Iubind "natura moartă"

Deşi nu mă declar un fan,
Observ tendinţele din artă,
Ce-acum cu mult succes se poartă:
La modă-i sânul dolofan...
Natura dacă momentan,
Ingrată-a fost, nu-i loc de ceartă
Căci siliconu-ţi intră-n soartă,
Cum face orice şarlatan
Femei apoi îţi fac fasoane,
Precum o divă-n lei avută
Şi-astfel, bărbaţi cuprinşi de toane,
C-o pasiune gravă, mută,
Admiră, mângâie, sărută,
Cu mare poftă, silicoane!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o fată care a jurat că va fi cea mai fericită dacă îi ia tata o maşină. I-a luat tata maşină. A fost fericită 3 săptămâni, apoi a jurat că dacă îşi pune silicoane, va fi cea mai fericită. Şi-a pus. A fost fericită o lună apoi a zis că dacă se mărită, sigur va fi fericită. S-a măritat. A fost fericita 3 luni după care a zis, SIGUR, dacă fac un copil, voi fi fericită. A făcut. Şi a intrat în depresie gravă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima frustrare

În seara-aceea de sidef,
A fost o mare sărbătoare
Şi-i prooroci o ursitoare,
Că mă-sa îl născuse şef
De-atunci, fu scos în relief,
Iar ca director, ascultare
I se dădea fără-ncetare
Acasă, la servici, la chef
Când decedă, fu jale mare,
Şi subalternii mult spăşiţi
L-au plâns cuprinşi de întristare
Iar el, cum poate bănuiţi,
La groapă-avut-a o frustrare,
Că nu-i spun cioclii: să trăiţi!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să vă spun cu siguranţă că poţi să ai succes doar dacă faci ceva cu pasiune. Din pasiune. Şi aici nu cred că ar trebui să facă nimeni un compromis. Căutaţi până găsiţi acel loc în care vă simţiţi atât de bine, încât aţi face absolut orice pentru el.

citat din Andreea Esca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are străduinţă.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce iubeşte mai mult

Mă uit în sus la stele cum cresc şi-apoi cum scad
Şi ştiu că nu le pasă dacă ajung în iad,
Dar pe pământ noi credem că asta e normal,
Căci mult mai mult ne temem de om şi de-animal.

Şi ce-am putea să facem de stelele-ar luci
Cu multă pasiune, iar noi nu am simţi?
Deci dacă afecţiune egală nu găsesc
Voi fi acela care mai mult să te iubesc.

Şi-aşa cum mă consider un mare admirator
Al stelelor ce-n tihnă-şi urmează drumul lor
Eu aş putea să spun că orişiunde aş fi
Îmi este dor de una în fiecare zi.

Iar dac-aceste stele vor dispărea într-o seară
Aş şti să privesc cerul precum odinioară,
Deşi e beznă adâncă, sublimă şi totală,
Chiar dacă asta cere un pic de osteneală.

poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Testul de inteligenţă"

Şi la parada modei este
Ferit de orice influenţă
Un test aflat în permanenţă
Aceasta nu e o poveste
Căci divele deşi "modeste"
Participă cu consecvenţă
La proba de inteligenţă
Pe lângă multe alte teste;
Şi-un clasament printr-o misivă
-Primind şi un accept străin-
Fu: locul doi, un bust de divă
De silicoane faine plin,
Iar locu-ntâi, în recidivă,
Picioarele de manechin.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictor modernist

Un sân masiv, cu silicoane,
Pe şevalet pictă cu artă.
Era un bust.. de milioane...
Şi-l boteză: Natură moartă!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mobilitatea păsărilor migratoare

Apreciată-ntre femei,
Ea spre bărbaţi tot face saltul
Zglobie, păsărica ei,
Migrează dintr-un pat în altul.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă, soartă, tu eşti vagă

Soartă, soartă tu eşti vagă
Te alerg de-o viaţă-ntreagă,
Te vreau bună, tu eşti rea,
Te ascunzi de steaua mea.

Eu te fac, eu te consum,
Te las uscată în drum,
Altă soartă se te calce
Dacă nu mă laşi in pace.

Hai tu soartă, şi iar soartă,
Ieşi de la mine pe poartă,
Lasă-mă să-mi văd de viaţă,
Nu fi scârbă de paiaţă.

Am nevoie de noroc
Stropit cu flori de busuioc,
Agheasmă din suflet dulce,
În pat cu el să mă culce

Să visez o noapte-ntregă
Că mi-i drag şi îi sunt dragă,
Precum îngerul bălai
Ce ne-ascunde sus, în rai.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar din momentul în care această funcţie, în care noi recunoaştem eul nostru normal, cedează nevoii de somn, o vedem obligată de condiţiile psihofiziologice în care se produce acesta să-şi slăbească supravegherea şi să opună o energie foarte redusă intruziunii materialelor refulate. În sine această relaxare are puţină importanţă, n-ar fi mare nenorocire dacă tendinţele infantile refulate ar face momentan carieră.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingenios

Şi când va fi să mor,
voi, oameni dragi,
să ştiţi că-s lângă voi.
În vântul ce-acum vă mângâie duios,
şi-apoi vă ceartă nemilos.
În floarea inspirată nesăţios,
în nopţile intunecate şi reci, miraculos,
şi-n cele înstelate, aventuros.

