos?
Şi nu-s spurcat? Ah, vreau să fug, surghiunu-mi vreau
Nicicând să nu-i mai văd pe-ai mei! Nici să mai calc
În ţara mea!

poezie celebră de Sofocle din Oedip Rege (429 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăuşă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescenţa zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră şi pătimaşă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini şi mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboaţă,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag şi nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Trag nădejdi, de Dragobete,
Multe fete să se-mbete,
Poate una m-o lăsa,
Să "dragobetesc" cu ea...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s ochelarii?

Bunicuţa-i supărată,
Că de-un ceas întreg tot cată:
Cată-ncolo, cată-ncoace,
Ochelarii nu-s şi pace!

I-a cătat pe sub saltele,
Şi-n papuci, şi-n ciuboţele,
Pe sub perne, pe sub oale,
Pân' n-a mai putut de şale!

A mai stat, a mai oftat,
Iar s-a pus pe căutat!
Stă şi-aprinde-o lumânare:
Unde să-i mai cate, oare?
Nu-s în raft, nu-s în cutie,
Poate-or fi-n bucătărie...

Răscoleşte pe subt scară
Şi pe poliţă-n cămară,
În cuptor, pe soba sus,
Ochelarii nu-s şi nu-s!
Să nu fie cu bănat,
Cine, oare, i-a furat?

Când să-i cate şi prin tindă,
Dă cu ochii de oglindă,
Şi ce vede, ce nu vede,
Parcă nici nu-i vine a crede:
Ochelarii, poznă mare!
Îi stăteau pe nas călare...

Îi cătase-n cui, sub pat,
Dar pe nas nu i-a cătat.
Şi de nu-i vedea-n oglindă,
I-ar căta şi-acum prin tindă!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu?

Mai plouă, demult n-a plouat
şi iar mi-e dor de casă şi de vii
cînd mă duceam cu tata la arat
mă înfrăţeam cu orele târzii.

Am avut un vis să plec departe,
să mă rup de oamenii din sat,
dar toate sunt atâta de deşarte,
că iar mi-e dor să merg la semănat

Mi-e dor să alerg desculţă prin câmpii
păsările –n codru să le ascult
să mă mai joc cu ai satului copii
aşa cum mă jucam demult, demult...

Întoarsă-n sat nu mai m-am regăsit,
tata plecase undeva tăcut,
foşnetul pădurii a amuţit,
mama tot mai mică s-a făcut.

M-am căutat copil printre copii
si în niciunul nu aveam să fiu,
toamna cernea galben peste vii,
întoarcerea venise prea târziu?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibil

Posibil să poposesc
La tine să te iubesc,
Săruta-te-aş cum pe floare
Fluturele de drag moare!

Posibil să mai cutez
Să vin să te-mbrăţişez
Cum oaia caută mielul,
Iar puşca îşi vrea rastelul!

Posibil să te ador
Că sunt copleşit de dor,
Ca izvorul din pereţi
Răcorindu-i pe drumeţi!

Posibil iar să leşin
Tot plătind cu bani peşin
Pentru tine, pentru altul
Până m-o aflat tot satul!

Posibil un asfinţit
Că am fost mereu minţit
De prieteni şi duşmani
Care mi-au "mâncat" din ani!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţia L.R. pentru părinţi

Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Şi-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.

M-am rugat la voi şi am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist şi alb mormânt.
Dacă-n viaţă v-aş ai fi avut!

V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simţeam...
Vă voiam pe voi şi-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-aţi deschis.

Şi-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi ştiaţi, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferinţa mea...
Dacă v-aş putea îmbrăţişa!

Mulţumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, ştii doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som uşor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot umblând încoa şi încolo, nesăturându-mă de privirea florilor şi de miros, auz un glas ca de privighetoare care tot zicea: "cine m-o mânca, rămâne grea!" Stau în loc, caut să văz de unde vine glasul, şi mi se părea că iese din mijlocul unui stufuleţ de pomişori, mai frumoşi decât ceilalţi pe care îi văzusem până aci. Mă iau şi eu după glas ş-o plec într-acolo. Când, ce să vezi? stufuleţul se făcea că era înconjurat de nişte iarbă verde, subţirică şi naltă de-mi venea până mai sus de genunchi: firicelul de iarbă şi floricica; astfel încât nu te îndurai să calci peste ele. Şi când adia vântul, se culcau şi se ridicau de părea că sunt nişte valuri de apă. Eu, pâş, pâş, binişor, mă feream să nu stric a frumuseţe de iarbă şi flori, şi ajung până la stufuleţ. Acolo, în mijlocul unor pomişori, era unul ceva mai nălticel, pare că de dinadins era făcut aşa, ca să-l vază oricine o trece. Pe ramurile lui sta nişte merişoare mici şi p-o parte rumene, de părea că erau prăjite. Stau şi ascult. Ele se făcea că mie îmi vorbeau, căci nu mai încetau de a tot zice: "cine m-o mânca, rămâne grea".

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ochii care plâng - scrisoare cu dedicaţie pentru C.D

Mi-e sângele lumină sfântă
Ce arde-n voi ca un vulcan
Şi plâng de viitorul ţării
Pe care astăzi n-o mai am...

Mi-e dor, prea dor de libertate!
Nu-i pace pe acest pământ,
Căci aţi deschis un drum spre moarte
Şi lumea toată-i un mormânt.

Voi aţi călcat pe jurăminte...
De-aceea plânge mama mea
Şi nu, nu vreţi să luaţi aminte
Că veţi plăti greşeala, da.

Atât cât încă vă e bine
Batjocoriţi, huliţi, dar vai,
Răsplata ce vi se cuvine,
Va fi în Iad, ci nu în Rai.

Mi-e dor de viaţă şi de Soare,
Mi-e dor, prea dor de mama mea!
Şi uite!-o aripă mă doare
Şi un pumnal e-nfipt în ea.

Deşi, vă spun, aici mi-e bine
Şi-s îngeri ce-mi pansează rana,
Ţară, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Mi-e dor, mi-e tare dor de mama!

Dar azi, istoria, măicuţă,
Mă scrie-n paginile ei,
Căci am plecat în lumi de vise,
Din lumea mea de farisei...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!