Mă veţi simţi,
în praful verii, insidios şi vicios,
în fulgii ce vă sărută ochii, scandalos,
în verdele ierbii, capricios.

Mă veţi găsi,
în dansul naturii, copilăros,
în urletul furtunii, primejdios
şi-n liniştea dimineţii, prea curios.

Am să rămân aproape.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea
fierbinte şi-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana
ce ustură şi doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii
închişi de suferinţă.
Sărutul tău coboară
o sfântă uşurinţă.

Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, faţa
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.

Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.

Sărută, mamă, dulce,
căci faţa ta durută
şi inima ta frântă
doar Domnul le sărută.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice pasiune e mare dacă e făcută cu pasiune.

citat din Oliver Wendell Holmes, Jr.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de toamnă

Păşesc pe un covor de frunze ruginii
Şi mă strecor alene printre copacii goi
În minte-mi năvălesc cuvinte mii şi mii
Pe care cu iubire ni le-am rostit noi doi.

E linişte deplină, doar frunzele foşnesc
Sub paşii mei pierduţi, ce nicăieri mă poartă
Căci nu am niciun scop, doar vreau să-mi amintesc
Ce fericiţi am fost şi ocrotiţi de soartă.

Căci nu ne-a dat averi, ori viaţă-n mare stil,
Onoruri fel de fel sau falsă măreţie,
Însă ne-a dăruit un minunat copil
Cu mult mai preţios decât o bogăţie.

Iar când vom fi bătrâni, nu are importanţă
De va pleca în lume şi singuri o să fim,
Căci ca orice părinţi, vom mai avea speranţă
Să-l mai vedem o dată 'nainte să murim.

poezie de Octavian Cocoş (24 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urleta, sat

Aveam doar consonanţa din copil, de aproape
De loc natal, de câmpinean ce şi-a iubit bunică,
Ce mi-a descris un loc, de la Doftana în jos, de ape...
Când era totul mare şi nu mă-ncumetam să plec la drum de frică.

Apoi, îmi spusese tata, că trecea 'nspre Mislea ades
Şi avea la Schelă oameni pricepuţi, din sat,
Buni gospodari, ca parcă din tărâm ales...
Un colţ de ţarnă, în sus de la şosea, peste pământ arat.

A trecut timpul peste mine, peste loc, 'n hazard,
Mi-a dat la rându-mi noi prieteni, buni din neştiuţi,
De-un sat curat ca lacrima, sălaş de bard...
Doar să contempli, să admiri, să îţi faci cunoscuţi.

Oricum, ei te salută toţi, bărbaţi, copii, femei,
De-un alt bun-simţ, de odată, ce s-ar fi dus, pierdut.
E-un loc unde nu ţi se cere, dacă n-ai, de vrei
Orice... şi e mult zâmbet, parcă o poartă de sărut.

Poate-i şi ciot uscat, ca-n orice deasă pădurice
Şi face rană de te apleci s-atingi, să curgi din tine,
Aşa că timp m-a învăţat să iert, să las răzleţe alice...
Să plec, să-mi iau cu mine amintirile... ce mintea mi le ţine.

E doar regret, de o idilă c-un pământ, unde se poartă... bine.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deşertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul îşi ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum ruşinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmaşe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăişul sabiei

să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai eşti perfect în căile tale

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Ţi-aduci aminte draga mea
De prima noastră întâlnire?
Cum ne-am legat dintr-o privire
Şi ne-am aprins precum o stea?

Eram cuprinşi de pasiune,
Deconectaţi de cei din jur
Şi-avizi de sentimentul pur
Luam clipa ca pe o minune.

Trecut-au anii peste noi
Cu tăvălugul lor de patimi
Şi preschimbară, după datini,
Iubirea ce-o-mpărţeam în doi.

Îţi iau acum din farmacie
Punguţe pline cu pastile,
În locul rozelor zambile
Ce-ţi cumpăram din florărie.

Tu îmi îmi rezervi la Olăneşti
Sejururi de recuperare,
Căci duse-s zilele în care
Vedeam Viena de poveşti.

Şi analize la Medlife
Ne luăm cuminţi, de-aniversare,
Nu desfătarea cea mai mare
Prin Spa-uri multe şi cu ştaif.

Metamorfoză este viaţa,
Căci ea preschimbă-n compasiune
Ce s-a numit, cândva, pasiune
Şi n-are pic de jenă hoaţa.

poezie satirică de Mihai Manolescu (30 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare ratată

Tot urmărit de ghinioane,
Convins că astfel îi e dat,
Mărin de soaţă fu trădat,
Cu un bărbat "de milioane"
Atunci, cuprins de rele toane,
Simţindu-se încornorat,
Pe ce-i mai sfânt s-a blestemat,
Să uite-a sale silicoane
Jură s-o-nşele aşadară,
Cu cea dintâi miliardară
Şi s-a rugat un cincinal,
De dimineaţa, până seara
Prin alţii, chiar şi personal,
Dar nu a vrut miliardara.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fasoane

E un moft că nu ne place
Doamna U. E, pun pariu!
Tremură şi planu-şi face
Să nu scape-un muşteriu.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!